ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 486/2024

Ședința publică din data de 25 iunie 2024

Deliberând asupra cauzei deduse judecății, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118/F din 12 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 109 alin. (1) corob. cu art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16.05.2024 de procurorul din cadrul Parchetului Graz pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Republica Austria, cu respectarea regulii specialității.

S-a respins ca nefondată cererea formulată de persoana solicitată în sensul de a se dispune amânarea predării.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data 12.06.2024 la data de 11.07.2024, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută, arestată provizoriu și arestată în procedura de punere în executare a mandatului european de la data de 22.05.2024 la 12.06.2024.

Cheltuielile judiciare legate de soluționarea solicitării autorităților judiciare austriece au rămas în sarcina statului.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., cheltuielile constând în onorariul parțial al avocatului din oficiu care a asistat persoana solicitată în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că, la data de 22.05.2024 s-a înregistrat pe rolul acestei instanței, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16.05.2024 de autoritățile judiciare din Republica Austria, privind persoana solicitată A., urmărit pentru săvârșirea infracțiunii de spargere, prev. de art. 127, 128/1Z5, 129/1Z1 StGB din C. pen. austriac, infracțiune ce ar avea ca și corespondent în legislația română infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

În fapt, s-a reținut de către autoritățile judiciare austriece, astfel cum rezultă din cuprinsul mandatului european de arestare, că în dimineața zilei de 28 noiembrie 2020, în localitatea Deutschlandsberg, în colaborare conștientă și deliberată cu cel puțin un alt autor încă necunoscut, persoana solicitată A. a sustras bunuri mobile aparținând persoanelor cu drept de dispoziție menționate mai jos cu o valoare care depășește 5.000,00 Euro, în speță în valoare totală de 13.637,75 Euro, cu intenția de a se îmbogăți fără justă cauză pe sine sau de a îmbogăți un terț prin însușirea acestora, și anume:

În drept, s-a arătat că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată A. constituie infracțiunea de spargere, prev. de art. 127. 128/1Z5. 129/1Z1 StGB din C. pen. austriac, infracțiune care ar avea ca și corespondent în legislația româna infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d) C. pen.

Au fost atașate: proces-verbal privind audierea persoanei solicitate din 22.05.2024, în cuprinsul căruia este consemnat și faptul că i-au fost aduse la cunoștință persoanei solicitate drepturile conferite de lege și că nu are obiecțiuni cu privire la identitate; ordonanța de reținere a persoanei solicitate nr. 58/22.05.2024 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, procesul-verbal de depistare, procese-verbale de verificare în bazele E., ECRIS GPS (Global Person Search), F., fișa de cazier judiciar, fișă de cunoaștere individuală, formularul A transmis de Biroul SIRENE.

Din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 22.05.2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a rezultat că împotriva persoanei solicitate s-a luat măsura reținerii, că persoana solicitată este urmărită internațional pentru faptele care fac obiectul mandatului european de arestare, că acesteia i s-au adus la cunoștință drepturile pe care le are și a arătat că nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitate, că este de acord cu predarea sa către autoritățile austriece.

La termenul de judecată din data de 22.05.2024 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A. și s-a dispus arestarea acesteia pe o perioadă de 15 zile, de la 22.05.2024 la data de 05.06.2024, inclusiv, fiind acordat termen pentru depunerea la dosar a mandatului european de arestare tradus în limba română și pentru obținerea unor relații privind dosarele în care este cercetată persoana solicitată în România.

La dosar a fost atașată traducerea în limba română a mandatului european de arestare emis de autoritățile austriece, fiindu-i comunicat un exemplar, în copie, persoanei solicitate.

La termenul din data de 03.06.2024, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a adus la cunoștința persoanei solicitate regula specialității și efectele acesteia, dar și posibilitatea de a consimți la predare, respectiv consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Persoana solicitată, cetățean român, a arătat că nu este de acord să fie predată către autoritățile judiciare emitente ale mandatului de arestare și că dorește să se prevaleze de regula specialității, declarația dată pe aceste aspecte de persoana solicitată fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei .

La aceeași dată, curtea de apel a acordat termen pentru a lămuri aspectele referitoare la dosarele în care ar fi cercetată persoana solicitată în România, apreciind necesară obținerea de la autoritățile judiciare române a unor informații suplimentare, în vederea soluționării sesizării, în condițiile în care din răspunsurile oferite de Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București nu rezulta cu claritate stadiul cercetărilor în dosarele menționate, nefiind precizat dacă persoana solicitată A. are calitatea de suspect/inculpat în dosarele respective.

Prin încheierea din data 04.06.2024, s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la 04.06.2024 la data de 03.07.2024, inclusiv.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din același act normativ.

Curtea de apel a reținut că mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale într-o cauză privind comiterea de către persoana solicitată a unei infracțiuni de spargere, prev. de art. 127. 128/1Z5. 129/1Z1 StGB din C. pen. austriac, în calitate de coautor.

În fapt, din cuprinsul mandatului european de arestare depus la dosarul cauzei, însoțit de traducerea în limba română, rezultă faptele sub aspectul cărora se efectuează cercetări de către autoritățile solicitante, acestea fiind prezentate detaliat .

Curtea de Apel București a mai constatat că fapta pentru care este cercetată persoana solicitată și care este menționată în mandatul european de arestare este incriminată și de legea penală română, respectiv infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d) C. pen.

De asemenea, a reținut că pentru fapta la care se referă mandatul european de arestare persoana solicitată nu a mai fost urmărită ori judecată definitiv și nici nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă, aspect care rezultă din copia fișei de cazier depuse la dosar și din celelalte înscrisuri atașate.

Față de aceste considerente, având în vedere că - potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată - mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, instanța de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Curtea de apel a reținut că împrejurările legate de fapta imputată persoanei solicitate pe teritoriul Austriei, respectiv aspectele vizând gravitatea acesteia și măsura în care aceasta justifica emiterea unui mandat de arestare de către autoritățile austriece, excedează analizei instanței române solicitate, fiind de competența exclusivă a autorităților judiciare austriece, nefiind împrejurări care să influențeze în vreun fel punerea în executare a mandatului european.

În ceea ce privește cererea formulată de persoana solicitată în sensul de a se dispune amânarea predării, Curtea de Apel București a reținut că art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 reglementează amânarea predării, făcând trimitere la dispozițiile art. 58 alin. (2)-(5) și (7) din aceeași lege, care se aplică în mod corespunzător.

În general, instituția amânării predării este legată de situații ce vizează implicarea persoanei solicitate în proceduri judiciare în România sau executarea unei pedepse în regim de detenție, în aceste cazuri putându-se acorda întâietate procedurilor din statul de executare. De asemenea, amânarea predării poate fi luată în considerare atunci când sunt identificate motive umanitare serioase.

Amânarea predării se poate dispune în situația care reiese din art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv dacă persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se poate amâna până la soluționarea definitivă a cauzei. De asemenea, un alt caz în care amânarea predării este facultativă se referă la situația condamnării cu executarea în regim de detenție a pedepsei a persoanei solicitate, sens în care predarea se poate amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Potrivit art. 58 alin. (2) la care face trimitere art. 114 din Lege, predarea mai poate fi amânată în următoarele situații:

a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;

b) când persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă;

c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Curtea de Apel București a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune amânarea predării persoanei solicitate. Astfel, în raport de aspectele care rezultă din datele furnizate de către organele de urmărire penală, persoana solicitată nu are calitatea de inculpat sau suspect în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni, dosarele nr. x/2022, nr. y/2023 (disjuns din dosarul nr. x/2021), nr. 273/178/P/2024 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni și dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București . În dosarele menționate, astfel cum rezultă din relațiile furnizate la solicitarea instanței, se efectuează cercetări in rem, pentru diverse fapte, cercetări care nu justifică amânarea predării, astfel cum a solicitat apărarea.

În ceea ce privește cauza în care, potrivit relațiilor de la Parchet, s-ar fi dispus o soluție de condamnare cu suspendare sub supraveghere, instanța de fond a reținut că, astfel cum rezultă din relațiile de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni, în dosarul nr. x/2021 s-a dispus sesizarea instanței cu un acord de recunoaștere a vinovăției pentru un alt inculpat, soluția de suspendare vizându-l pe acesta și nu pe persoana solicitată. De altfel, chiar și din cazierul persoanei solicitate rezultă că față de acesta, în dosarul menționat, nu s-a dispus o soluție de condamnare cu suspendare, soluție care oricum nu justifica o amânare a predării.

În ceea ce privește solicitarea de amânare a predării pe o perioadă de 3 luni pe considerentul că din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, s-a reținut că situația medicală a soției persoanei solicitate care este însărcinată, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, nu justifică amânarea predării în condițiile în care această predare nu poate fi considerată ca producând consecințe grave pentru familia persoanei solicitate.

Așadar, instanța de fond a dispus dispus punerea în executare a mandatului european, și arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, constatând că, potrivit dispozițiilor legale incidente, măsura arestării în vederea predării este singura măsură preventivă ce se poate lua atunci când se dispune executarea mandatului european de arestare, aceasta fiind menită să asigure atingerea scopului mandatului european, respectiv predarea efectivă a persoanei solicitate de către statul solicitat, în condițiile în care instanța solicitată nu poate să cenzureze măsura privativă de libertate luată de organele judiciare din statul solicitant.

Ca atare, aspectele relevate de apărare, referitoare la circumstanțele personale ale persoanei solicitate și la situația familială a acestuia nu pot determina luarea unei alte măsuri preventive la acest moment.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana solicitată A., motivele contestație fiind expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că este nefondată contestația declarată de persoana solicitată A., pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Instanța de fond a evaluat judicios particularitățile cauzei și a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată A..

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorități judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane, să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte state membre.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, privind conținutul și forma mandatului. Astfel, se observă că, față de persoana solicitată A., s-a emis mandatul european de arestare la data de 16.05.2024 de către autoritățile judiciare din Austria - Parchetul Graz în dosarul nr. x St 31/23v, cu propunerea de luarea măsurii arestării, persoana solicitată fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de spargere, prev. de art. 127, 128/1Z5, 129/1Z1 StGB din C. pen. austriac.

În conținutul mandatului european de arestare s-a reținut, în esență, că persoana solicitată A. este cercetată de autoritățile judiciare străine întrucât, în dimineața zilei de 28 noiembrie 2020, în localitatea Deutschlandsberg, în colaborare cu cel puțin un alt autor încă necunoscut, a sustras bunuri mobile aparținând persoanelor cu drept de dispoziție menționate mai jos cu o valoare totală de 13.637,75 Euro, cu intenția de a se îmbogăți fără justă cauză pe sine sau de a îmbogăți un terț prin însușirea acestora, și anume:

Or, astfel cum sunt descrise în conținutul mandatului european de arestare, aceste fapte pot întruni, potrivit legislației naționale, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d) din C. pen. român.

Înalta Curte constată, totodată, că persoana solicitată A. nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Austria, iar potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare.

În cauza dedusă judecății, instanța de fond l-a audiat pe A. la termenul din 03.06.2024, iar acesta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, însă a precizat că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Austria și că nu renunță la beneficiul regulii specialității (declarația acestuia regăsindu-se la dosar Curtea de Apel București).

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu sau facultativ al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește solicitarea contestatorului de amânare a predări în raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei", Înalta Curte reține că, potrivit legislației române, o persoană este cercetată penal de la momentul în care se dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale față de aceasta. Altfel spus, în cauzele aflate pe rolul organelor judiciare române trebuie să se fi început cel puțin urmărirea penală in personam.

Or, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, din relațiile comunicate la dosar de Ministerul Public, rezultă că, în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni, în dosarele nr. x/2022, nr. y/2023 (disjuns din dosarul nr. x/2021) și nr. 273/178/P/2024 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, precum și în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, urmărirea penală se desfășoară, potrivit art. 305 alin. (1) C. proc. pen.., doar cu privire la faptele săvârșite, respectiv in rem. Așadar, persoana solicitată nu are calitatea de inculpat sau de suspect, nefiind cercetată penal de către autoritățile judiciare române în aceste dosare, drept pentru care nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune, în temeiul art. 114 alin. (1) din Legea 302/2004, amânarea predării.

Înalta Curte reține, totodată, că, în cauză, nu este incident nici motivul de amânare a predării prevăzut de dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, motiv aplicabil în materia mandatului european de arestare, în baza art. 114 alin. (1) din același act normativ. Acest caz vizează o situație personală deosebită a persoanei solicitate, care ar putea avea consecințe asupra executării hotărârii de predare.

Or, aspectele invocate de contestator vizând situația familială (are un copil minor în întreținere, iar soția urmează să nască) nu se circumscriu textului de lege anterior menționat, întrucât nu constituie împrejurări speciale din cauza cărora predarea imediată a persoanei solicitate ar avea consecințe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia (dincolo de cele inerente privării provizorii de libertate în vederea efectuării urmăririi penale și a judecății), respectiv nu se raportează unei situații particulare excepționale referitoare la persoana solicitată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 16.05.2024, de către autoritățile judiciare din Austria cu privire la persoana solicitată A., acesta fiind emis în vederea urmăririi penale, cuprinzând faptele pentru care se solicită predarea și neexistând niciun impediment pentru executare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 118/F din 12 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 118/F din 12 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2024.