ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 774/2016

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2/2014 pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta Comuna Dăeni, jud. Tulcea, reprezentată prin primar A., în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Administrația Fondurilor pentru Mediu, cu sediul în București, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare a solicitat suspendarea executării Notificării nr. x din 26 iunie 2014, înregistrată sub nr. x din 7 iulie 2014, prin care au fost informați cu privire la faptul că "(...) contractul având ca obiect finanțarea implementării proiectului cu titlul Amenajare spații verzi comuna Dăeni, jud. Tulcea", a fost reziliat cu recuperarea sumei decontate la cererea de tragere nr. 1, până la soluționarea definitivă a cauzei; anularea Notificării nr. x din 26 iunie 2014, înregistrată sub nr. x din 7 iulie 2014; anularea adresei înregistrată la nivelul instituției pârâte sub nr. x din 19 septembrie 2014 emisă ca urmare a soluționării contestației formulate împotriva Notificarea nr. x din 26 iunie 2014, cu consecința constatării valabilității contractului de finanțare, respectiv a eligibilității sumei de 114.808,96 RON.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 314 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea completată formulată de reclamanta Comuna Dăeni, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Administrația Fondurilor pentru Mediu; s-a dispus anularea Notificării nr. x din 26 iunie 2014, Decizia CD al pârâtei din 29 mai 2014 consemnată în Procesul-verbal de ședință din 29 mai 2014 (cu privire la reclamantă), precum și adresa nr. x din 19 septembrie 2014, în sensul constatării eligibilității sumei de 114.808,96 RON. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru).

Recursul. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, s-a considerat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 2, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, reclamanta neparcurgând procedura obligatorie a plângerii prealabile. De asemenea s-a arătat că instanța de fond nu a identificat actul administrativ atacat, notificarea neputând avea caracter de act administrativ. S-a considerat că judecătorul fondului a dat o interpretare eronată atât textului de lege referitor la excesul de putere, cât și prevederilor ghidului de finanțare și contractului, reținând în mod fals că Administrația Fondurilor pentru Mediu ar fi apreciat cu exces de putere în speță, în condițiile în care autoritatea a analizat și evaluat în conformitate cu prevederile documentelor cadru de reglementare a sesiunii de finanțare și a comunicat reclamantei toate aspectele și neregulile constatate. S-a arătat prin motivele de recurs că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală intrând sub incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aceasta cuprinzând motive contradictorii. A solicitat recurenta admiterea recursului și casarea în tot a hotărârii atacate.

Apărările intimatei. Prin întâmpinarea depusă la data de 2 iunie 2015, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Dăeni a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică.

Procedura în fața instanței de recurs Prin cererea depusă la data de 12 februarie 2016, recurenta - pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat, în temeiul art. 406 și 407 din C. proc. civ. să se ia act de renunțarea la judecată. Cererea de renunțare a fost comunicată intimatei - reclamante, care a solicitat a se lua act de cererea recurentului de renunțare la calea de atac, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor ocazionate cu judecarea prezentului litigiu.

Considerentele și soluția instanței de recurs. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta - pârâtă Administrația Fondurilor pentru Mediu a formulat personal cerere de renunțare la judecata recursului. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. În ceea ce privește cererea formulată de recurenta - pârâtă, se constată că dispozițiile invocate, respectiv art. 406 și 407 din C. proc. civ. se referă la dreptul reclamantului de a renunța la judecată, în fond sau în calea extraordinară de atac. Înalta Curte reține că, cererea de renunțare formulată de către pârâtă, astfel cum a fost ea motivată, reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea primei instanțe, reglementată de dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., potrivit cărora achiesarea reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (3) din C. proc. civ., luând act că cererea de renunțare la calea de atac a fost formulată ulterior depunerii întâmpinării, instanța va aprecia întemeiată cererea formulată de intimata - reclamantă în sensul obligării recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 2480 de RON, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar din C. proc. civ.