ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2589/2016

Decizia nr. 2589/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17 martie 2014, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Generală AM POS Mediu solicitând anularea Deciziei nr. x din 17 septembrie 2013 privind soluționarea contestației formulate de către A. SA împotriva documentului intitulat "Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare", înregistrată sub nr. x din 9 iulie 2013 emisă de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu privind contractul de servicii din 14 noiembrie 2011 Asistența tehnică pentru supervizarea lucrărilor Proiectului "Extinderea și modernizarea sistemelor de apă și apă uzată în județul Dolj", Nota de constatare comunicată și înregistrată la A. în 16 iulie 2013 împreună cu Notificarea beneficiarului cu privire la debit, precum și anularea tuturor actelor emise în baza Deciziei nr. 153717 din 17 septembrie 2013, respectiv: Nota referitoare la finalizarea misiunii de verificare a Notificării privind suspiciunea de neregulă din 16 octombrie 2012, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, încheiată la data de 24 octombrie 2013 și a Notificării beneficiarului cu privire la debit din 25 octombrie 2013, înregistrată la A. SA în 30 octombrie 2013 și exonerarea de la plata corecțiilor financiare aplicate.

Prin Sentința nr. 264 din data de 3 iulie 2014 Curtea de Apel Craiova a respins excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității acțiunii formulate de pârât, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Generală AM POS Mediu, a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 153717 din 17 septembrie 2013 emisă de pârâtul M.M.S.C. - D.G. AMPOS Mediu și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 25 octombrie 2013 emisă în baza deciziei, numai sub aspectul aplicării corecției financiare de 25% din valoarea fără T.V.A. a contractului de servicii din 14 noiembrie 2011 (pentru utilizarea de către autoritatea contractantă a unor cerințe de calificare restrictive în documentația de atribuire), menținând dispozițiile actelor administrative atacate, sub aspectul aplicării corecției financiare de 5% din valoarea fără T.V.A. a contractului de servicii din 14 noiembrie 2011 (pentru neîndeplinirea criteriilor de calificare și selecție de către operatorul economic câștigător).

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu, ale cărui atribuții au fost preluate de către Ministerul Fondurilor Europene, criticând-o pentru nelegalitate.

În temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii, în sensul respingerii cererii de anulare a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 25 octombrie 2013 și a Deciziei nr. 153717 din 17 septembrie 2013 și menținerea integrală a actelor administrative contestate, pentru următoarele motive:

• prima instanță nu a tratat problemele juridice cu care a fost învestită, contrar dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.;

• au fost aplicate eronat dispozițiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006; nu s-a sancționat încălcarea de către autoritatea contractantă a dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu consecința înfrângerii principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 34/2006: principiul nediscriminării și al tratamentului egal.

Prin întâmpinarea formulată, intimata A. SA a solicitat constatarea nulității recursului pentru lipsa semnăturii consilierului juridic și a delegației reprezentantului recurentului, precum și pentru reîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În cazul în care se va trece de această excepție procedurală, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în cuprinsul sentinței s-a motivat temeinic, începând cu pagina 14, soluția adoptată, reținându-se în esență că managementul și supervizarea proiectelor finanțate din fonduri europene sau prin instituții financiare internaționale este un proces complex, cerințele impuse fiind justificate.

Prin încheierea pronunțată de Completul de filtru la data de14 aprilie 2016 s-a respins excepția nulității recursului, în raport de decizia Curții Constituționale nr. 485/2015 și de precizarea motivului de casare de către recurentă.

Totodată s-a dispus ca soluționarea recursului să se realizeze în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Intimata A. SA a formulat concluzii scrise prin care și-a structurat apărările din întâmpinare, subliniind importanța și anvergura contractului de servicii, lipsa de expertiză în domeniu a autorității contractante, precum și concurența reală a operatorilor economici implicați în procedură, care nu au formulat contestații în privința documentației de atribuire.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și a apărărilor din întâmpinare și concluziile scrise, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-reclamantă A. SA a supus controlului de legalitate pe calea art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 153717 din 17 septembrie 2013 prin care Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - DGAMPOS a soluționat contestația administrativă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare înregistrată în 9 iulie 2013 cu același emitent.

Curtea de apel a considerat că excepțiile lipsei de interes și inadmisibilității acțiunii judiciare sunt nefondate, a pășit la analizarea fondului cauzei găsind întemeiată cererea reclamantei în privința neregulii care a antrenat aplicarea unei corecții de 25% din valoarea fără TVA a contractului de servicii din 14 noiembrie 2011 (13.971.205 lei), reprezentând 3.492.801,25 lei.

Recursul autorității publice emitente a actelor administrative atacate vizează numai legalitatea sentinței din perspectiva soluției pronunțate cu privire la neregula menționată, nefiind criticat modul de soluționare a excepțiilor.

Ca urmare, în condițiile în care reclamanta nu a formulat recurs pentru partea din acțiune care i-a fost respinsă, rezultă că instanța de recurs va exercita controlul judiciar strict în privința soluției pronunțate asupra neregulii referitoare la utilizarea de către autoritatea contractantă a unor cerințe de calificare restrictive în documentația de atribuire, sancționate în conformitate cu prevederile pct. 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 și pct. 7 din Ghidul nr. 07/0037/03 - anexă la contractul de finanțare din 26 septembrie 2011.

Contrar susținerilor recurentului, sentința răspunde coerent și convingător la problema litigioasă. Împrejurarea că motivarea propriu-zisă încorporează o parte din argumentele A. SA nu este de natură a constitui o încălcare a dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., câtă vreme înscrisurile administrate au convins instanța de fond de justețea acestora.

Cadrul normativ incident cauzei conține următoarele dispoziții:

Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 "autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire".

Art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 stipulează că: "autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia".

Potrivit art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006: "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:

a) Nu prezintă importanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit,

b) Sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit".

Conform art. 8 alin. (2) din același act normativ: "Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției".

În cauză, intimata a întocmit nota justificativă din 18 mai 2011, redată integral în cuprinsul sentinței, în care a motivat, în esență, necesitatea cerințelor prin specificitatea serviciilor de asistență de supervizare a lucrărilor și evitarea riscurilor în derularea corespunzătoare a contractului.

În concret, intimatei i se reproșează că "în cadrul cerințelor minime de calificare și selecție prezentate la pct. 5.4 din Fișa de date se regăsesc o serie de cerințe restrictive, după cum urmează (...) Pentru Liderul de echipă, autoritatea contractantă a solicitat experiență în derularea proiectelor finanțate CE/IFI în cadrul a cel puțin un proiect din țările Europei Centrale și de Est și, corelativ, că inserarea cerinței în discuție ar fi distorsionat accesul liber al operatorilor economici la procedura de licitație deschisă.

În acord cu prima instanță, și instanța de recurs consideră că impunerea cerinței indicate anterior a fost justificată corespunzător.

Contractul de servicii pentru care s-a derulat procedura de licitație publică a avut ca obiect "Asistența tehnică pentru Supervizarea Proiectului", în cadrul proiectului "Extinderea și modernizarea sistemelor de apă și apă uzată în județul Dolj". Valoarea foarte ridicată a proiectului și anvergura deosebită a acestuia, dublate de lipsa de expertiză a autorității contractante în aria specifică a contractului de servicii sunt argumente raționale pentru impunerea cerinței analizate.

Totodată, nu poate fi primită ca nerezonabilă cerința ca măcar experții cheie ai operatorului economic să fi derulat cel puțin un proiect finanțat prin fonduri europene și/sau prin instituții finanțatoare internaționale, pentru a fi în măsură să supervizeze un proiect de natura celui arătat.

Nu este lipsită de relevanță nici constatarea că în cadrul acestei proceduri au depus oferte 3 operatori economici (conform celor consemnate în procesul-verbal al ședinței de deschidere a ofertelor din 24 august 2011) și nu au fost formulate contestații referitoare la documentația de atribuire, ceea ce determină concluzia că nu a fost restricționat accesul operatorilor economici interesați.

Ca urmare, neexistând argumente care să atragă casarea sentinței, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene împotriva Sentinței nr. 264 din 3 iulie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2016.

Procesat de GGC - CL