ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 687/2017

Decizia

nr. 687/2017

Deliberând asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Cererea de revizuire a fost formulată la data de 09 martie 2016

și precizată la data de 27 mai 2016 de revizuenta A., fiind

îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 152 din 11 februarie 2016 a

Tribunalului Vâlcea, a Deciziei civile nr. 3701 din 27 mai 2015 a

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a încheierilor din data de 18 mai 2015 și

din data de 30 martie 2015, pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea

în Dosarul nr. x/288/2015, și a deciziilor pronunțate de Curtea de Apel

Pitești în Dosarele nr. x/288/2013 și nr. x/90/2013, în

contradictoriu cu intimații B. și SN C. SA, prin SC D. SA Craiova. Ulterior,

revizuenta a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

privind contrarietatea între sentința civilă nr. 6210 din 27 iunie

2013 a .Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și Decizia civilă nr. 844

din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești, Decizia civilă nr.

31 din 8 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă, Decizia civilă nr. 191 din 23 ianuarie 2013, pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, sentința nr.

30/F/Cont din 12 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

În motivarea cererii, revizuenta a

susținut, în esență, că prin sentința nr. 30/F/Cont din

12 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a

statuat, eronat, că nelegalitatea concedierii prin nerespectarea unui

program de restructurare și prin reducerea unui post în locul altuia

și concedierea unui salariat, apreciat negativ din punct de vedere

profesional, nu constituie o discriminare, în sensul criteriilor impuse de O.G.

nr. 137/2000.

Astfel, revizuenta a arătat că, prin

Programul de restructurare și redresare economico financiară nr. 1/137

din 17 ianuarie 2011 - anexa 2, pentru stația Râmnicu Vâlcea, s-a

prevăzut desființarea unui post de casier verificator. Or, postul nu

era deținut de revizuenta, întrucât aceasta era casier la stația

Călimănești. Ca atare, a susținut că a fost

concediată în mod ilegal, abuziv și discriminatoriu.

De asemenea, a menționat că, prin Decizia

nr. 31 din 8 ianuarie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I

civilă, a reținut că selectarea contestatoarei pentru concediere

nu a avut la bază niciunui dintre criteriile prevăzute de programul

de restructurare sau contractual colectiv de muncă,

Prin Decizia civilă nr. 898 din 22

septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/90/2 016, Tribunalul

Vâlcea, secția I civilă,

a admis excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea

cererii de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. (pct. II precizări) privind contrarietatea între

sentința civilă nr. 6210 din 27 iunie 2013 a Judecătoriei

Râmnicu Vâlcea și Decizia civilă nr. 844 din 16 aprilie 2014 a

Curții de Apel Pitești, Decizia civilă nr. 31 din 8 ianuarie

2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I

civilă, Decizia civilă nr. 193 din 23 ianuarie 2013, pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, sentința nr.

30/F/Cont din 12 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a disjuns această cerere și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Pitești.

Pentru a dispune astfel, a reținut

că cererea de revizuire vizează contrarietatea între hotărârile

pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și

Curtea de Apei Pitești, iar, în cazul de revizuire

reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

cererea se îndreaptă la instanța mai mare în grad.

Ca atare, a apreciat că este

competentă să soluționeze cererea de revizuire Curtea de Apel

Pitești.

Urmare declinării, cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești Ia data de 31

octombrie 2016, sub nr. x/90/2016.

Prin Decizia nr. 99 din 18 ianuarie

2017, Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă,

a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de

revizuenta A., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

Pentru a dispune astfel, curtea a reținut

incidența în cauză a prevederilor art. 323 C. proc. civ. de la 1865

și a apreciat că. pentru cazul de revizuire prevăzut de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., competența de

soluționare a cererii de revizuire revine Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Urmare declinării, cererea de

revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție la data de 14 februarie 2017, sub nr. x/90/2016.

Deliberând cu prioritate asupra excepției

tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu, a

cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constata următoarele;

Cu titlu prealabil, reține că, hotărârile

atacate cu revizuire au fost pronunțată anterior intrării în

vigoare a C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, astfel încât

dispozițiile legale aplicabile litigiului sunt cele cuprinse în C. proc.

civ. de la 1865.

Acest aspect rezultă din interpretarea

coroborată a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform

cărora dispozițiile C. proc. civ. se aplică mimai proceselor

și executărilor silite începute după intrarea acestuia în

vigoare, și a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ. aprobat prin Legea

nr. 134/2010, potrivit cărora hotărârile rămân supuse

căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub

care a început procesul.

Cu privire la obiectul cererii de

chemare în judecată, Înalta Curte reține că prin cererea de

revizuire, astfel cum a fost precizată, s-a solicitat revizuirea Deciziei civile

nr. 191 din 23 ianuarie 201.3, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția I civilă, sentinței nr. 30/F/Cont din 12

februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

de contencios administrativ și fiscal, și Deciziei civile nr. 844 din

16 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă.

Prin Decizia nr. 844 din 16 aprilie 2014, Curtea

de Apel Pitești, secția I civilă, a admis recursul declarat de

recurentul-pârât B. împotriva Deciziei nr. 247/A din 23 decembrie 2013, pronunțată

de Tribunalul Vâlcea, secția l civilă, pe care a modificat-o, în

sensul că a respins acțiunea formulata de reclamanta A. De asemenea,

a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva

aceleiași decizii, dispunând obligarea acesteia la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 1.000 lei, către recurentul-pârât.

Prin Decizia nr. 191 din 23 ianuarie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

au fost respinse recursurile formulate de recurenta-reclamantă A. și

de recurenta-intimată SN C. SA, prin SC D. SA Craiova, împotriva

sentinței civile nr. 1422 din 11 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul

nr. x/90/2011*, prin care Tribunalul Vâlcea a admis excepția

autorității de lucru judecat cu privire la capetele de cerere care au

vizat obligarea intimatei la plata daunelor morale, la plata unei

despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate

și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, repunerea

părților in situația anterioară, în sensul

reintegrării contestatoarei pe postul deținut în cadru!

societății; a admis, în parte, contestația formulată de

contestatoarea A., astfel cum a fost precizată; a anulat preavizul din 17

iunie 2011, emis de intimată; a respins contestația cu privire ia

celelalte capete de cerere, constatând existența autorității de

lucru judecat șl a respins cererea privind obligarea intimatei la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 30/F/Cont din 12

februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/90/2012, Curtea de Apei

Pitești, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, contestația

formulată de reclamanta A. împotriva Hotărârii nr. 180 din 20 iunie

2012, emisă de E., în contradictoriu cu pârâții SN C. SA

București, prin SC D. SA Craiova, B., F. și E.

Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate de o instanță de

recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există

hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad

sau de grade deosebite, în una .și aceeași pricină, intre

aceleași persoane, având aceeași calitate.

Dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. stipulează că termenul de exercitare a revizuirii, în

acest caz, este de o lună de la comunicarea hotărârilor definitive,

iar când acestea au fost date de instanțe de recurs, după evocarea

fondului, de la pronunțare.

Față de prevederile legale mai sus

evocate, care reglementează termenul în interiorul căruia trebuie

promovată revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., se constată că Decizia nr. 191 a

fost pronunțată de Curtea de Apei Pitești, secția I

civilă, la 23 ianuarie 2013. iar calea extraordinară de atac a fost

promovată de revizuentă la data de 09 martie 2016, conform vizei

aplicate de Tribunalul Vâlcea pe cererea de revizuire (fila 6 dosarul acestei

instanțe).

Prin prisma dispozițiilor art. 324 alin.

(1) pct. l C. proc. civ., termenul în care putea fi introdusă, cel mai

târziu, cererea de revizuire s-a împlinit la data de 25 februarie 2013,

calculat în raport de prevederile ari. 101 alin. (3) și alin. (5) din

același act normativ.

Referitor la sentința nr. 30/F/Cont,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, se constata că

aceasta este definitivă, potrivit art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Aceasta a fost comunicată revizuentei la data de 17 aprilie 2014 (conform

dovezii de primire aflate la fila 301 din Dosarul nr. x/90/2012 al Curții

de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal).

Or, potrivit prevederilor art. 324 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ. cererea de revizuire care a vizat această

hotărâre trebuia introdusă, cei mai târziu, la data de 19 mai 2014,

termen calculat în raport de prevederile art. 101 alin. (3) și alin. (5)

din aceiași act normativ. Or, calea extraordinară de atac a fost promovată

de revizuentă la data de 9 martie 2016.

Cât privește Decizia nr. 844, Înalta

Curte reține că aceasta a fost pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția I civilă, la data de 16 aprilie 2014.

Astfel, termenul prevăzut de

dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru promovarea

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din

același act normativ a început să curgă de la această

dată, împlinindu-se la 16 mai 2014, calculat în raport de prevederile art.

101 alin. (3) din același act normativ. Or, cererea de revizuire a fost

formulată de revizuentă la data de 09 martie 2016.

În raport de aspectele mai sus menționate

și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va respinge cererea

de revizuire formulată de revizuentă A. împotriva Deciziei nr. 191

din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă, sentinței nr. 30/F/Cont din 12 februarie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, și Deciziei nr.

844 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă, ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuentă A. împotriva Deciziei civile nr. 191 din 23

ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă, sentinței nr. 30/F/Cont din 12 februarie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, și Deciziei

civile nr. 844 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă, ca tardiv declarată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2017.