ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4558/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 mai 2020, sub dosar nr. x/2/2020, pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A, B, C, D, E, F, G și H, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, au formulat plângere împotriva Ordinului ministrului justiției nr. 435/C din 05.02.2020 și a adresei nr. 2/19122/2020 din 04.03.2020, emisă de către Ministerul Justiției, ca răspuns la contestația formulată de reclamanți, solicitând: (i) anularea anexelor la ordinul ministrului justiției nr. 435/C din 05.02.2020, prin care le-au fost stabilite drepturile salariale începând cu data de 01.01.2020; (ii) reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi salariale, în perioada 01.01.2017-01.01.20201, precum și pentru viitor, pe baza unei valori de referință sectorială (VRS) de 605,225 lei (cuantum ce reprezintă VRS de 484,18 lei la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016); (iii) obligarea pârâtului la plata diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizației cuvenite potrivit pct. 1, sume actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1024 din data de 26 octombrie 2020, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2017 - 26.02.2017; (ii) a respins cererea pentru această perioadă, ca prescrisă; (iii) a admis în parte cererea formulată de reclamanții A, B, C, D, E, F, G și H, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției; (iv) a anulat în parte Ordinul nr. 435/C/05.02.2020 și adresa nr. 2/1922/2020 din 04.03.2020 emise de pârât în ceea ce privește data recalculării indemnizațiilor de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 lei (valoarea de referință sectorială de 484,18 lei la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. 20/2016); (v) a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamanților ordin individual de stabilire a drepturilor salariale individuale producător de efecte juridice începând cu data de 26.02.2017, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 lei (valoarea de referință sectorială de 484,18 lei la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016); (vi) a obligat pârâtul să plătească fiecărui reclamant diferențele salariale rezultate începând cu data de 26.02.2017 și până la emiterea noilor ordine, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 4363 din 4 octombrie 2022, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1024 din data de 26 octombrie 2020 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1024/26.10.2020 Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2023, în cadrul dosarului nr. x/2/2020, petentul Ministerul Justiției a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1024/26.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2/2020, în sensul de a stabili dacă, la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, se va aplica limita prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea - cadru nr. 153/2017.

Hotărârea dată asupra cererii de lămurire dispozitiv Prin încheierea de ședință din 8 ianuarie 2024, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1024/26.10.2020, formulată de pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință din 8 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2/2020, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/1/2024. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul apreciind că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 443 C. proc. civ. și art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. Consideră recurentul-pârât că aspectul referitor la aplicabilitatea limitei prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 constituie o neclaritate cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea sentinței instanței de fond, raportat la împrejurarea că decizia instanței de recurs a făcut trimitere la considerentele sentinței primei instanțe cu privire la această limită, deși sentința nu cuprinde referiri la dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. Chestiunea plafonării indemnizațiilor de încadrare brută în raport cu acest text de lege a fost invocată de pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinarea depusă în fond, dar prima instanță nu a analizat-o, astfel că a fost ulterior sesizată în recurs, solicitându-se instanței de control judiciar să o aibă în vedere. Totodată, arată că hotărârea instanței de recurs a făcut trimitere la limitele Legii-cadru nr. 153/2017, în condițiile în care Ministerul Justiției este obligat la reîncadrarea salarială a reclamanților începând cu data de 26.02.2017, când dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 referitoare la plafonare nu erau în vigoare. Mai afirmă recurentul-pârât că a pus în executare sentința civilă nr. 1024/26.10.2020 prin emiterea Ordinelor ministrului Justiției nr. 6247/C/30.12.2021, nr. 434/C/07.02.2017 și nr. 5767/C/30.12.2022, prin care a stabilit salarizarea reclamanților în raport de VRS 605,225 lei pentru perioada 26.02.2017 – 29.12.2021, iar modalitatea de punere în executare a fost confirmată de cele reținute în decizia nr. 34/2022 referitoare la interpretarea art. 1 alin. (3) și art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Apărările formulate în cauză Intimații-reclamanți H, C, F și G au depus note scrise, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat și de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. În cauza de față, pârâtul Ministerul Justiției a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1024 din data de 26 octombrie 2020 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în condițiile dispozițiilor art. 443 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.”. Instanța de fond a respins cererea de lămurire, apreciind că, astfel cum a fost formulată, solicitarea pârâtului Ministerul Justiției nu se încadrează în textul de lege amintit, soluție pe care Înalta Curte o apreciază a fi legală, urmând a o menține, consecutiv constatării caracterului nefondat al recursului. În acest sens, prevederile art. 443 alin. (1) C. proc. civ. definesc obiectul asupra căruia poartă cererea de lămurire, anume dispozitivul hotărârii în discuție. Or, atât prin cererea de lămurire, cât și prin recursul cu care este învestită Înalta Curte, recurentul-pârât susține necesitatea lămuririi sentinței civile nr. 1024/26.10.2020 din perspectiva chestiunii vizând incidența plafonului salarial reglementat de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 asupra modalității de calcul a indemnizației de încadrare cuvenită intimaților-reclamanți, susținând că prin sentința supusă lămuririi prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei apărări pe care o invocase prin întâmpinare, iar decizia instanței de recurs confirmă considerentele instanței de fond cu privire la aplicarea textului de lege amintit, deși astfel de considerente nu se regăsesc în sentință. Înalta Curte constată, în acord cu Curtea de Apel București, că prin cererea formulată recurentul-pârât a solicitat o lămurire / completare a considerentelor sentinței civile nr. 1024/26.10.2020, iar nu a dispozitivul acesteia. Astfel, prin cererea reglementată de art. 443 C. proc. civ., nu se poate obține schimbarea soluției dispuse, ci doar clarificarea măsurilor dispuse de instanță în cuprinsul dispozitivului hotărârii sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice. Câtă vreme însă cererea recurentului-pârât Ministerul Justiției nu vizează astfel de măsuri, ci repune în discuție aspecte de fond analizate de prima instanță și cea de recurs, în mod corect a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului, solicitările recurentului-pârât neputând face obiectul acestei proceduri. În plus, chiar dacă recurentul-pârât consideră criticabilă și modalitatea în care a fost analizat acest aspect prin decizia instanței de recurs, totuși nu poate uza de dispozițiile art. 443 C. proc. civ. ca mijloc de a obține rejudecarea problemei de fond și reformarea hotărârii primei instanțe. În consecință, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2001 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,