ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2906/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 16.06.2017, pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, reclamanții A., B., C. și D., asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Neamț, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț, obligarea pârâților la plata diferențelor cu titlu de drepturi salariale pentru perioada 01.08.2016-la zi și pentru viitor, respectiv diferențe salariale între salariul cuvenit conform art. 16 alin. (1) Anexa VI, Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 și salariul plătit, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data scadenței drepturilor și până la achitarea integrală a debitului, și obligarea pârâtului Ministerul Justiției la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale pretinse.

Prin sentința civilă nr. 764 din 6 octombrie 2017, Tribunalul Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

~Opinia separată a asistenților judiciari a fost în sensul respingerii excepției necompetenței materiale a Tribunalului Mureș.

A reținut instanța că reclamanții, asistenți judiciari la Tribunalul Neamț, au invocat faptul că indemnizația de încadrare nu le-a fost corect calculată la nivelul indemnizației de încadrare stabilite pentru judecătorul de judecătorie cu vechime în funcție de la 3-5 ani, în raport de vechimea lor în funcție de peste 9 ani, respectiv peste 17 ani, cu aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010.

Potrivit art. 16 alin. (3) din Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale asistenților judiciari se stabilesc prin ordin al ministrului justiției iar, conform art. 7 din Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, personalul salarizat nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea, iar contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. Împotriva hotărârilor acestora se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al ICCJ, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri, iar hotărârile sunt irevocabile.

Astfel, a constatat Tribunalul Mureș că, în cauză, competența de soluționare revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1187 din 14 martie 2018, a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

A constatat instanța că reclamanții nu au contestat un ordin emis de vreunul dintre pârâți ori vreo hotărâre prin care să fi soluționat o contestație împotriva modului de stabilire a salariului, ci faptul că salarizarea nu corespunde dispozițiilor OMJ nr. 219/C/2017, ordin cu caracter general și nu individual, solicitând obligarea pârâților la plata unor diferențe cu titlu de drepturi salariale prin aplicarea prevederilor ordinului.

Astfel, nu sunt incidente prevederile art. 7 din Cap. VII din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, aceste dispoziții de excepție fiind de strictă interpretare și neputând fi extinse la alte litigii în legătură cu plata unor drepturi salariale. În cauză nu se contestă un act administrativ tipic sau asimilat pentru a fi incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, litigiul fiind este unul din categoria conflictelor de muncă.

Prin urmare, în raport cu art. 266 și 269 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, instanța a apreciat că secția de litigii de muncă a Tribunalului Mureș este competentă material.

Constatând ivit conflict negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte reține, în raport cu obiectul acțiunii expus la pct. 1 al prezentei decizii, că cererea formulată de reclamanți nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 7 din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, întrucât nu s-a solicitat anularea unor ordine prin care au fost stabilite drepturile salariale.

Conform art. 7 din Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010:

"(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. (…)"

Acest articol reglementează competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București doar în soluționarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) (mai puțin, hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție), emise ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de acest articol de lege.

Litigiul dedus judecății nu are ca obiect cenzurarea unui act administrativ tipic (ordinul de salarizare) sau a unui act administrativ asimilat (refuzul nejustificat al pârâților de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal), necircumscriindu-se sferei contenciosului administrativ, așa cum este definit de legiuitor prin dispozițiile art. 2 lit. f și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Reclamanții nu formulează critici de nelegalitate ale actelor administrative emise de ordonatorul de credite, nu solicită anularea unor astfel de acte și nu critică un eventual refuz de emitere a unor acte administrative prin care să se stabilească o altă salarizare, ci solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale pe care le consideră cuvenite și neplătite.

Potrivit art. 266 din Codul muncii,

"Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Prin urmare, litigiul intrând în categoria conflictelor de muncă, Înalta Curte constată că instanța specializată în materia dreptului muncii are competență materială de soluționare.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mureș, secția de litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., C., D. și B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț în favoarea Tribunlului Mureș, secția litigii de muncă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2018.