ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 687/2017

Decizia nr. 687/2017 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Cererea de revizuire a fost formulată la data de 09 martie 2016 și precizată la data de 27 mai 2016 de revizuenta A., fiind îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 152 din 11 februarie 2016 a Tribunalului Vâlcea, a Deciziei civile nr. 3701 din 27 mai 2015 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a încheierilor din data de 18 mai 2015 și din data de 30 martie 2015, pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/288/2015, și a deciziilor pronunțate de Curtea de Apel Pitești în Dosarele nr. x/288/2013 și nr. x/90/2013, în contradictoriu cu intimații B. și SN C. SA, prin SC D. SA Craiova. Ulterior, revizuenta a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., privind contrarietatea între sentința civilă nr. 6210 din 27 iunie 2013 a .Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și Decizia civilă nr. 844 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești, Decizia civilă nr. 31 din 8 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, Decizia civilă nr. 191 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, sentința nr. 30/F/Cont din 12 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii, revizuenta a susținut, în esență, că prin sentința nr. 30/F/Cont din 12 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a statuat, eronat, că nelegalitatea concedierii prin nerespectarea unui program de restructurare și prin reducerea unui post în locul altuia și concedierea unui salariat, apreciat negativ din punct de vedere profesional, nu constituie o discriminare, în sensul criteriilor impuse de O.G. nr. 137/2000. Astfel, revizuenta a arătat că, prin Programul de restructurare și redresare economico financiară nr. 1/137 din 17 ianuarie 2011 - anexa 2, pentru stația Râmnicu Vâlcea, s-a prevăzut desființarea unui post de casier verificator.

Or, postul nu era deținut de revizuenta, întrucât aceasta era casier la stația Călimănești. Ca atare, a susținut că a fost concediată în mod ilegal, abuziv și discriminatoriu. De asemenea, a menționat că, prin Decizia nr. 31 din 8 ianuarie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a reținut că selectarea contestatoarei pentru concediere nu a avut la bază niciunui dintre criteriile prevăzute de programul de restructurare sau contractual colectiv de muncă, Prin Decizia civilă nr. 898 din 22 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/90/2 016, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cererii de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. (pct. II precizări) privind contrarietatea între sentința civilă nr. 6210 din 27 iunie 2013 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și Decizia civilă nr. 844 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești, Decizia civilă nr. 31 din 8 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, Decizia civilă nr. 193 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, sentința nr. 30/F/Cont din 12 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a disjuns această cerere și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești. Pentru a dispune astfel, a reținut că cererea de revizuire vizează contrarietatea între hotărârile pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și Curtea de Apei Pitești, iar, în cazul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., cererea se îndreaptă la instanța mai mare în grad. Ca atare, a apreciat că este competentă să soluționeze cererea de revizuire Curtea de Apel Pitești. Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești Ia data de 31 octombrie 2016, sub nr. x/90/2016. Prin Decizia nr. 99 din 18 ianuarie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta A., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Pentru a dispune astfel, curtea a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 323 C. proc. civ.

de la 1865 și a apreciat că. pentru cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de revizuire revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Urmare declinării, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 februarie 2017, sub nr. x/90/2016. Deliberând cu prioritate asupra excepției tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constata următoarele; Cu titlu prealabil, reține că, hotărârile atacate cu revizuire au fost pronunțată anterior intrării în vigoare a C. proc.

civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, astfel încât dispozițiile legale aplicabile litigiului sunt cele cuprinse în C. proc. civ. de la 1865. Acest aspect rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora dispozițiile C. proc. civ. se aplică mimai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, și a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, potrivit cărora hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că prin cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată, s-a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 191 din 23 ianuarie 201.3, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, sentinței nr. 30/F/Cont din 12 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, și Deciziei civile nr. 844 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Prin Decizia nr. 844 din 16 aprilie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva Deciziei nr. 247/A din 23 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția l civilă, pe care a modificat-o, în sensul că a respins acțiunea formulata de reclamanta A. De asemenea, a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva aceleiași decizii, dispunând obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, către recurentul-pârât.

Prin Decizia nr. 191 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, au fost respinse recursurile formulate de recurenta-reclamantă A. și de recurenta-intimată SN C. SA, prin SC D. SA Craiova, împotriva sentinței civile nr. 1422 din 11 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/90/2011*, prin care Tribunalul Vâlcea a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele de cerere care au vizat obligarea intimatei la plata daunelor morale, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, repunerea părților in situația anterioară, în sensul reintegrării contestatoarei pe postul deținut în cadru!

societății; a admis, în parte, contestația formulată de contestatoarea A., astfel cum a fost precizată; a anulat preavizul din 17 iunie 2011, emis de intimată; a respins contestația cu privire ia celelalte capete de cerere, constatând existența autorității de lucru judecat șl a respins cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 30/F/Cont din 12 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/90/2012, Curtea de Apei Pitești, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanta A. împotriva Hotărârii nr. 180 din 20 iunie 2012, emisă de E., în contradictoriu cu pârâții SN C. SA București, prin SC D. SA Craiova, B., F. și E. Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una .și aceeași pricină, intre aceleași persoane, având aceeași calitate. Dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stipulează că termenul de exercitare a revizuirii, în acest caz, este de o lună de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când acestea au fost date de instanțe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare. Față de prevederile legale mai sus evocate, care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie promovată revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., se constată că Decizia nr. 191 a fost pronunțată de Curtea de Apei Pitești, secția I civilă, la 23 ianuarie 2013. iar calea extraordinară de atac a fost promovată de revizuentă la data de 09 martie 2016, conform vizei aplicate de Tribunalul Vâlcea pe cererea de revizuire (fila 6 dosarul acestei instanțe). Prin prisma dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. l C. proc. civ., termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu, cererea de revizuire s-a împlinit la data de 25 februarie 2013, calculat în raport de prevederile ari. 101 alin. (3) și alin. (5) din același act normativ. Referitor la sentința nr. 30/F/Cont, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, se constata că aceasta este definitivă, potrivit art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Aceasta a fost comunicată revizuentei la data de 17 aprilie 2014 (conform dovezii de primire aflate la fila 301 din Dosarul nr. x/90/2012 al Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal). Or, potrivit prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. cererea de revizuire care a vizat această hotărâre trebuia introdusă, cei mai târziu, la data de 19 mai 2014, termen calculat în raport de prevederile art. 101 alin. (3) și alin. (5) din aceiași act normativ. Or, calea extraordinară de atac a fost promovată de revizuentă la data de 9 martie 2016. Cât privește Decizia nr. 844, Înalta Curte reține că aceasta a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, la data de 16 aprilie 2014. Astfel, termenul prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. pentru promovarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din același act normativ a început să curgă de la această dată, împlinindu-se la 16 mai 2014, calculat în raport de prevederile art. 101 alin. (3) din același act normativ. Or, cererea de revizuire a fost formulată de revizuentă la data de 09 martie 2016. În raport de aspectele mai sus menționate și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentă A. împotriva Deciziei nr. 191 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, sentinței nr. 30/F/Cont din 12 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și Deciziei nr. 844 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentă A. împotriva Deciziei civile nr. 191 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, sentinței nr. 30/F/Cont din 12 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, și Deciziei civile nr. 844 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca tardiv declarată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2017.