ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 468/2025

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142/20.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 166 din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind transferul persoanei condamnate A., pentru continuarea executării detențiunii pe viață și pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 19/2019, pronunțată în data de 14.02.2019, de Curtea de Apel din Ioannina, Grecia, rămasă definitivă la data de 11.05.2019.

În baza art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a adaptat pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, în pedeapsa închisorii de 18 ani, limita maximă specială prevăzută de art. 236 rap la art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) din C. pen. român.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a), raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza de art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse în pedeapsa rezultantă de 21 ani și 4 luni închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 21 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsă un număr de 1274 de zile închisoare executate până la data de 12.12.2019, precum și în continuare, perioada executată de la 13.12.2019 la zi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Prin decizia penală nr. 89/A din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței penale nr. 142/20.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, privind pe persoana solicitată A., a fost desființată, în parte, sentința apelată sub aspectul modalității de stabilire a pedepsei rezultante.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 21 ani și 4 luni închisoare, în cele două pedepse componente, respectiv de 10 ani închisoare și 18 ani închisoare.

În baza art. 166 alin. (6) lit. b), alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus adiționarea pedepselor de 10 ani închisoare și 18 ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 28 ani închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 28 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 18.07.2025 sub nr. x/2025, numitul A. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 142/20.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul cu nr. x/2022

Prin sentința penală nr. 89 din 17 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală si pentru cauze cu minori si de familie, în dosarul nr. x/2025 s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău, invocată din oficiu și în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 429 alin. (1) din C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație în anulare formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 142/20.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul cu nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 89/A/28.02.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerând că sentința a rămas definitivă la Înalta Curte.

Contestația în anulare a fost înregistrată la data de 28.10.2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestatorul A. a solicitat admiterea în principiu a contestației în anulare întemeiată pe art. 426 lit. b) din Codul de procedură.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 431 din C. proc. pen., instanța verifică admisibilitatea în principiu a cererii înainte de a proceda la orice alte cercetări pe fondul contestației formulate. În acest sens, instanța, atunci când constată că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 426 din C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei contestației în anulare nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu. Prin urmare, dacă nu este îndeplinită una dintre cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condi­ționată admiterea în principiu, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmi­sibilă.

Astfel, Înalta Curte constată că, cererea vizează o hotărâre penală definitivă supusă contestației în anulare, în cazul de față, decizia penală nr. 89/A din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, cererea de contestație în anulare a fost formulată în termen, titularul cererii de contestație în anulare are legitimarea procesuală cerută de lege pentru promovarea căii de atac, contestatorul A. având calitatea de intimat inculpat în etapa judecării cauzei în apel, iar cererea a fost formulată de contestator, se întemeiază pe cazul prevăzut la art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Se reține că, contestatorul A. a mai formulat o contestație în anulare întemeiată pe art. 426 lit. b) din C. proc. pen. împotriva deciziei penale nr. 89/A din data de 28 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022, contestație în anulare ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 167/A din data de 1 iulie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2025.

În acest context, Înalta Curte constată că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO impune existența unei căi judiciare efective care să permită părții de a beneficia de o cale de atac, dreptul de acces la o instanță fiind un element inerent al garanțiilor consacrate de acest articol și oferă instanței dreptul, ca în fiecare caz, să procedeze la o evaluare în lumina particularităților procedurii, pentru ca în aplicarea normelor de procedură, să se evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor și o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condițiilor procedurale stabilite de lege.

Legislația referitoare la formalitățile și termenele care trebuie respectate pentru a formula o cale de atac vizează asigurarea bunei administrări a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice. Or, securitatea juridică și buna administrare a justiției sunt elemente centrale care permit să se facă distincție între formalismul excesiv și o aplicare acceptabilă a formalităților.

În etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, instanța examinează cererea sub aspectul îndeplinirii condițiilor de folosire a acestei căi extraordinare de atac, realizând o activitate procesuală de statuare în ceea ce privește exercitarea unui drept procesual și, implicit, soluționarea unei situații procesuale.

Potrivit art. 10 alin. (6) din C. proc. pen., "dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege."

Exercitarea cu rea-credință a unui drept procesual sau procedural poate avea consecințe negative prin perturbarea bunei desfășurări a procesului, putând consta în deturnarea dreptului procesual de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege. În plus, în procesul penal, elementul subiectiv poate privi nu numai vătămarea intereselor părții adverse, ci și ale societății, care sunt reprezentate de către Ministerul Public.

Dreptul de a formula o cale de atac este un drept procesual care poate fi deturnat de la scopul lui legitim putând afecta activitatea unei instituții sau având ca efect prelungirea nejustificată a derulării unei proceduri judiciare.

Or, formularea de cereri identice, repetate la un interval scurt de timp după respingerea cererii anterioare, în condițiile existenței identității de persoană, de temei legal, de motive și apărări invocate în susținerea acesteia poate fi o situație în care se exercită cu rea-credință drepturile procesuale.

În acest context, verificarea în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare a întrunirii condițiilor de exercitare a căii extraordinare de atac, instituie obligația instanței de a verifica, între altele, dacă această cerere este făcută în condițiile prevăzute de lege, precum și dacă există vreun impediment în exercitarea contestației în anulare.

Astfel, urmează să se aprecieze asupra susceptibilității unei atare cereri prin posibilitatea de a fi examinată prin prisma reglementărilor legale care ar putea să limiteze promovarea unei noi căi de atac.

În această ordine de idei, rezolvarea dată asupra unei cereri de contestație în anulare ce privește aceeași persoană, temeiuri juridice, motive și apărări ce fac obiectul unei cereri ulterioare, cu conținut identic, poate fi considerată un impediment legal ce limitează exercitarea și promovarea în continuare a unei noi contestații în anulare, cu caracter repetitiv. Aceasta poate fi analizată în cadrul procedurii prealabile a admiterii în principiu și atrage inadmisibilitatea căii de atac promovate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 89/A din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 89/A din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.