ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1057/2016

Decizia nr. 1057/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 222 din data de 8 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II- civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței nr. 535 din 11 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, complet

specializat contencios administrativ și fiscal, s-a casat sentința recurată și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A.

La pronunțarea acestei soluții, curtea a reținut că timbrul pentru mediu este perceput pentru toate autoturismele independent de proveniența acestora, fie la prima înmatriculare în România, fie la reînmatriculare, atunci când autoturismul a fost anterior înstrăinat, fără ca taxa aferentă să fi fost achitată, ori datorită faptului că instanța a dispus restituirea sau înmatricularea fără plata taxei.

Totodată, a reținut faptul că intimata-reclamantă nu poate beneficia de restituire, deoarece nu a achitat taxa anterior datei de

01

ianuarie

2013, ci la data de 09 septembrie 2013, când era în vigoare O.U.G. nr. 9/2013.

În

fine, s-a mai reținut că la momentul la care s-a emis decizia de calcul nr. 12255317 din 09 septembrie 2013 și s-a efectuat plata, timbrul de mediu, impus de O.U.G. nr. 9/2013, nu contravenea dispozițiilor art. 110 T.F.U.E., așa cum au fost acestea interpretate de C.J.U.E. inclusiv în cauzele C-402-09 Tatu contra României și C-263-10 Nisipeanu contra României.

Calea de atac formulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 februarie 2016, revizuenta A. a formulat, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., cerere de revizuire, solicitând anularea deciziei civile nr. 222 din data de 8 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană Finanțelor Publice Argeș și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond - sentința nr. 535 din 11 mai 2015 a Tribunalului Argeș.

În

motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că prin soluția de respingere a acțiunii s-a efectuat o greșită interpretare a legii și s-a condus la situația reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., raportat la hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x/109/2014 de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în cauza privind pe B.

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea se poate cere când „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Acest motiv de revizuire, invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.

Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancționat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri precum și imposibilitatea executării.

Deși în actualul text nu se mai prevede condiția triplei identități de cauză, de obiect și de părți, acesta consacră vechea jurisprudență, in sensul că este mai clar reglementată necesitatea ca prin cea de a două hotărâre pronunțată să se încalce autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată ea de dispozițiile art. 430 și art. 431 C. proc. civ. potrivit cărora „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori in aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.

Or, constată Înalta Curte de Casație și Justiție că revizuenta este nemulțumită de soluția pronunțată de instanța de recurs, respectiv Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în raport de o altă soluție pronunțată de aceeași instanță într-o cauză pe care o apreciază aceasta ca fiind identică.

Astfel, prin decizia nr. 1024 din data de 05 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței nr. 1624 din 17 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/109/2014, ca nefondat, în contradictoriu cu intimata reclamantă B.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță.

Revizuenta, raportându-se la temeiul de drept invocat, își manifestă nemulțumirea față de o presupusă practica neunitară a instanțelor judecătorești, ceea ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire.

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 513 alin. (1), (3) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 222 din 8 februarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2016.