ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1082/2017

Decizia nr. 1082/2017

Asupra conflictului negativ de competen

ță de față;

Din examinarea lucr

ărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată depusă la Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal,

sub nr. x/105/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. Prahova - C. Boldești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 6.456 lei, reprezentând contravaloarea timbrului de mediu, precum și la plata dobânzii fiscale aferente acestei sume până la data restituirii sale integrale, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 2162 din 05 noiembrie 2015, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A.

, care a solicitat, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe iar, în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 60 din 23 februarie 2016

, a respins recursul, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2016 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, sub nr. x/105/2015/a1

, revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 60 din data de 23 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, motivat de faptul că la data de 09 iunie 2016 Curtea Europeană de Justiție din Luxemburg a declarat nelegal timbrul de mediu în Cauza Manea vs. România, cauză în care petentul a sesizat instanța europeană cu privire la faptul că taxa impusă este discriminatorie.

Prin încheierea din data de 2 noiembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă,

a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civilă, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această încheiere s-au avut în vedere dispozițiile art. 132 coroborat cu art. 136 alin. (1) C. proc. civ., precum și Hotărârile Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 21/2015 și nr. 25/2015, prin care s-a decis desființarea completelor de recurs care soluționau procesele având ca obiect taxa specială pentru autovehicule, taxa pe poluare, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu, cererile de restituire a acestor taxe, precum și cererile de înmatriculare a autovehiculelor fără plata acestor taxe, dar și situația că prezenta cerere de revizuire nu se repartizează completului inițial investit, ci se repartizează aleatoriu, nefăcând parte din categoria excepțiilor prevăzute de hotărârile Colegiului de conducere, care rămân spre soluționare la secția I civilă.

După declinare,

la data de 4 noiembrie 2016, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/105/2015/a1*.

Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2016,Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru regulator de competență și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut că, potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Aceasta înseamnă că cererea de revizuire este, ca regulă generală, de competența instanței care a pronunțat hotărârea atacată, întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac, astfel că ea nu se poate exercita decât în condițiile expres prevăzute de lege. Pe calea revizuirii nu se realizează un control judiciar propriu-zis, iar faptul că aceeași instanță care a pronunțat hotărârea judecă și cererea de revizuire, nu este de natură să influențeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea revizuirii sunt diferite de cele examinate în fond, fiind necunoscute la acea dată (Decizia Curții Constituționale nr. 235 din 9 martie 2006, publicată în M. Of. nr. 323 din 11 aprilie 2006).

Art. 510 C. proc. civ. este o normă de competență imperativă care stabilește în mod obligatoriu faptul că aceeași instanță care a pronunțat hotărârea a cărei retractare se solicită, va soluționa și cererea de revizuire.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele arătate în continuare.

Prin Încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 60 din data de 23 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Ploiești.

După înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost invocată excepția necompetenței funcționale de soluționare a cererii de revizuire și, prin Încheierea din data de 23 noiembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

După cum se poate observa în cauză există un conflict negativ de competență între două secții specializate ale aceleiași curți de apel.

Art. 136 C. proc. civ. oferă soluție pentru situația în care două secții ale aceleiași instanțe judecătorești se declară deopotrivă necompetente să soluționeze o cauză, statuând că: „(1)Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.

(2) Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul”.

Astfel, în speță, aceste condiții sunt îndeplinite pentru că există conflict negativ de competență între secția I civilă a Curții de Apel Ploiești și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a aceleiași curți, iar instanța în fața căreia s-a ivit conflictul este cea de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, există conflict negativ de competență între două secții sau între două complete specializate ale unei instanțe (în sensul competenței materiale funcționale), știut fiind faptul că un articol de lege trebuie interpretat în sensul aplicării sale, și nu în sensul neaplicării sale, aceasta însemnând că dacă există organizate secții sau complete specializate într-o instanță, acestea trebuie să soluționeze pricinile de natura secției sau completului specializat, normele de organizare, în acest caz, fiind, în același timp, și norme de competență materială după natura pricinii.

Referitor la instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 60 din data de 23 februarie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/105/2015, se impun a fi făcute următoarele precizări:

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inițial litigiul a fost înregistrat la Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar această instanță a soluționat cauza pe fond, prin respingerea acțiunii.

Î

nalta Curte constată că, în ceea ce privește litigiul dedus judecății, astfel cum a fost judecat și soluționat la instanța de fond, reținându-se și dispozițiile legale invocate de reclamant în susținerea acțiunii, respectiv prevederile art. 218 C. proc. fisc., ale art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013 și cele ale art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acesta are natura juridică a unui litigiu de contencios administrativ și fiscal.

Deci, în primă instanță dosarul a fost soluționat de un judecător specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Prin urmare, instanța superioară specializată în materie este instanța corespunzătoare celei care a pronunțat sentința de fond, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Ploiești.

Cu toate acestea, recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 08 decembrie 2015, ca urmare a înființării la nivelul acestei secții, prin hotărâri ale Colegiului de conducere al curții, a unor complete de recurs care urmau să soluționeze procesele având ca obiect taxa specială pentru autovehicule, taxa pe poluare, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu, cererile de restituire a acestor taxe, precum și cererile de înmatriculare a autovehiculelor fără plata acestor taxe, fiind soluționat de această secție.

Ulterior, împotriva deciziei pronunțate în recurs s-a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în raport de prevederile art. 510 alin. (1) C. proc. civ.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, după pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită în cauza de față, potrivit hotărârilor Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 21/2015 și nr. 25/2015, s-a decis desființarea completelor de recurs care soluționau procesele având ca obiect taxa specială pentru autovehicule, taxa pe poluare, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu, cererile de restituire a acestor taxe, precum și cererile de înmatriculare a autovehiculelor fără plata acestor taxe.

Î

nalta Curte constată că măsura înființării acestor complete de recurs specializate în această materie la nivelul secției civile a curții de apel a reprezentat o măsură de administrare a justiției cu caracter temporar.

Î

n consecință, după desființarea completelor de recurs specializate în soluționarea litigiilor având obiectul anterior menționat, prezenta cerere de revizuire nu se putea repartiza secției inițial învestite, deoarece această cerere nu făcea parte din categoria excepțiilor prevăzute de hotărârile Colegiului de conducere nr. 21/2015 și nr. 25/2015, care rămâneau să fie soluționate de secția I civilă, motiv pentru care s-a repartizat aleatoriu la nivelul secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, faptul că litigiul a fost soluționat în primă instanță de un complet specializat în materie de contencios administrativ și fiscal, iar acesta nu a invocat necompetența materială a acestei instanțe, precum și desființarea la nivelul secției civile a completelor de recurs specializate în materia dedusă judecății, calea de atac extraordinară exercitată împotriva hotărârii instanței de recurs urmează a fi soluționată de către secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Ploiești, ca instanță superioară primei instanțe ce s-a pronunțat pe fondul cauzei.

Față de toate aceste argumente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe revizuentul A. și pe intimatele D. Ploiești în numele B. Ploiești - C. Boldești Scăieni în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 17 martie 2017.