ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2550/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă la data de 14 noiembrie 2016, sub nr. xx/102/2016, reclamanții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău, ca prin hotărârea ce se va pronunța:

• să fie stabilit cuantumul indemnizației brute lunare precum și cuantumul sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite la același nivel cu judecătorii având grad de tribunal/curte de apel și aceeași vechime în funcția de judecător, dobândite anterior datei de 31 decembrie 2010;

• să fie obligați pârâții în solidar la plata cu titlu de despăgubiri materiale a sumelor echivalente reprezentând diferența dintre cuantumul brut al indemnizației de încadrare lunare cuvenit și primit de ceilalți judecători, înainte de 1 ianuarie 2011 și cuantumul brut al indemnizației lunare primit efectiv de reclamanți, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală

• să fie obligați pârâții în solidar la plata, la zi și în continuare, în viitor, cu titlu de despăgubiri materiale, a sumelor echivalente reprezentând diferența dintre indemnizația brută lunară a judecătorilor față de care s-a realizat referința și indemnizația pe care reclamanții au primit-o efectiv, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală

• să fie obligați pârâții în solidar la plata pentru fiecare reclamant începând cu datele la care au trecut în alte tranșe de vechime în funcție/în muncă și în continuare, cu titlu de despăgubiri materiale, a sumelor echivalente cu diferența dintre cuantumul sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă, cuvenite raportat la valoarea stabilită a indemnizației brute lunare de la primul capăt de cerere și cuantumul acestor sporuri primit în prezent, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

2.1. Hotărârea Tribunalului Mureș, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 83 din 7 februarie 2017, Tribunalul Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, apreciind că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (2), Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 februarie 2017, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1426 din 20 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că raportul juridic pe care se grefează petitul acțiunii (plata unor despăgubiri derivând din drepturi salariale) este un raport juridic de muncă sui generis, această calificare fiind făcută de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia în interesul legii nr. 46 din 15 decembrie 2008. Pe cale de consecință, litigiul promovat nu este unul în contencios administrativ, ci un litigiu de muncă, instanța competentă din punct de vedere material fiind tribunalul. În consecință, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că obiectul cauzei îl reprezintă raportul de serviciu al reclamanților, privind obligarea pârâților la plata unor despăgubiri materiale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale primite și cele cuvenite, susținând o interpretare și aplicare eronată a Legii nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 283/2010 care ar fi condus la neaplicarea, după data de 31 decembrie 2010, a acelorași procente de creștere salarială la momentul trecerii într-o altă treaptă de vechime în funcție/muncă similar judecătorilor aflați în aceeași situație profesională, dar care au îndeplinit criteriile de majorare anterior datei de 1 ianuarie 2011, despăgubiri actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzilor legale, calculate de la scadență și până la plata efectivă.

Înalta Curte constată că reclamanții sunt judecători, iar în ceea ce privește cererea de chemare în judecată există o procedură specială în situația personalului din justiție care contestă modul în care au fost stabilite drepturile salariale.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 "(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile", iar potrivit alin. (2). "Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri."

Înalta Curte constată că ipoteza normei mai sus menționată și care ar fi atras competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București nu este îndeplinită, deoarece reclamanții nu contestă actul emis de ordonatorul de credite.

Prin urmare, avându-se în vedere calitatea reclamanților - judecători în cadrul Tribunalului Neamț, cât și conținutul cererii de chemare în judecată care vizează solicitări specifice domeniului raporturilor de muncă, competența materială de soluționare a litigiului se stabilește în raport de dispozițiile Codului muncii, respectiv Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 62/2011, republicată.

Potrivit art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, cererile referitoare la cauzele privind conflictele de muncă se adresează tribunalului competent - specializat în judecarea conflictelor de muncă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă (complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă (complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM