ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1284/2016

Decizia nr. 1284/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova

,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâtul B., C. solicitând:

- anularea Deciziei nr. 153717 din 17 septembrie 2013 privind soluționarea contestației formulate de către SC A. SA, împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 9 iulie 2013 emisă de pârât, privind contractul de servicii din 14 noiembrie 2011 - Asistența tehnică pentru supervizarea lucrărilor Proiectului „Extinderea și modernizarea sistemelor de apă și apă uzată în județul Dolj”, precum și anularea tuturor actelor emise în baza Deciziei nr. 153717 din 17 septembrie 2013, respectiv: Nota referitoare la finalizarea misiunii de verificare a Notificării privind suspiciunea de neregulă din 16 octombrie 2012, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, încheiată la data de 24 octombrie 2013 și a Notificării beneficiarului cu privire la debit din 25 octombrie 2013, înregistrată la reclamantă din 30 octombrie 2013, și ca urmare exonerarea de la plata corecțiilor financiare aplicate.

- suspendarea aplicării măsurilor (a corecțiilor financiare aplicate), dispuse prin Decizia nr. 15371 din 17 septembrie 2013, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Hotărârea instanței de fond;

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 126 din 18 aprilie 2014 a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul B. - C. și a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 25 octombrie 2013 emisă de B. - C., în baza Deciziei nr. 153717 din 17 septembrie 2013 a aceleiași instituții, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Cererea de recurs;

Împotriva sentinței civile nr. 126 din 18 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul B., solicitând casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării, respingerea cererii de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 25 octombrie 2013 formulată de reclamanta SC A. SA

În motivarea căii de atac, recurentul invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se susține, în esență, că prima instanță a reținut, în mod greșit, existența cazului bine justificat prin prisma aplicării retroactive a O.U.G. nr. 66/2011 unor acte administrative încheiate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, precum și existența unei pagube iminente, raportat exclusiv la cuantumul ridicat al corecției financiare. Afirmă recurentul că, în realitate, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Procedura derulată în recurs;

Intimata-reclamantă SC A. SA, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin Încheierea de ședință din 22 martie 2015, pronunțată în condițiile art. 493 C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Actul administrativ a cărui suspendare a fost solicitată, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei, în condițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 504/2004 este nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 25 octombrie 2013 emisă de pârâtul B. - C., în baza Deciziei nr. 153717 din 17 septembrie 2013 a aceleiași pârât, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice, menită să asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea legalității deciziei administrative de către instanța de contencios administrativ.

Cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea condițiilor este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Esențial este ca îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

În total acord cu argumentele curții de apel, cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură sa creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

În speță, la nivel formal, s-a identificat o aparență de nelegalitate

cu

privire la nota de constatare din

09 iulie 2013 emisă de către B., C.

și la Decizia nr. 153717 din 17 septembrie 2013 în baza căreia a fost emisă aceasta.

În acest sens, Curtea de apel a reținut ca un argument pentru demonstrarea existentei cazului bine justificat, aplicarea unui act normativ sancționator la acte încheiate anterior adoptării și intrării în vigoare a acestuia, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României, în sensul ca legea civilă nu retroactivează.

Mai mult decât atât, susține instanța fondului, existența cazului bine justificat reiese și din faptul că aplicarea unei corecții financiare nu poate schimba caracterul eligibil consacrat ope legis al unei cheltuieli.

Or, în aceste condiții, pune sub semnul îndoielii, cel puțin în planul aparenței, respectarea echilibrului rezonabil între interesul public urmărit și interesele legitime private cărora li s-a adus atingere.

Cât privește condiția pagubei iminente, aceasta este îndeplinită, în raport de cuantumul ridicat al corecției financiare aplicate în cauză, de faptul că reclamanta a dovedit că prejudiciul suferit nu este pur financiar, ci tinde să afecteze întreaga activitate desfășurată, în prezent.

Nu în ultimul rând, executarea actului administrativ face verosimilă iminența producerii unei pagube în patrimoniul reclamantei, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.

Conchizând, Înalta Curte constată că soluția adoptată de judecătorul fondului este corectă, este conformă, impunându-se ca în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul D. împotriva sentinței nr. 126 din 18 aprilie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2016.