ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1689/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1689/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1689/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 15.10.2013, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.853 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, prin chitanța seria TS7 nr. 7571558 din 22 februarie 2013, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente, de la data achitării taxei de poluare și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că dreptul comunitar are prioritate față de dreptul național și că Legea nr. 9/2012 este în contradicție cu legislația U.E. și cu legislația națională, încălcând art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Prin sentința civilă nr. 3980 pronunțată la data de 22 mai 2014 de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, înregistrat la data de 29 iulie 2014 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/117/2013.
Soluția supusă controlului judecătoresc dedus prezentei judecăți
Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus, în temeiul art. 412 pct. 7 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului promovat de recurenta-reclamantă SC A. SRL, împotriva sentinței civile nr. 3980/2014, până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a sesizării având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare, formulată în Dosarul nr. x/84/2013.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva încheierii de suspendare a judecării recursului, pronunțată de Curtea de Apel Cluj la data de 11.12.2014 a declarat recurs recurenta SC A. SRL, solicitând admiterea căii de atac, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat Ordonanța Curții din 3 februarie 2014, prin care C.J.U.E. s-a pronunțat în cauzele reunite C-97/13 (Silvia Georgiana Câmpean împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, Administrației Fondului pentru Mediu) și C-214/13 (Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Alexandria împotriva George Ciocoiu), în sensul că taxa pentru emisii poluante aplicabile în perioada 13-31 ianuarie 2012 este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E. În esență, instanța europeană a reținut că nu există nicio diferență între taxa pentru emisii poluante și vechea taxă de poluare, reglementată prin O.U.G. nr. 50/2008.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.
Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative și se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influență asupra dreptului dedus în justiție.
În cauza de față, reclamanta SC A. SRL a solicitat restituirea sumei reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, achitată de societate conform Legii nr. 9/2012.
În Dosarul nr. x/84/2013, Curtea de Apel Cluj a solicitat Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțarea unei decizii preliminare asupra compatibilității dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu prevederile art. 110 T.F.U.E.
Înalta Curte constată că ambele cerințe impuse de dispozițiile sus-menționate sunt îndeplinite în speță, iar instanța de fond, deși a indicat, în mod eronat, drept temei juridic al măsurii dispuse prevederile art. 412 alin. (7) C. proc. civ., a reținut, în mod corect, că soluția definitivă asupra acțiunii reclamantei depinde de soluția pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene o va pronunța în cauza ce are ca obiect sesizarea formulată în Dosarul nr. x/84/2013 de Curtea de Apel Cluj.
Adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei depinde de aprecierea instanței, care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării judecății, dat fiind caracterul general și obligatoriu al interpretării C.J.U.E. pentru instanțele naționale învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva încheierii din 11 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2017.