ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 887/2023

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 438/10.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus, în baza art. 431 C. proc. pen.., respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 853 din 8.10.2020 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul x/2018

La data de 08.06.2023, fiindu-i comunicată decizia penală nr. 438/10.05.2023 contestatorului A., aflat în PNT Giurgiu, acesta a menționat menționează olograf pe dovada de primire că formulează contestație.

Astfel, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, sub nr. x/2023.

La termenul din data de 24.10.2023, contestatorul A. a fost prezent în fața Curții de Apel Bacău, ocazie cu care acesta a precizat că a formulat o cale de atac împotriva unei decizii pronunțate în contestație în anulare, respectiv împotriva deciziei penale nr. 438 din 10.05.2023, pronunțată de Curtea de apel Bacău, în dosarul nr. x/2023.

Prin decizia nr. 887/2023 din data de 07 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2023, în baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen.., a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Bacău și în baza art. 50 C. proc. pen.., s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect contestație la decizia penală nr. 438/10.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2023, formulată de contestatorul A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, pentru a dispune astfel Curtea de Apel Bacău a avut în vedere că în prezenta cauză contestatorul a formulat cale de atac împotriva deciziei penale nr. 438 din 10.05.2023, pronunțată de Curtea de apel Bacău, în dosarul nr. x/2023, pronunțată în contestație în anulare, iar instanța superioară celei care a pronunțat decizia contestată este Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care s-a admis excepția de necompetență și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți.

******

La data de 05.12.2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat dosarul nr. x/2023 având ca obiect calea de atac, respectiv apelul exercitat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 438 din data de 10.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 853 din 8.10.2020 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul x/2018

În esență, prin decizia contestată, instanța a reținut că persoana condamnată A. a mai formulat anterior o altă contestație în anulare împotriva aceleiași decizii, nr. 853/8.10.2020, întemeiată pe același caz, respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale prin prisma efectelor deciziei CCR nr. 358 din 22.05.2022, care a fost soluționată prin decizia penală nr. 1139 din 20.12.2021 a Curții de Apel Bacău, în sensul respingerii acesteia ca nefondată.

În atare condiții, Curtea de Apel Bacău a constatat că noua cerere de contestație în anulare ce formează obiectul prezentei cauze este inadmisibilă în condițiile existenței identității de persoană, temei legal și motiv, care au fost invocate în cadrul contestației în anulare anterioare soluționată prin decizia penală nr. 1139/20.12.2022 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul x/2022, respingând, în consecință, în procedura prevăzută de art. 431 C. proc. pen., contestația în anulare ca inadmisibilă.

Cu prilejul dezbaterilor de la termenul din 13.02.2024, Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea prezentei căi de atac, având în vedere că decizia atacată este definitivă, concluziile părților fiind consemnate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulată în cauză de către apelantul contestator A., Înalta Curte constată că apelul declarat de acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În cauză, Înalta Curte constată că este învestită cu soluționarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva unei decizii pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu a contestației în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen., prin decizia ce formează obiectul prezentei căi de atac - decizia penală nr. 438 din data de 10.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, fiind respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 853 din 8.10.2020 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentințelor și încheierilor pronunțate în primă instanță.

În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă", jurisprudența a statuat în mod constant că această dispoziție vizează hotărârile pronunțate în procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidența dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare. Astfel, deși dezlegarea vizează ipoteza pronunțării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată împotriva unei sentințe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situațiile în care instanța respinge contestația în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanța supremă reține în decizia amintită că hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, așa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.

Așadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziții în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunțate cu apel, iar dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.

Ca atare, decizia atacată în cauză de contestatorul A. este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată, respectiv a admisibilității în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Or, o hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Concluzionând, în condițiile în care calea de atac de față a fost exercitată împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte va constata că apelul formulat în cauză de apelantul contestator A. este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 438 din data de 10.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PETNTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 438 din data de 10.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2024.