ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 842/2017

Decizia nr. 842/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată depusă la Tribunalul Dâmbovița, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a Orașului P., Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu, restituirea sumei de 9.090 lei, actualizată cu dobânda legală, sumă încasată cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule.

Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 89 din 23 ianuarie 2014, a admis cererea și a obligat pârâții la restituirea către reclamantă a sumei de 9.090 lei, actualizată cu dobânda legală, începând cu data achitării acesteia și până la data plății integrale, reprezentând taxa pentru emisiile poluante, cu cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, care a fost admis prin Decizia nr. 1.222 din 14 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a casat sentința și, rejudecând, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta SC A. SRL, solicitând admiterea cererii pentru motivul prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, schimbarea în tot a Deciziei nr. 1.222 din 14 mai 2014, în sensul respingerii recursului și menținerii soluției de admitere în tot a cererii de chemare în judecată.

Cererea de revizuire formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1.222 din 14 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații în revizuire Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Fondului pentru Mediu și Serviciul Fiscal Orășenesc P., a fost înregistrată la data de 07 iulie 2016 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă sub nr. x/120/2013/a1.

Prin Încheierea din data de 13 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/120/2013/a1, Curtea de Apel Ploiești, secția I Civilă a admis excepția necompetenței funcționale a Secției I civilă a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 1.222 din 14 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Ploiești.

La data de 14 octombrie 2016 cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub numărul x/120/2013/a1*.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 14 decembrie 2016, a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1.222 din 14 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații în revizuire Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Fondului pentru Mediu și Serviciul Fiscal Orășenesc P., în favoarea secției I civilă a Curții de Apel Ploiești, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru regulator de competență și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Încheierea din 13 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/120/2013/a1*, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției I civilă, a Curții de Apel Ploiești, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei civile 1.222 din 14 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Ploiești.

După înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost invocată excepția necompetenței funcționale de soluționare a cererii de revizuire și, prin Încheierea din 14 decembrie 2016 a acestei instanțe, a fost admisă excepția și declinată competența în favoarea Secției I a Curții de Apel Ploiești.

După cum se poate observa în cauză există un conflict negativ de competență între două secții specializate ale aceleiași curți de apel.

Art. 136 C. proc. civ. oferă soluție pentru situația în care două secții ale aceleiași instanțe judecătorești se declară deopotrivă necompetente să soluționeze o cauză, statuând că: "(1) Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.

(2) Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Astfel, în speță, aceste condiții sunt îndeplinite pentru că există conflict negativ de competență între Secția I civilă, a Curții de Apel Ploiești și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a aceleiași curți, iar instanța în fața căreia s-a ivit conflictul este cea de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, există conflict negativ de competență între două secții sau între două complete specializate ale unei instanțe (în sensul competenței materiale funcționale), știut fiind faptul că un articol de lege trebuie interpretat în sensul aplicării sale, și nu în sensul neaplicării sale, aceasta însemnând că dacă există organizate secții sau complete specializate într-o instanță, acestea trebuie să soluționeze pricinile de natura secției sau completului specializat, normele de organizare, în acest caz, fiind, în același timp, și norme de competență materială după natura pricinii.

Referitor la instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 1.222 din 14 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/120/2013/a1*, se impun a fi făcute următoarele precizări:

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inițial litigiul a fost înregistrat la Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar această instanță a soluționat cauza pe fond, prin admiterea acțiunii.

Înalta Curte constată că, în ceea ce privește litigiul dedus judecății, astfel cum a fost judecat și soluționat la instanța de fond, reținându-se și dispozițiile legale invocate de reclamantă în susținerea acțiunii, respectiv prevederile art. 218 C. proc. fisc., ale art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013 și cele ale art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acesta are natura juridică a unui litigiu de contencios administrativ și fiscal.

Deci, în primă instanță dosarul a fost soluționat de un judecător specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Prin urmare, instanța superioară specializată în materie este instanța corespunzătoare celei care a pronunțat sentința civilă de fond, respectiv Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

Cu toate acestea, recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost însă înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 05 martie 2014, ca urmare a înființării la nivelul acestei secții, prin hotărâri ale Colegiului de conducere al curții, a unor complete de recurs care urmau să soluționeze procesele având ca obiect taxa specială pentru autovehicule, taxa pe poluare, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu, cererile de restituire a acestor taxe, precum și cererile de înmatriculare a autovehiculelor fără plata acestor taxe, fiind soluționat de această secție.

Ulterior, împotriva deciziei pronunțate în recurs s-a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în raport de prevederile art. 510 alin. (1) C. proc. civ.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, după pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită în cauza de față, potrivit hotărârilor Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 21 și 25/2015, s-a decis desființarea completelor de recurs care soluționau procesele având ca obiect taxa specială pentru autovehicule, taxa pe poluare, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu, cererile de restituire a acestor taxe, precum și cererile de înmatriculare a autovehiculelor fără plata acestor taxe.

Înalta Curte constată că măsura înființării acestor complete de recurs specializate în această materie la nivelul secției civile a curții de apel a reprezentat o măsură de administrare a justiției cu caracter temporar.

În consecință, după desființarea completelor de recurs specializate în soluționarea litigiilor având obiectul anterior menționat, prezenta cerere de revizuire nu se putea repartiza secției inițial învestite, deoarece această cerere nu făcea parte din categoria excepțiilor prevăzute de hotărârile Colegiului de conducere nr. 21 și 25/2015, care rămâneau să fie soluționate de Secția I civilă, motiv pentru care s-a repartizat aleatoriu la nivelul Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, faptul că litigiul a fost soluționat în primă instanță de un complet specializat în materie de contencios administrativ și fiscal, iar acesta nu a invocat necompetența materială a acestei instanțe, precum și desființarea la nivelul secției civile a completelor de recurs specializate în materia dedusă judecății, calea de atac extraordinară exercitată împotriva hotărârii instanței de recurs urmează a fi soluționată de către Secția a II-a civilă a Curții de Apel Ploiești, ca instanță superioară primei instanțe ce s-a pronunțat pe fondul cauzei.

Față de toate aceste argumente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe revizuenta SC "A." SRL și pe intimații Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Fondului pentru Mediu și Serviciul Fiscal Orășenesc P., în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2017.

Procesat de GGC - ED