ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 365/2024

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 113/PI din 19 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 09.01.2024 de Parchetul A. din Austria în dosar nr. x St 366/23k, pe numele persoanei solicitate B. și s-a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Austria.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Austria și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a menținut starea de arest a persoanei solicitate B. dispusă prin mandatul de arestare nr. x/ME din 09.04.2024, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile începând cu data de 24.04.2024 până în data de 23.05.2024 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Austria.

S-a luat act că art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 condiționează predarea persoanei solicitate, cetățean român, de împrejurarea ca, în cazul în care autoritățile judiciare din Austria vor pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de aceasta, cetățeanul român să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 8 alin. (1) lit. b) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocatului pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală și cooperare judiciară internațională în materie penală, s-a dispus plata sumei de 1098 RON, reprezentând onorariul cuvenit avocatului din oficiu, care s-a virat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a propus, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei urmărită internațional B., cetățean român, pentru o perioadă de 15 zile, în vederea predării către autoritățile judiciare din Austria, cu motivarea că pe numele persoanei solicitate autoritățile judiciare din Austria au introdus o semnalare la data de 12.01.2024 în Sistemul de informații Schengen, fiind căutat în vederea arestării și predării în baza unui mandat european de arestare.

Prin încheierea de ședință din 09.04.2024, definitivă prin necontestare, instanța, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și în consecință, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate B., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 09.04.2024, până la data de 23.04.2024, inclusiv, în acest sens fiind emis mandatul de arestare nr. x/ME din 09.04.2024, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen. De asemenea, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 18.04.2024, în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, tradus în limba română.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat propunere de arestare pe o perioadă de 30 zile a persoanei solicitate, în vederea predării în Austria, și a transmis mandatul european de arestare emis la data de 09.01.2024 de Parchetul A. din Austria în dosar nr. x St 366/23k pe numele persoanei solicitate, din cuprinsul căruia se reține că aceasta este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție.

S-a constatat că din cuprinsul mandatului european de arestare, în fapt, rezultă că persoana solicitată, în perioada 02.12.2018 - 03.12.2018, în A., ar fi forțat cu ajutorul unui obiect ușa de sticlă situată înspre grădina casei aparținând numiților C. și D., de unde ar fi sustras bunuri mobile în valoare totală de 1.065 euro, constând în două lenjerii de pat în valoare de 30 euro, o pereche de cizme de iarnă, în valoare de 100 euro, două parfumuri în valoare de 80 euro, un ruj de buze în valoare de 20 euro, două pachete de cafea în valoare de 15 euro, o telecomandă în valoare de 20 euro, un televizor în valoare de 300 euro, o mașină de cafea în valoare de 400 euro, și un radio, în valoare de 100 euro - cu intenția de a obține foloase materiale.

În ședința publică din 19.04.2024, persoanei solicitate B. i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar în declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din aceeași dată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Austria și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

Instanța de fond, verificând admisibilitatea cererii, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată este pedepsită și de legea penală română, fiind îndeplinită condiția dublei încriminări, fapta putând fi încadrată la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen.

Deși persoana solicitată nu este de acord cu predarea sa autorităților din Austria, instanța de fond a reținut că aceasta nu a formulat obiecții privind identitatea și nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și nici vreunul dintre cazurile facultative de refuz enumerate în cuprinsul dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Obiecția persoanei solicitate privind prescripția potrivit legislației din Austria nu este motiv de refuz al predării potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește propunerea de arestare a persoanei solicitate, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a apreciat de către instanța de fond că aceasta este admisibilă raportat la mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Austria prin care se solicită arestarea și predarea persoanei solicitate, necesitatea executării acestui mandat european de arestare, dar și pentru efectuarea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Austria.

Împotriva sentinței penale nr. 113/PI din 19 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestația persoana solicitată B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07 mai 2023 și repartizată aleatoriu Completului C7 pentru termenul de judecată din data de 14 mai 2023.

În dezbateri, persoana solicitată B. beneficiind de asistența juridică a unui avocat din oficiu, a invocat motivul de refuz de executare a mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, susținând că, raportat la prevederile art. 154 lit. d) C. pen., a intervenit prescripția răspunderii penale pentru fapta pentru care persoana solicitată este cercetată de către autoritățile judiciare din Austria.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată B., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

În art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară solicitată pentru punerea în executare a mandatului, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate. Verificările prezentate de lege se fac în conformitate cu art. 97-106 din Legea nr. 302/2004, iar dispozițiile legale exclud evaluarea probatoriului administrat de statul solicitant față de absența dosarului de urmărire penală în care s-au administrat probele.

În cauză, se constată că față de persoana solicitată B. a fost emis mandatul european de arestare la data de 09.01.2024 de Parchetul A. din Austria în dosar nr. x St 366/23k, din cuprinsul căruia se reține că acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție.

Situația de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentința penală atacată.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare din Franța îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, inclusiv cea a descrierii faptelor pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc printre infracțiunile care permit predarea, întrucât faptele descrise în mandat se circumscriu dispozițiilor art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. privind infracțiunea de furt calificat, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât și alin. (2) lit. c) nefiind incidente. În cauză, mandatul european de arestare a fost emis pentru efectuarea urmăririi penale.

Așadar, așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. În atare condiții, instanța de fond a menținut în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, care reprezintă reflectarea art. 4 pct. 4 din Decizia-cadru, se constată că executarea MEA poate fi refuzată când, potrivit legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-ar fi prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române. Așadar, trebuie avut în vedere caracterul facultativ al motivului de neexecutare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Chiar în cazul în care a intervenit prescripția răspunderii penale potrivit legii române, analizând, pe baza celorlalte elemente ale cauzei, oportunitatea predării persoanei solicitate, instanța poate dispune executarea mandatului european de arestare având în vedere infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate.

În acord cu instanța de fond, analizând apărările persoanei solicitate, se observă că obiecția acesta privind intervenirea prescripției potrivit legislației din Austria nu este motiv de refuz al predării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată. Analiza incidenței prescripției răspunderii penale se evaluează în raport de normele legale naționale, și nu în baza legii statului străin care a emis mandatul european de arestare.

Concluzionând, în urma analizării datelor concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de autoritățile judiciare din Austria la data de 09.01.2024. De asemenea, se reține că instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile și predarea acesteia către autoritățile judiciare din Austria, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 113/PI din 19 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 113/PI din 19 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2024.