ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2904/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/30.04.2014, reclamanta SC A. SA a solicitat anularea Deciziei nr. 128939/08.04.2014 ("Decizia") a Comisiei de soluționare a Contestațiilor numita prin Decizia nr. 1320/02.04.2014 de Directorul general al Direcției Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu ("DG AM POS Mediu") înregistrată sub nr. x/10.04.2014 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiata la data de 12.03.2014, având nr. 128524/13.03.2014. Nota înregistrată la registratura SC A. SA Iași sub nr. x/18.03.2014, emisă cu privire la Actul adițional nr. x la contractul de servicii nr. x/28.02.2011 având ca obiect Asistența tehnică pentru managementul proiectului și supervizarea lucrărilor "Extinderea și reabilitarea sistemelor de apă și apă uzată în județul Iași" ("Contractul de servicii") încheiat cu Asocierea SC B. SRL - C., precum și a actului subsecvent acesteia constând în Notificarea beneficiarului cu privire la debit nr. x/CG/17.03.2014.

Prin Sentința nr. 144 din 23 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, 2014 s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu.

A fost anulată Decizia nr. 128939/08.04.2014 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/13.03.2014.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. 128939/08.04.2014 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/13.03.2014, acte administrative emise de Ministerul mediului și Schimbărilor Climatice prin DG AM POS Mediu.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut de către recurent că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 din C. proc. civ., pentru eronata interpretare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, republicată cu modificările și completările ulterioare, ale H.G. nr. 875/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la reținerea primei instanțe în sensul că în speță nu a intervenit o modificare a Contractului de servicii de natură să atragă derularea unei noi proceduri de achiziție publică, s-au invocat de către recurent prevederile Capitolului 3 pct. I din Decizia nr. 128939/08.04.2014, precum și mențiunile din Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/13.03.2014 cu privire la stabilirea caracterului de neregulă.

S-a susținut că echipa de control în aplicarea corecțiilor financiare a avut în vedere doar prevederile O.U.G. nr. 66/2011, care a constituit temeiul legal al aplicării corecției, astfel cum rezultă din conținutul pct. 9 - Concluziile activității de verificare din Nota de constatare, iar nu Ghidul COCOF, cum susține reclamanta.

Referitor la aprecierea instanței de fond în sensul că nu este îndeplinită condiția cerută în definirea neregulii referitoare la existența unui prejudiciu cauzat bugetului Uniunii Europene, printr-o sumă plătită necuvenit, s-a susținut de către recurent că îndeplinirea condiției în discuție se realizează la momentul înaintării către autoritatea de management a cererii de rambursare a sumelor constatate ca neeligibile.

De asemenea, în ceea ce privește nominalizarea unor persoane pentru înlocuirea persoanelor propuse inițial pentru poziția de lider adjunct de echipă, respectiv pentru poziția de expert principal 11 - inginer electrician, recurentul-pârât a considerat că modificarea unor clauze contractuale prin acte adiționale este de natură să creeze premisele încălcării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

În fine, referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a susținut că societatea reclamantă dispune de o Direcție juridică care are obligația de a o reprezenta în instanță, nefiind justificate serviciile unei societăți de avocatură.

Cu privire la acest aspect, apreciază că sumele constând în onorarii de avocat, deși au un caracter cert, nu îndeplinesc condițiile de a fi necesară și rezonabilă, solicitând diminuarea acestora proporțional cu complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocați.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-reclamantă SC A. SA a fost invocată excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului recursului, Secretar General D.

Totodată, s-a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, cu consecința anulării acestuia, întrucât sentința nu a fost recurată în întregul său, intervenind astfel autoritatea de lucru judecat, precum și pentru că motivele de casare nu se încadrează în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin pct. de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a solicitat respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs promovat de Ministerul Fondurilor Europene, precum și a excepției nulității recursului.

S-au invocat de către recurent dispozițiile art. 12, art. 20 și art. 24 lit. h) din O.U.G. nr. 1/2017 cu privire la transmisiunea legală a calității procesuale de la Ministerul Fondurilor Europene la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, precum și dispozițiile art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013 cu privire la reprezentarea MDRAP de către Ministerul Finanțelor Publice.

De asemenea, s-a apreciat că Ministerul Fondurilor Europene, în raport cu succesiunea actelor normative menționate, avea calitatea de a exercita calea de atac a recursului în prezenta cauză, iar domnul D. avea competența de a semna cererea de recurs, în calitate de secretar al acestui minister, prin Ordinul nr. 771/01.04.2015 emis de Ministrul Fondurilor Europene fiindu-i delegată acestuia atribuția de a exercita dreptul de semnătură în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene asupra corespondenței și documentelor cu caracter juridic, referitoare la acțiuni formulate pentru instanțele de judecată.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 26 aprilie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 234 din 16 decembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, constatându-se netemeinicia excepției nulității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-reclamante la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și la dispozițiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Analizând, în prealabil, excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, Înalta Curte constată netemeinicia acesteia.

Instanța reține în acest sens dispozițiile art. 12, art. 20 și art. 24 lit. h) din O.U.G. nr. 1/2017 cu privire la transmisiunea legală a calității procesuale de la Ministerul Fondurilor Europene la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, precum și dispozițiile art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013 cu privire la reprezentarea MDRAP de către Ministerul Finanțelor Publice.

Fiind vorba despre un mandat legal stabilit prin art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, potrivit completărilor aduse prin Legea nr. 195/2013 și O.U.G. nr. 107/2013 se constată netemeinicia excepției, mai ales în condițiile ratificării recursului.

Pe fondul cauzei, se reține că reclamanta SC A. SA a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 128939/08.04.2014 a Comisiei de soluționare a Contestațiilor înregistrată sub nr. x/10.04.2014 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiata la data de 12.03.2014 având nr. 128524/13.03.2014 emisă cu privire la Actul adițional nr. x la contractul de servicii nr. x/28.02.2011 având ca obiect Asistența tehnică pentru managementul proiectului și supervizarea lucrărilor "Extinderea și reabilitarea sistemelor de apă și apă uzată în județul Iași" ("Contractul de servicii") încheiat cu Asocierea SC B. SRL - C., precum și a actului subsecvent acesteia constând în Notificarea beneficiarului cu privire la debit nr. x/CG/17.03.2014.

S-a reținut că prin actul adițional nr. x s-a modificat contractul, fiind înlocuiți experții E. și F., prima fiind Lider adjunct de echipă, iar al doilea inginer electrician.

S-a constatat că în fișa de date a achiziției pentru calitatea de Lider adjunct de echipă s-a solicitat "studii superioare de lungă durată în domeniile construcții hidrotehnice, civile, instalații", cerință menținută și prin răspunsul la solicitarea de clarificări nr. 24243/22.10.2010 (publicată în SEAP).

În fișa de date a achiziției s-a mai precizat că CV-ul unui expert poate fi folosit pentru acoperirea unei singure poziții, ceea ce ar însemna că un expert poate ocupa o singură poziție în listă.

În primul rând, constată instanța de recurs că prin Nota de constatare, la pct. 9 - concluziile activității de verificare s-a reținut aplicarea unei corecții financiare pentru ocuparea de către un expert din cadrul contractului a două funcții, în timp ce prin decizia de soluționare a contestației s-a adăugat un motiv de nelegalitate, respectiv că prin actul adițional nr. x autoritatea contractantă a permis nominalizarea unui lider adjunct de echipă inginer mecanic, deși erau cerute studii superioare de lungă durată în domeniile construcții hidrotehnice, civile, instalații.

Astfel, apreciază Înalta Curte că acest lucru nu este permis în soluționarea contestației, deși instanța de fond a analizat ambele aspecte prin prisma încălcării principiului proporționalității între corecția aplicată și neregula care a dus la aplicarea acesteia, în condițiile neevidențierii vreunui minim impact financiar al acestei situații pentru derularea contractului și bugetului UE.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul curții de apel rezultă că, înlocuirea celor doi experți, la mai bine de doi ani și șase luni de la încheierea contractului, s-a realizat în condițiile art. 16 lit. a) și b) din contractul de servicii, respectiv decesul unui expert și demisia altuia.

Pentru toate aceste motive arătate, se constată că motivele invocate de către recurent nu sunt apte să conducă la casarea sentinței atacate, instanța fondului apreciind în mod judicios că nu există neregulă în cauză.

Referitor la cheltuielile de judecată acordate, este în afara oricărei discuții că partea căzută în pretenții datorează cheltuieli de judecată părții care a câștigat, acesta fiind principiul prevăzut de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce privește condiția dovedirii acestora, instanța observă că reclamanta a depus la dosar facturi din care rezultă sumele achitate cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a stabili îndeplinirea celorlalte condiții, instanța are de analizat proporționalitatea cuantumului onorariului de avocat cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. Sub acest aspect, instanța constată că, în raport de obiectul prezentului litigiu, judecătorul fondului a redus proporțional sumele la valoarea de 5.000 de RON, apreciată justificată, astfel că va fi respins și acest motiv de recurs.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței nr. 234 din 16 decembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - GV