ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4833/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4833/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura în fața primei instanței
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la
data de 10 iulie 2014, contestatoarea SC O. SRL a invocat excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, coroborat cu
prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare
de timbru.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Încheierea din
data de 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de
sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, coroborat cu
prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, formulată de
contestatoarea SC O. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean
de Poliție Dâmbovița.
Pentru a pronunța
această soluție Curtea, raportat la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992,
a apreciat că reclamantul din prezenta cauză nu a făcut dovada îndeplinirii
cumulative a condițiilor impuse de art. 29, nefăcând altceva decât să indice
texte de lege și articole din Constituție care însă nu au legătură cu soluționarea
cauzei, nefiind de neglijat nici cuprinsul Deciziilor Curții Constituționale
invocate de către intimată.
În atare condiții,
raportat la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, opinia
instanței asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor legale
cuprinse în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, coroborat cu prevederile
art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, a fost aceea că excepția este
inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1), context în care
Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția
de neconstituționalitate invocată
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
încheieri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, contestatoarea SC
O. SRL a declarat recurs.
În motivarea căii de
atac, recurenta susține că instanța de judecată verifică numai legalitatea
cererii pentru sesizarea Curții Constituționale cu privire la art. 29 alin.
(1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 și nu se pronunță asupra excepției.
De asemenea, Curtea
Constituțională nu s-a pronunțat asupra art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr.
80/2013.
Recurenta consideră
că cererea sa îndeplinește prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și că se
impune sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de
neconstituționalitate.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza în
raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă,
precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru
considerentele expuse în continuare.
Potrivit
dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională
decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de
arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a
unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are
legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi
obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre
părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj
comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața
instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul
excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie
anterioară a Curții Constituționale".
Din interpretarea
logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr.
47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de
neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod
cumulativ:
- excepția să fie
invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau
de arbitraj comercial;
- excepția să aibă ca
obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții
dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
- norma vizată de
excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca
fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Din perspectiva
interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită
cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, coroborat cu
prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare
de timbru.
Pe de altă parte,
Înalta Curte remarcă faptul că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile O.U.G.
nr. 80 din 26 iunie 2013, taxa judiciară de timbru stabilită fiind reglementată
de Legea nr. 146/1997.
Așadar, Curtea de
apel a apreciat cu justețe - în opinia instanței de control judiciar - că se
impune respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, în
raport de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nemaifiind
necesară analiza celorlalte condiții prevăzute de art. 29 alin. (2) și alin.
(3) din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul
din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.
304
1
C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza
a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de
contestatoarea SC O. SRL, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC O. SRL împotriva încheierii din 12 noiembrie 2014 a Curții de
Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 decembrie 2014.
Procesat de GGC - CL