ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5549/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5549/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Hotărârile care fac obiectul cererii de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, la data de 8 decembrie 2020, reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., prin reprezentant Y., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galati, Tribunalul Galați și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Târgu Mureș, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45% ce depăsește limita prevazută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, familia ocupațională Justiție; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, începând cu data de 1 ianuarie 2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza legii menționate; repararea prejudiciului produs, constând în plata diferenței dintre suma care s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plăteasca fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizatiei brute lunare, precum și a cuantumului sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confiedențialitate și a sporului pentru conditii deosebite de muncă cuvenite; obligarea pârâților la plata și alocarea sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 până în prezent și în continuare și după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017; actualizarea sumelor cu indicele de inflatie și aplicarea dobânzii penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale și până la plata efectivă a sumelor solicitate.
Prin Sentinta civilă nr. 2071 din 22 martie 2021, Tribunalul București, secția A-VIII-A conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea reclamantilor față de pârâtul Ministerul Justitiei pentru lipsa calității procesuale pasive. A admis cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Galati și Tribunalul Galați, pe care i-a obligat la plata către reclamanți a sporului de 45% aplicat la salariul de bază lunar, compus din: spor de 15% pentru condiții deosebit de grele și periculoase; spor de 5% pentru păstrarea confidențialității și un spor de 25% pentru risc și suprasolicitare psihică, începând cu data de 1 ianuarie 2018 și în continuare. A obligat pârâții la plata diferențelor de drepturi salariale către reclamanți, începând cu data de 1 ianuarie 2018 la zi, actualizată cu indicele de inflație și dobanda legală la data plății efective.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, la data de 04.12.2021, sub nr. x/2020, reclamanții Y. și I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Târgu Mureș, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupațională "Justifie ", acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și de către Curtea de Conturi, dar care nu a fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2020; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție numărul 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de către Curtea de Apel Bacău și Curtea de Apel București; obligarea pârâților la plata și la alocarea sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada cuprinsă între 01.01.2018 și prezent, precum si în continuare și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație si aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților până la plata efectivă a sumelor solicitate.
Prin sentința civilă nr. 2028 din 23 iunie 2021, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul Ministerul Justiției și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâții Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați. A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții Y., I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Cererea de revizuire exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 2071 din 22 martie 2021 a Tribunalului București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2020, și a sentinței civile nr. 2028 din 23 iunie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021, au formulat cerere de revizuire revizuenții Y., I. și J. solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea în tot a sentinței civile a cărei revizuire se solicită și, în rejudecare, admiterea în tot a acțiunii formulate, față de autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărârii judecătorești: sentința civilă nr. 1508 din 26.04.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel București definitivă prin Decizia nr. 4974 din 23.10.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal; sentința civilă nr. 3760 din 28.11.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București definitivă prin Decizia nr. 2982 din 30.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin raportare la sentința civilă nr. 809 din 08.10.2020 a Tribunalului Covasna pronunțată în dosarul nr. x/2020 definitivă prin decizia civilă nr. 15/Ap/21.01.2021 a Curții de Apel Brașov.
În susținerea cererii de revizuire, revizuenții au arătat că sentința civilă nr. 2028 din 23.06.2021 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, pronunțată în dosarul civil nr. x/2021, încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive indicate mai sus, fiind incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv există hotărâri potrivnice date de instanțe de grad diferit care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Mai susțin revizuenții că litigiul care formează obiectul dosarului nr. x/2015 a fost soluționat definitiv la data de 23.10.2019, iar considerentele referitoare la nivelul maxim al sprurilor pentru funcții similare au căpătat autoritate de lucru judecat, autoritate care a fost încălcată de Tribunalul Dâmbovița, în condițiile în care, nivelul maxim și total al sporurilor este de 45% în familia ocupațională Justiție.
În consecință, soluția și considerentele din hotărârile judecătorești anterior menționate acordă revizuenților sporuri la nivel maxim și intră în contradicție cu ceea ce a stabilit Tribunalul Dâmbovița în sensul că aceste sporuri nu ar putea fi acordate la nivelul maxim de 45 %. În sprijinul celor afirmate arătă revizuenții faptul că la nivel național există deja judecători care beneficiază de sporuri de 45% nelimitat, făcând referire la sentința civilă nr. 2011 din 23.06.2021 a Trbunalului Dâmbovița, rămasă definitivă prin neapelare.
În plus, arătă revizuenții că la nivelul familiei ocupaționale există decizii ale președinților Curților de Apel prin care au fost acordate sporuri de 45% nelimitat, deci fără plafonare.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Așadar, instanța urmează a examina admisibilitatea cererii de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
Conform art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Dispozițiile legale redate reprezintă remediul pentru situația în care se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri contrare.
Pentru a se putea invoca motivul de revizuire menționat, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba de hotărâri pronunțate cu privire la același litigiu, adică să existe triplă identitate de elemente, părți, obiect și cauză, iar în cel de-al doilea proces, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunțe cu privire la aceasta.
Soluționarea unei cereri de revizuire întemeiate în drept pe dispozițiiie art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune ca instanța să verifice incidența autorității de lucru judecat a primei hotărâri în raport cu hotărârea a cărei revizuire se solicită.
În cauza dedusă judecății, prin prezenta cerere de revizuire, a fost invocată contrarietatea sentinței civile nr. 2071 din 22 martie 2021 a Tribunalului București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțate în dosarul nr. x/2020 și a sentinței civile nr. 2028 din 23 iunie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă cu următoarele hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 1508 din 26.04.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel București, definitivă prin Decizia nr. 4974 din 23.10.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal; sentința civilă nr. 3760 din 28.11.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București, definitivă prin Decizia nr. 2982 din 30.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. În opinia revizuenților, contrar celor stabilite de Tribunalul Dâmbovița, prin soluțiile din hotărârile judecătorești anterior menționate se acordă sporuri la nivel maxim de 45 %.
Privite comparativ, litigiile menționate nu s-au purtat în același cadru procesual, iar obiectul și cauza juridică sunt diferite, singurul element asemănător fiind împrejurarea că litigiile au vizat, în esență, stabilirea unor drepturi salariale.
Aceasta nu reprezintă o condiție suficientă pentru a se putea tranșa asupra incidenței cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind îndeplinită nici condiția hotărârilor definitive potrivnice, care presupune existența triplei identități de elemente - părți, obiect și cauză juridică, nici ipoteza încălcării efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 431 din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții Y., I. și J. împotriva sentinței civile nr. 2071 din 22 martie 2021 a Tribunalului București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2020 și sentinței civile nr. 2028 din 23 iunie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021.
Cu recurs la completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.