ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 18/2025

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2025

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 86 din data de 22 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 459 alin. (3) și (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 126 din 07.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2021.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Curtea de Apel Bacău a reținut, pe de o parte, că argumentele prezentate de revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire formal indicat de acesta, respectiv cel de la art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Pe de altă parte, a reținut că revizuentul nici nu a indicat care ar fi acele hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia, persoana condamnată fiind de fapt nemulțumită că a fost condamnată la pedeapsa închisorii pentru o tentativă la furt din anul 2012.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termene legal revizuentul A..

Contestatorul-revizuent nu a motivat în scris contestația formulată.

Prin susținerile orale formulate cu ocazia dezbaterilor, în esență, contestatorul a criticat hotărârea autorităților slovene, întrucât a fost pronunțată în lipsa sa. Sub un alt aspect, a arătat că, atât potrivit legii române, cât și a celei slovene, a intervenit prescripția.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 29.11.2024, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 15.01.2025.

III. Examinând contestația formulată prin raportare la dispozițiile art. 452-459 C. proc. pen. care reglementează admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Prealabil, în ceea ce privește cadrul procesual, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect contestația revizuentului A. împotriva sentinței Curții de Apel Bacău prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea sa, de revizuire a sentinței penale nr. 126 din 07.09.2021 a Curții de Apel Bacău.

Prin această din urmă hotărâre, în temeiul art. 597 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva executării sentinței penale nr. 6 din 13.01.2020 pronunțată Curtea de Apel Bacău în dosar nr. x/2019

Prin urmare, obiectul prezentei cauze constă în verificarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate prin raportare la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 452-459 C. proc. pen., condiții privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire a persoanei condamnate A..

În această ordine de idei, Înalta Curte reține că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Procedura de judecată a cererii de revizuire presupune două etape, și anume admiterea în principiu și judecata pe fond după admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Având în vedere faptul că prin calea de atac extraordinară a revizuirii se poate aduce atingere autorității de lucru judecat - așadar, stabilității hotărârilor judecătorești definitive care este menită a da încredere în activitatea justiției -, cazurile și condițiile de exercitare a acesteia sunt strict reglementate de legiuitor, în limite constituționale, în vederea restabilirii ordinii de drept, aspect subliniat prin Deciziile nr. 126/2016 și nr. 463/2020 ale Curții Constituționale.

Înalta Curte reamintește, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 506/2015 că admisibilitatea în principiu este o judecată de ordin procesual, privind regularitatea și seriozitatea cererii de revizuire pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire.

Așadar, în această procedură se verifică regularitatea cererii de revizuire, respectiv sunt analizate condițiile ce trebuie îndeplinite în scopul judecării chiar a fondului cauzei, selectându-se pe această cale cererile disfuncționale, inapte să genereze rejudecarea. În acest sens, admisibilitatea în principiu verifică îndeplinirea condițiilor de formă și fond ale cererii de revizuire privind hotărârea atacată, titularul cererii, respectarea termenului, întrunirea condițiilor de formă, invocarea cazurilor prevăzute limitativ de art. 453 din C. proc. pen., precum și inexistența unor cereri de revizuire anterioare, definitiv judecate.

Procedând la o nouă examinare a acestor condiții de admisibilitate în principiu, Înalta Curte reține, prealabil, că soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, pronunțată de Curtea de Apel Bacău este corectă, însă nu pentru argumentele expuse de judecătorul primei instanțe în considerentele hotărârii atacate, respectiv pentru motivul că argumentele invocate nu se circumscriu cazului de revizuire invocat de persoana condamnată.

Deși se constată că prima instanță a apreciat ca fiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se proceda la analizarea motivelor de revizuire sub aspectul admisibilității în principiu, respectiv aptitudinea hotărârii de a fi supusă căii extraordinare de atac a revizuirii, titularul cererii, termenul de introducere a cererii și întrunirea condițiilor de formă, instanța supremă constată că în speță nu este îndeplinită condiția vizând felul hotărârilor care pot fi supuse revizuirii.

În acest sens, reține că art. 452 alin. (1) C. proc. pen. prevede că: Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

De asemenea, are în vedere că, în analiza excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., Curtea Constituțională, a reținut în considerentele Deciziei nr. 126/2016 că: revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța penală rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Interpretând coroborat și per a contrario dispozițiile legale anterior menționate, se constată că nu pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei, consecința fiind respingerea cererii, ca inadmisibilă.

În cauză, contestatorul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 126 din 07.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva executării sentinței penale nr. 6 din 13.01.2020 pronunțată Curtea de Apel Bacău în dosar nr. x/2019

Așadar, Înalta Curte constată că hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire formulate de contestator nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării unui raport juridic de drept substanțial prin pronunțarea vreunei soluții de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal, astfel cum prevede art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, contestatorul A. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede posibilitatea de reformare prin această cale de atac.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în conformitate cu legea.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportat la neîntrunirea acestei cerințe, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte condiții de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, prevăzute de art. 453-459 C. proc. pen., respectiv precizarea cazului de revizuire pe care se întemeiază cererea, titularul cererii de revizuire, condițiile de formă și fond ale cererii, termenul de introducere a acesteia, etc.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. art. 452-459 C. proc. pen., sub acest aspect, soluția Curții de Apel Bacău, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire fiind legală, motiv pentru care:

În temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 459 C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 86 din data de 22 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana condamnată, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 86 din data de 22 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana condamnată, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2025.