ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3556/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 16 martie 2017 la Tribunalul Bacău sub nr. x/2017 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. S. și T. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu Mureș, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice solicitând admiterea acțiunii și recunoașterea stării de discriminare în care au fost plasați de pârâți, în materie salarială, în raport cu o parte din personalul din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție" care au fost indemnizați prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2012 până la data de 1 decembrie 2015 și 445,5 RON, de la data de 1 decembrie 2015 până la data de 1 octombrie 2016, reprezentând 405 RON majorat cu 10 % în baza Legii nr. 293/2015 și, de asemenea, repararea prejudiciului ce li s-a produs, prin acțiunea pârâților, până la data încetării stării de discriminare, constând în diferența dintre suma plătită efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, cu titlu de drepturi salariale, pentru fiecare lună, prin luarea în considerarea nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și cuantumul sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, cu valori de referință de 405 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2012 până la data de 30 noiembrie 2015 și 445,5 RON, de la data de 1 decembrie 2015 până la data de 1 octombrie 2016, reprezentând 405 majorat cu 10% în baza Legii nr. 293/2015 și obligarea pârâților de rând 1 - 3 la plata sumelor reprezentând aceste diferențe.

Totodată, reclamanții au solicitat repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților, prin actualizarea sumelor cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să le fie achitate, până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate în capătul de cerere 2, având în vedere Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin Sentința civilă nr. 900 din data de 1 noiembrie 2017, Tribunalul Bacău a respins excepția necompetenței materiale, a admis excepția necompetenței teritoriale, excepții invocate de pârâtul Ministerul Justiției și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12 ianuarie 2018.

Prin Sentința nr. 193 din data de 6 martie 2018 Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, competenta soluționării acțiunii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Mureș și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că reclamanții își desfășoară activitatea ca personal auxiliar și conex la Judecătoria Reghin, aceștia invocă apariția unui text legal ce le-ar fi aplicabil și care ar conduce la modificarea drepturilor lor salariale, criticând practic ordonatorul de credite pentru refuzul de a emite un nou ordin de salarizare, în conformitate cu textul legal ce ar fi incident.

Din rațiuni de simetrie juridică, s-a apreciat că acțiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă același regim juridic ca și acțiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis și care este considerat ilegal.

Prin urmare, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, prevederi speciale în ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiție, care atrag compentența de soluționare a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 2242 din data de 11 mai 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., toții prin reprezentantul legal A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Târgu Mureș Tribunalul Mureș și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurării sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a apreciat că acțiunea dedusă judecății are ca obiect plata unor diferențe salariale, fiind astfel incidente dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170 - 171, art. 266 și art. 269 din C. muncii.

Pe de altă parte, reclamanții nu contestă vreun act administrativ de stabilire a drepturilor salariale sau vreo hotărâre dată în soluționarea contestațiilor salariale, pentru modalitatea de stabilire a drepturilor salariale reglementate de dispozițiile Legii nr. 284/2010, pentru a fi atrasă în cauză competența instanței, prevăzută de art. 7 alin. (2) din Cap. VIII Legea nr. 284/2010, astfel încât instanța competentă material a soluționa litigiul este instanța specializată în dreptul muncii, raportul juridic dedus judecății intrând în categoria conflictelor de muncă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții, personal auxiliar și conex în cadrul Judecătoriei Reghin, au invocat existența unei stări de discriminare și au solicitat acordarea drepturilor bănești cuvenite prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare (calculat având în vedere o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2012 până la data de 1 decembrie 2015 și 445,5 RON, de la data de 1 decembrie 2015 până la data de 1 octombrie 2016, reprezentând 405 RON majorat cu 10% în baza Legii nr. 293/2015).

Reclamanții nu solicită anularea unui act administrativ tipic (ordinul curții de apel de stabilire a drepturilor salariale sau deciziile de salarizare) și nici nu deduc judecății un act administrativ asimilat. Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dispoziții legale de strictă interpretare și aplicare, ce nu pot fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competența exclusivă, materială și teritorială a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind reglementată pentru situații clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

În raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamanți, dar având în vedere și dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr. 10/2016, potrivit căreia în materie de competență, în aplicarea O.G. nr. 137/2000, se are în vedere natura raporturilor juridice ce guvernează relațiile dintre părți, se constată că raportul juridic dedus judecății este unul civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar competența materială a instanței va fi stabilită în raport de prevederile Legii nr. 567/2004 și de cele ale C. muncii.

În acest sens, conform dispozițiilor art. 95 alin. (1) și (2) din Legea nr. 567/2004 (privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice), litigiile în legătură cu cariera și raporturile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești sunt date de legiuitor în competența materială de judecată a "tribunalelor de muncă și asigurări sociale", respectiv a "secțiilor sau completele specializate pentru soluționarea conflictelor de muncă", acesta constituind dreptul comun în materie.

Art. 266 din C. muncii statuează că "jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din același cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul/reședința/sediul."

Prin urmare, competența soluționării cauzei revine tribunalului - complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, instanță pe care, de altfel, reclamanții au și ales să o învestească.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Mureș și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL