ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 263/2025

Ședința publică din data de 15 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1044 din data de 26 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2024, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 146 din 2.07.2024 a Tribunalului Bacău pronunțate în dosarul nr. x/2024.

Pentru a se pronunța în acest sens, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 146 din 2.07.2024 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul x/2024, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă (în principiu) cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 171 din data de 29.06.2022 pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 140/A din 16.02.2023 a Curții de Apel Târgu Bacău.

Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal revizuentul A..

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea a reținut că în mod corect instanța de fond, constatând neîndeplinirea condițiilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză.

Examinând dosarul cauzei, Curtea a constatat că în cauză nu este incident cazul revizuire prev. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., nefiind atașat niciun înscris cererii sale, respectiv nu a depus la dosar o sentință de condamnare a martorei B. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă (a cărei declarație a stat la baza condamnării revizuentului, în viziunea sa) sau o ordonanță a procurorului care să ateste existența unui impediment în exercitarea acțiunii penale, respectiv o ordonanță de clasare care să confirme susținerile inculpatului privind intervenirea prescripției răspunderii penale sau existența unui alt impediment statuat prin lege cu privire la fapta de mărturie mincinoasă imputată martorei menționate.

S-a arătat că, în atare condiții, atât timp cât revizuentul condamnat nu a sesizat organul de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martora B., sesizare care ar fi putut conduce la dispunerea uneia soluții prev. de art. 327 lit. b) C. proc. pen. (clasarea cauzei ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale), solicitarea apelantului revizuient, de cercetare pe cale incidentală a mărturiei mincinoase de către instanța învestită cu o cerere de revizuire, apare ca inadmisibilă.

Mai mult, Curtea în acord cu opinia instanței de fond, a constatat că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă și din perspectiva neîntrunirii temeiurilor legale ale cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. invocat de revizuent în cauză, în considerarea faptului că, din partea expozitivă a sentinței de condamnare a cărei revizuire o solicită condamnatul, rezultă că soluția de condamnare nu s-a întemeiat doar pe declarația martorei B., ci și pe alte probe în acuzare, fiind reținute și înscrisurile întocmite și depuse de inculpat la Agenția de Finanțare a Investițiilor Rurale, declarația martorilor C., D., declarația celorlalți coinculpați și interceptările administrate în faza de urmărire penală.

Împotriva deciziei penale nr. 1044 din data de 26 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2024, a declarat contestație revizuentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2024, iar la termenul de judecată din data de15 aprilie 2025 procurorul a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate.

Examinând contestația formulată de contestatorul A. prin prisma excepției invocate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu o contestație formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1044 din data de 26 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, condiție care nu este îndeplinită, însă, în cauza de față.

Astfel, se constată că revizuentul A. a promovat calea de atac a contestației împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea apelului declarat împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de acesta, hotărâre care este definitivă, învestind, astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării căii de atac a contestației întemeiate pe dispozițiile art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen. împotriva unei decizii pronunțate în apel, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1044 din data de 26 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2024.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, contestatorul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1044 din data de 26 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2025.