Decizia nr. 1566/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1289/2014 a Curții de Apel București

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal la data de 11 februarie 2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/G/II din 13 decembrie 2011 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul ANI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea Raportului de evaluare x/G/II din 13 decembrie 2011 întocmit de pârâtă și suspendarea în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 a raportului de evaluare contestat, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii în prezenta cauză, cu obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare în termen legal, prin care a solicitat în principal respingerea contestației împotriva raportului de evaluare ca fiind tardiv formulată și, în subsidiar, respingerea cererii de suspendare și a acțiunii ca neîntemeiate

Prin Sentința nr. 1289 din 23 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., fără a atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac exercitate.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ., excepția netimbrării cererii de recurs, excepție de procedură, dirimantă și absolută - Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente: În baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 RON și timbru judiciar în cuantum de 0,15 RON, fiind citat cu această mențiune în acest sens. Taxa judiciară de timbru se depune la dosarul cauzei la momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”. La termenul de judecată din 3 aprilie 2015, Înalta Curte a constatat că recurentul nu a înțeles să se conformeze obligației legale de a timbra cererea de recurs și nici nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, în condițiile legii.

Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1996 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Înalta Curtea va admite excepția de netimbrare și va anula recursul ca netimbrat.