ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 225/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2 din 11 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul A., ca fiind neîntemeiată.

În temeiul art. 272 C. proc. pen.., onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției, fiind obligat contestatorul, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin cererea formulată contestatorul a arătat că sentința de condamnare pronunțată de Curtea de Apel din Ioannina este nulă, întrucât nu are la bază un rechizitoriu și întrucât pentru același fapte s-a dispus anterior achitarea sa. Anexat cererii sale, contestatorul a depus înscrisuri redactate în limba greacă.

Potrivit mențiunilor efectuate de apărătorul desemnat din oficiu cererea acestuia este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. Personal, contestatorul a menționat aspecte care țin de netemeinicia soluției de condamnare dispusă de instanțele din Grecia, respectiv faptul că victimele și martorii nu l-au recunoscut, asupra sa nu au fost găsite bunuri și, mai mult, există probe noi potrivit cărora acesta nu se afla în Grecia la acel moment.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 142 din 20.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul cu nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 89/28.02.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind transferul persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării detențiunii pe viață și a pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 19/2019, pronunțată în data de 14.02.2019, de Curtea de Apel din Ioannina, Grecia, rămasă definitivă la data de 11.05.2019.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 a fost adaptată pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, în pedeapsa închisorii de 18 ani, limita maximă specială prevăzută de art. 236 raportat la art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b), alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus adiționarea pedepselor de 10 ani închisoare și 18 ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 28 ani închisoare.

Drept consecință s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 28 ani închisoare.

Din pedeapsa rezultantă au fost deduse un număr de 1274 de zile închisoare executate până la data de 12.12.2019, precum și în continuare, perioada executată de la 13.12.2019 la zi.

Analizând motivele invocate de contestator, s-a constatat că acestea nu se circumscriu situațiilor prevăzute în mod expres de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., în care se poate formula contestație la executare, ci vizează temeinicia și legalitatea soluției de condamnare. Pe calea contestației la executare nu se poate proceda la rejudecarea cauzei pe fondul acesteia, ci se soluționează incidente apărute pe parcursul executării pedepsei aplicate. Or, motivele invocate de contestator constau în nemulțumiri ale acestuia cu privire la soluția de condamnare dispusă de autoritățile elene, acestea nefiind împrejurări apărute pe parcursul executării pedepsei. Mai mult, Curtea apreciază că aspectele invocate de contestator nici nu puteau face obiectul analizei instanțelor naționale în procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004, ci eventual a unei căi de atac în fața instanțelor din Republica Elenă.

Împotriva sentinței penale nr. 2 din 11 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023 a formulat contestație persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 ianuarie 2024, stabilindu-se termen de judecată la 19 martie 2024. În dezbateri, contestatorul A., beneficiind de asistența juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat admiterea contestației, condamnatul fiind nemulțumit de modul în care s-au desfășurat cercetările penale în Grecia.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reamintește că procedura jurisdicțională a contestației la executare este menită să rezolve situațiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauza de față, Înalta Curte constată că autoritățile judiciare elene au solicitat recunoașterea hotărârilor judecătorești străine și executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România privind persoana condamnată A.. Această solicitare a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, care prin sentința penală nr. 142 din 20.12.2022 (definitivă prin decizia penală nr. 89/28.02.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) a recunoscut sentința nr. 19/2019, pronunțată în data de 14.02.2019, de Curtea de Apel din Ioannina, Grecia, rămasă definitivă la data de 11.05.2019 și a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 28 ani închisoare, deducând perioada executată la zi.

Se constată că verificarea modului în care instanța română a dat o rezolvare cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce privește stabilirea pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează în condițiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaștere, drept de care condamnatul a uzat în cauză într-un ciclu procesual anterior, respectiv în dosarul nr. x/2022, soluționat prin decizia penală nr. 89/28.02.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin intermediul contestației la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării. Or, nemulțumirile contestatorului referitoare la modul în care s-a desfășurat urmărirea penală și cercetarea judecătorească pe teritoriul altui stat nu pot fi circumscrise niciunuia dintre cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.., acesta putând să se adreseze autorităților judiciare din Grecia care au pronunțat hotărârea de condamnare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 2 din 11 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 2 din 11 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2024.