ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de condamnatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1795/2024 pronunțată la data de 08 noiembrie 2024 de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2024, în baza art. 431 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulată de către condamnatul A..

Împotriva sentinței penale nr. 1795/2024 pronunțată la data de 08 noiembrie 2024 de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2024, a declarat contestație, condamnatul A.

Prin decizia penală nr. 52/C pronunțată la data de 18.02.2025, Tribunalul Bacău s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 1795/08.11.2024, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2024.

Împotriva acestei decizii, condamnatul A. a formulat contestație în anulare, la instanța ierarhic superioară, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău ca și contestație în anulare, ulterior precizată ca fiind recurs în casație.

În acest context, prin decizia nr. 511/2025 din data de 11 iunie 2025, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 50 C. proc. pen.. și art. 433 C. proc. pen.. a fost declinată competența materială de soluționare a prezentului recurs în casație, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs în casație, inculpatul A., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. fără însă a dezvolta motivele ce au stat la baza formulării acestei căi extraordinare de atac.

*****************

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de condamantul A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casație poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel (…)".

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casație poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție în virtutea competenței funcționale recunoscute acestor instanțe prin dispozițiile art. 38 alin. (2) [art. 39 alin. (2) în cazul curților militare de apel], respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen.

Altfel spus, sunt exceptate de la recurs în casație hotărârile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație ca instanțe de fond, iar în ceea ce privește instanța supremă - și ca instanță de recurs în casație, precum și cele pronunțate în exercitarea altor funcții judiciare recunoscute acestora prin lege, altele decât cea de judecată în apel.

Deopotrivă, sunt exceptate de la recurs în casație hotărârile pronunțate de organele judiciare care nu au competențe de instanță de apel, respectiv judecătoriile și tribunalele.

În raport cu aceste considerații teoretice Înalta Curte constată că, în cauza de față, calea extraordinară de atac a recursului în casație a fost exercitată de recurentul A. împotriva sentinței penale nr. 1795/08.11.2024 pronunțată de Judecătoria Bacău prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către acesta. Or, o astfel de hotărâre nu poate face obiectul recursului în casație, neconstituind o hotărâre pronunțată în calea de atac a apelului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În acest context, Înalta Curte reține faptul că această constatare a inadmisibilității căii extraordinare de atac din prisma nerespectării dispozițiilorart. 434 din C. proc. pen. face inutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1795/2024 din data de 08 noiembrie 2024 a Judecătoriei Bacău, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1795/2024 din data de 08 noiembrie 2024 a Judecătoriei Bacău, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2025.