ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1520/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul

S.M., în contradictoriu cu pârâții A.F.O.F., O.F., F.E. și S.S. a solicitat să se dispună retragerea sa din asociația familială unde are calitatea de asociat și partajarea capitalului social al acestei asociații.

Prin sentința nr. 375 din 26 mai 2009, Tribunalul Dâmbovița a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantului, precum și cererea formulată de același reclamant privind partajarea capitalului social al asociației familiale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că asociația familiala O.F., la data retragerii din asociație a asociatului reclamant, înregistra o valoare negativă a capitalului acesteia, motiv pentru care cererea cu privire la partajarea capitalului social al asociației formulată de reclamant a fost respinsă, reclamantul nesolicitând instanței și partajarea elementelor de pasiv.

Iar în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita instanței să dispună retragerea reclamantului asociat din asociația familială, s-a constatat că acest capăt de cerere urmează a fi respins ca rămas fără obiect, întrucât în cursul judecății s-a depus la dosarul cauzei dispoziția nr. 14 din 23 ianuarie 2005, emisă de Primarul comunei Finta, prin care s-a dispus retragerea asociatului M.S. din Asociația Familială O.F., dispoziție emisă în concordanță cu prevederile art. 8 lit. a) din Legea nr. 300/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S.M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 137 din 6 noiembrie 2009, a admis apelul reclamantului, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița, reținând că, prima instanță a soluționat cauza fără a administra probele solicitate de reclamant în susținerea acțiunii sau aceste probe au fost administrate cu încălcarea dispozițiilor legale imperative, împrejurare care echivalează cu rezolvarea procesului fără a intra în cercetarea fondului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâtul O.F. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului.

La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția netimbrării recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Recurentul-pârât a fost legal citat pentru termenul din 4 mai 2010 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.

Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul-pârât nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată 4 mai 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului pârâtului O.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul O.F. împotriva deciziei nr. 137 din 6 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Obligă recurentul la 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.