ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 40/2017

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 22 septembrie 2014, sub dosar nr. x/2014, contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.R.L și administratorul judiciar B.. a contestat măsura adoptată în cadrul ședinței Adunării creditorilor din data de 29.05.2014 cu privire la desemnarea Comitetului creditorilor.

Prin sentința nr. 684 din 6 noiembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrată contestația formulată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva hotărârii Adunării creditorilor din data de 29.05.2014.

Această sentință a fost apelată de către contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar prin decizia nr. 256 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apelul a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, revizuenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 778 din 18 noiembrie 2015 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei nr. 256/21.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, revizuenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 483 și urm. C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 256/21.04.2015

În argumentarea motivelor de recurs, care nu au fost întemeiate în drept, recurenta susține că instanța, în mod eronat a considerat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că între cele două spețe exista tripla identitate, astfel: ambele dosare asociate (nr. x/2014 și nr. y/2014) sunt contestații formulate de instituția sa la hotărârile adunării creditorilor prin care a fost desemnat Comitetul Creditorilor, dosarele au avut aceleași părți și s-au aflat pe rolul aceleiași instanțe de judecată, în continuare, fiind redat, pe larg, istoricul circumstanțial al dosarului și, mai mult, redată însăși cererea de revizuire, astfel cum a fost formulată.

Recurenta a mai făcut precizarea că, deși dosarul nr. x/2014 a avut același obiect ca și dosarul nr. x/2014, respectiv, contestație împotriva hotărârilor adoptate în cadrul ședinței Adunării Creditorilor, instanța de judecată a procedat la judecarea pe fond a cauzei, instituția sa nefiind obligată la achitarea vreunei taxe de timbru, în acest sens pronunțând sentința civilă nr. 443/18.06.2014.

Mai susține recurenta, că cererea de revizuire este întemeiată, existând tripla identitate de cauză, obiect și părți, ambele hotărâri pronunțate de Tribunalul Dâmbovița având ca obiect contestații împotriva hotărârii adunării creditorilor prin care a fost desemnat Comitetul Creditorilor.

Intimata S.C. A. S.R.L. București - în insolvență, prin administrator judiciar B. a depus întâmpinare la data de 15 martie 2016, prin care a solicitat anularea recursului ca nemotivat și, în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat, și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 14 septembrie 2016 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 28 septembrie 2016, părțile neformulând puncte de vedere la raport.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște, pentru următoarele considerente:

Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

În cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, părților nu li se mai recunoaște dreptul, ca în apel, de a-și exprima nemulțumirea față de modul de interpretare a probelor, deoarece calea de atac a recursului nu are caracter devolutiv, care să permită reanalizarea situației de fapt ori reaprecierea probatoriului, or, analiza Înaltei Curți este limitată doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de netemeinicie.

În speță, recurenta se arată nemulțumită de decizia recurată prin prisma art. 509 pct. 8 C. proc. civ., fără a aduce în concret critici de nelegalitate hotărârii atacate în lumina dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor"…, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Alineatul 3 al art. 486 C. proc. civ. stabilește că, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Se observă că, recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița nu s-a conformat exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nedezvoltând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pe care își întemeiază recursul și că nu a formulat critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, singurele sale observații fiind legate de exigențele instanței de apel în interpretarea art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte observă că recurenta nu s-a conformat, așadar dispozițiilor evocate, întrucât în declarația de recurs, deși a invocat, generic, în drept, prevederile art. 483 și urm. din C. proc. civ., nu a dezvoltat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Or, recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care privește analiza măsurii în care criticile aduse de recurentă, prin motivele de recurs, se încadrează sau nu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancțiunea anulării recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei și nelegalității deciziei atacate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează să anuleze recursul declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE Târgoviște împotriva deciziei civile nr. 778 din 18 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2017.