ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2415/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 22 martie 2017 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. Compania de Apă Oltenia S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a solicitat anularea deciziei nr. 2550/18.01.2017 privind soluționarea contestației formulate de către reclamantă împotriva "Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare" nr. 92285/18.11.2016, emise de Ministerul Fondurilor Europene (ulterior Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene) prin Direcția Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, privind contractul de lucrări nr. x/19.03.2015 - "Extindere sisteme de alimentare cu apa Malu Mare, aducțiune apă Craiova - Podari și Craiova - Breasta - CL 18" în cadrul proiectului "Extinderea și modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată, inclusiv branșamente și racorduri în județul Dolj" cod SMIS 58043, precum și anularea tuturor actelor subsecvente Deciziei nr. 2550/18.01.2017, respectiv: Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.11.2016, Notificarea beneficiarului cu privire la finalizarea misiunii de control nr. x, înregistrată la Compania de Apă Oltenia S.A. sub nr. x/2016, etc., și, ca urmare, exonerarea de plată a corecțiilor financiare aplicate, iar în situația în care sumele reprezentând corecții financiare au fost reținute de pârâtă, să fie restituite reclamantei, considerându-le netemeinice și nelegale.

De asemenea, reclamanta a solicitat suspendarea aplicării măsurilor (a corecțiilor financiare aplicate) dispuse prin Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiar nr. 92285/18.11.2016, până la soluționarea acestei acțiuni.

1.2. Soluția instanței de fond asupra cererii de suspendare

Prin sentința nr. 296/2017 din data de 18 mai 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, având ca obiect "suspendare executare act administrativ" și a dispus suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.11.2016 emisă de MFE - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AMPOS Mediu, până la soluționarea definitivă a cauzei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 296/2017 din data de 18 mai 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea cererii de suspendare a executării.

Recurentul a arătat că instanța de fond a reținut că îndeplinirea cazului bine justificat ar rezulta din criticile reclamantei referitoare la actul administrativ atacat, care ar crea o îndoială aparent serioasă asupra legalității actului contestat, fără a arăta motivele de natură a susține concluzia, împrejurare care îl împiedică pe pârât să cunoască raționamentul instanței și astfel să-și exercite dreptul la apărare.

Recurentul susține că din elementele legate de starea de fapt și de drept rezultă că nu ne aflăm în situația de a se fi creat o îndoială serioasă în privința legalității Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.11.2016 a cărei suspendare se solicită, așa cum a reținut în mod greșit instanța de fond, nefiind îndeplinite condițiile cuprinse în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, recurentul arată că în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită condiția privind prevenirea unei pagube iminente, în lipsa unui probatoriu concludent și pertinent, nefiind indicate dovezile pe care se sprijină aceste susțineri.

Se apreciază că măsura suspendării ar fi justificată numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina intimatei obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului. Recurentul arată că referirea instanței de fond la cuantumul creanței bugetare nu este suficientă pentru a demonstra existența condiției pagubei iminente, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală a hotărârii privind suspendarea executării măsurilor prevăzute prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.11.2016, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei privind anularea actului.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 mai 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care, văzând actele și lucrările dosarului, va menține soluția instanței de fond ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat urmează a fi respins.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. x s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 15 din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Dispozițiile mai sus citate prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține faptul că reclamanta prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, fiind arătate și efectele posibile și previzibile ale executării actului administrativ, iar Înalta Curte reține că instanța de primă jurisdicție a făcut o corectă descriere a situației de fapt.

Astfel, Înalta Curte în deplin acord cu instanța de primă jurisdicție reține că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de intimata-reclamantă sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, arătându-se că organele de control au apreciat greșit natura unor lucrări realizate în cadrul proiectului de finanțare și în baza unor interpretări eronate a dispozițiilor legale au aplicat corecții financiare ce nu au corespondent în realitate, nefiind luate în calcul documentele financiare și situațiile de lucrări.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurent în sensul că din elementele legate de starea de fapt și de drept rezultă că nu ne aflăm în situația de a fi creată o îndoială serioasă în privința legalității Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.11.2016 a cărei suspendare se solicită.

Înalta Curte a constatat că întotdeauna suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere, actul normativ incident în cauză răspunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; or, prin sentința recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ, și a reținut că sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.

Aprecierea că este îndeplinită condiția cazului bine justificat se întemeiază și pe împrejurarea că acțiunea de fond ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte, a fost anulată Decizia nr. 2550/2017 și Nota de constatare nr. x, a fost exonerată reclamanta de plata corecției financiare, fiind respinsă cererea de anulare a Notificării și de restituire a sumei de bani reprezentând corecție financiară aplicată (sentința nr. 363/2017 din 22.06.2017).

Astfel, hotărârea pronunțată pe fondul cauzei confirmă existența indiciilor ce conturează îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ care constituie obiectul cererii de suspendare executare.

Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că este întrunită și condiția pagubei iminente, având în vedere cuantumul sumei impuse la plată și impactul economico-financiar asupra societății prin punerea în executare a sumei imputate, nefiind acceptată astfel de instanța de control judiciar teoria dezvoltată de recurent cu privire la faptul că nu poate fi reținut în cauză un risc real de perturbare a activității reclamantei prin plata creanței.

Înalta Curte are în vedere situația economică actuală a societății, raporturile acesteia cu angajații și utilizatorii serviciului, putând fi pusă în pericol activitatea societății de furnizare a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare prin lipsirea societății de lichidități.

Recurenta acceptă ideea că orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă și dezvoltă această idee arătând că paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, situație pe care intimata-reclamantă a demonstrat-o, întrucât a susținut nelegalitatea operațiunilor care au dus la impunerea sumei în discuție, iar instanța care a soluționat fondul acțiunii privind anularea Notei de constatare, obiect al cererii de suspendare, a dispus admiterea acțiunii reclamantei, fiind întărită astfel aprecierea instanței de fond cu privire la existența cazului bine justificat.

Cercetând în aparență indiciile de nelegalitate ale actelor contestate, Înalta Curte reține că acestea se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și față de circumstanțele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de față, Înalta Curte reține că instanța de primă jurisdicție a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, iar criticile privind nelegalitatea sentinței atacate nu pot fi primite de instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 296/2017 din data de 18 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2018.