ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4619/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

- includerea în baza de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară a drepturilor salariale reprezentând creșterile salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; de 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, în continuare până la încetarea discriminării;

- recalcularea drepturilor salariale având în vedere sumele care au fost achitate prin eșalonare pentru perioada cuprinsă între data primei plăți prin eșalonare - 28.09.2010 până la momentul plății efective a sumelor datorate de pârâți în baza titlurilor executorii, sume actualizate cu indicele de inflație, dar și cu dobânda aferentă;

- achitarea diferențelor salariale după includerea creșterilor salariale de 18% în indemnizația de încadrare brut lunară, sume actualizate cu indicele de inflație dar și cu dobânda aferentă, începând cu data de 28.09.2010 1a zi și, în continuare, până la plata lor efectivă integrală;

- obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să aloce fondurile necesare plății sumelor reprezentând drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație dar și cu dobânda aferentă;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției să îndeplinească toate formalitățile necesare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 din Legea nr. 71/2015 care a aprobat O.U.G. nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice în anul 2015 și, mai nou, cu prevederile art. 3

l

alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 din 8 iunie 2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice în anul 2016, în funcție de vechimea în profesie și muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței prin includerea creșterii salariale de 18% în indemnizația de încadrare brută lunară, sub sancțiunea plății unei despăgubiri materiale de 100 RON pe zi de întârziere pentru fiecare dintre reclamanți până la îndeplinirea obligației.

Ulterior, reclamanții, prin cererea precizatoare, au solicitat ca salarizarea să se realizeze, începând cu data de 28.09.2010, prin obligarea pârâților la emiterea unor ordine de salarizare cu luarea în calcul a unei valori de referință sectorială de 405 RON, iar începând cu data de 01.12.2015 a unei valori sectoriale de 405 RON plus 10% în stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară, cu plata corespunzătoare a tuturor diferențelor salariale, sume ce se impun a fi actualizate cu indicele de inflație, dar și cu dobânda aferentă, începând cu datele sus-menționate, la zi și în continuare, până la plata lor efectivă, integrală.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,prin sentința nr. 1827 din 19 mai 2017, a respins excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului la acțiune, ca nefondate.

Totodată, a admis cererile formulate de reclamanți și intervenientă, dispunând obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită pentru reclamanți și intervenientă noi ordine de salarizare, în mod legal, cuprinzând drepturile salariale de 2%, 5%, 11% câștigate prin sentințe irevocabile aferente fiecăruia, raportat la Decizia nr. 23/29.06.2015 pronunțată de ICCJ în dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 794/2016 și Ordinul MJ nr. 219/C/01.02.2017 privind valoarea de referință sectorială, ținând cont de vechimea în muncă, promovarea, majorările salariale și să dispună plățile aferente prin ordonatorul de credite corespunzător, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație și dobânda aferentă de la data scadenței acestor drepturi până la achitarea lor integrală.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că prima instanță în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât, contrar celor reținute, din actele dosarului nu rezultă că există o corespondență purtată cu pârâții în ceea ce privește toatele actele administrative cu caracter individual prin care s-au stabilit drepturile salariale ale reclamanților începând cu luna ianuarie 2010, pentru ca respectiva corespondență să fie asimilată unei proceduri prealabile.

Totodată, a apreciat că în mod greșit a fost respinsă și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prima instanță considerând că pârâtele nu au demonstrat o curgere neîntreruptă a termenului de trei ani și nici momentul de început al acesteia pentru fiecare dintre reclamanți, deși aceștia au avut cunoștință de pagubă de la data la care sentințele la care au făcut trimitere au devenit executorii.

Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că pretențiile intimaților privind stabilirea indemnizațiilor de încadrare cu luarea în calcul a majorărilor de 2%, 5%, 11% conform O.G. nr. 10/2007 sunt neîntemeiate, având în vedere că, începând cu data de 12.11.2009, modalitatea de calcul a salariilor s-a realizat potrivit Anexei VI din Legea nr. 330/2009.

De asemenea, a susținut că a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016, iar ulterior au fost emis Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, prin care au fost majorate indemnizațiile de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari.

Pe de altă parte, a arătat că în mod greșit a fost obligat Ministerul Justiției să emită câte un ordin pentru fiecare intimat-reclamant privind recalcularea indemnizațiilor de încadrare brută lunară și, totodată, să dispună plățile aferente, în condițiile în care atribuția de emitere a ordinelor îi revine ministului Justiției, iar plata se efectuează de instanța angajatoare.

În fine, recurentul a susținut că, prin emiterea Ordinul ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016, și-a îndeplinit obligațiile care îi incubau în aceeași zi în care a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, apreciind că se impune înlăturarea obligației de plată a dobânzilor legale, precum și a actualizării sumelor cu indicele de inflație.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurentul-pârât Ministerul Justiției a arătat că, în aplicarea Ordinelor ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016 și nr. 219/C/01.02.2017, s-au emis OMJ nr. 1476/C/24.05.2017 și OMJ nr. 1479/C/2017, prin care s-au stabilit indemnizațiile individuale ale intimaților-reclamanți, judecători în cadrul Tribunalului Neamț, astfel cum s-a dispus prin sentința recurată, iar ulterior, ținându-se cont de Ordinul nr. 75/15.03.2018 al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost emis OMJ nr. 2066/C/24.05.2018.

În consecință, a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Ministerului Justiției la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, cu includerea în baza de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară și a drepturilor salariale reprezentând creșterile salariale de 2%, 5%, 11%, conform O.G. nr. 10/2007.

Totodată, au solicitat plata corespunzătoare a tuturor diferențelor salariale, sume ce se impun a fi actualizate cu indicele de inflație, dar și cu dobânda aferentă, începând cu datele menționate, la zi și în continuare, până la plata lor efectivă, integrală.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul sus-menționat, la art. 1, s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

În aplicarea Ordinelor ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016 și nr. 219/C/01.02.2017, s-au emis OMJ nr. 1476/C/24.05.2017 și OMJ nr. 1479/C/2017, prin care s-au stabilit indemnizațiile individuale ale intimaților-reclamanți, judecători în cadrul Tribunalului Neamț.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2).

La art. 3 al aceluiași ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători și asistenți judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).

Rezultă astfel că, în cursul soluționării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 și nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Bacău, respectiv pentru asistenții judiciari din cadrul tribunalelor din circumscripția teritorială a curților de apel, din care fac parte și intimații-reclamanți, astfel cum s-a dispus prin sentința recurată, se constată că s-a răspuns pretențiilor deduse judecății, așa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1827 din 19 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2019.