ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 588/2017

Decizia nr. 588/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare ia dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin recursul declarat la data de 6 ianuarie 2017 împotriva Deciziei nr. 2589 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă, prin care a fost admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 330 din 23 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/90/2015, ce a fost schimbată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata către reclamant a ajutorului financiar prevăzut de art. 173 din Contractul Colectiv de Muncă, actualizat cu indicele de inflație ia momentul plății, la care se adaugă dobânda legală, recurenta RA B. SA, prin C. Vâlcea, a solicitat desființarea deciziei recurate, iar, în subsidiar, casarea deciziei în raport de încălcarea dispozițiilor art. 173 din Contractul Colectiv de Munca încheiat pentru perioada 2015-2017.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 ianuarie 2017 și repartizat completului C2.

În baza rezoluție din data de 1 februarie 2017

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportului asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților la data de 20 februarie 2017, potrivit dovezilor aflate la filele 38-39 în dosarul acestei instanțe.

La data de 23 februarie 2017, recurenta a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, precum și ale art. 488 alin. (2) C. proc. civ.,

raportată la reținerile din raport referitoare la caracterul inadmisibil al recursului.

Prin rezoluție din data de 6 martie 2017, s-a acordat termen la data de 28 martie 201

7, în vederea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, precum și ale art. 488 alin. (2) C. proc. civ., cerere ce a făcut obiect al Dosarului nr. x/90/2015/al.

Totodată, prin rezoluție din aceeași dată,

s-a acordat termen ia data de 28 martie 2017, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vederea soluționării recursului declarat de pârâta RA B. SA prin C. Vâlcea împotriva Deciziei nr. 2589 din 22 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, în raport de dispozițiile Legii nr. 47/1992, ce nu impune suspendarea de drept a judecății dosarului în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale și eventual, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.

Litigiul inițiat de reclamantul A. are ca obiect un conflict de muncă, așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 266 C. muncii, potrivit cărora sunt conflicte de muncă litigiile având ca obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de C. muncii, precum și cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit aceluiași cod, precum și prin dispozițiile art. 1 pct. n)-p) din Legea nr. 62/20IL

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/90/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Vâlcea, să se dispună obligarea pârâtei ia plata către reclamant a ajutorului financiar prevăzut de art. 173 din Contractul Colectiv de Muncă, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății, la care se adaugă dobânda legală.

Prin sentința civilă nr. 330 din 23 februarie 2016, Tribunalul Vâlcea a respins cererea

formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Prin Decizia civilă nr. 2589/2016 din 22 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă,

a fost admis apelul formulat de reclamantul

A. împotriva sentinței civile nr. 330 din 23 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/90/2015 ce a fost schimbată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata către reclamant a ajutorului financiar prevăzut de art. 173 din Contractul Colectiv de Muncă, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății, la care se adaugă dobânda legală. A fost respinsă cererea de plată a cheltuielilor de judecată din primă instanță și obligată intimată Ia plata către apelant a cheltuielilor de judecată de 1,500 lei din apel.

La data de 6 ianuarie 2017,

recurenta RA B. SA prin C. Râmnicu Vâlcea a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Se reține că potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr, 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la litigii de munca nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la cartea de apel.

De asemenea, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Față de cele menționate, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că Decizia nr. 2589 din 22 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În concluzie, fiind vorba despre un litigiu de muncă, început la data 23 iulie 2015, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Decizia civilă nr. 2589 din 22 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în apel, în litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În raport cu dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 25S9 din 22 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat Ia art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta RA B. SA prin C. Vâlcea împotriva Deciziei nr. 2589 din 22 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2011.