ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2195/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 8 decembrie 2020 sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., din tabelul anexat si reprezentați de numitul Y., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALATI, TRIBUNALUL GALATI și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Târgu Mureș, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45% ce depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, familia ocupațională Justiție; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, începând cu data de 1 ianuarie 2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza legii menționate; repararea prejudiciului produs, constând în plata diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și a cuantumului sporului de risc și suprasolicitare neuropsihica, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite; obligarea pârâților la plata și alocarea sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 până în prezent și în continuare și după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plata privind diferențele de drepturi salariale și până la plata efectivă a sumelor solicitate.

În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 153/2017.

Prin sentința civilă nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă cererea reclamanților față de pârâta Ministerul Justiției, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A fost admisă cererea reclamanților, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. - prin reprezentant Y. în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL GALATI, TRIBUNALUL GALATI și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.

Au fost obligate pârâtele Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați către reclamanți la plata sporului de 45% aplicat la salariul de baza lunar, compus din: spor de 15% pentru condiții deosebit de grele și periculoase; spor de 5% pentru păstrarea confidențialității și un spor de 25% pentru risc și suprasolicitare psihică, începând cu data de 1 ianuarie 2018 și în continuare.

Au fost obligate pârâtele la plata diferențelor de drepturi salariale către reclamanți, începând cu data de 1 ianuarie 2018 la zi, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați la 19 aprilie 2021, cererile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 13 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia nr. 656/2022 din 4 februarie 2022, Curtea de Apel București

Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelurile declarate de pârâții Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați împotriva sentinței civile nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Galați și respinge cererea față de pârâta Curtea de Apel Galați, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 28 februarie 2022, revizuenții Y., J. și I. au formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborate cu art. 510 și 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenții consideră ca fiind nelegală și netemeinică hotărârea atacată, solicitând instanței admiterea cererii de revizuire, anularea în parte a deciziei a cărei revizuire o solicită și, în rejudecare, respingerea apelului declarat de pârâte și admiterea acțiunii formulate de cei trei reclamanți față de autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile: 1) sentința civilă nr. 1508 din 26 aprilie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel București definitivă prin decizia nr. 4974 din 23 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal - reclamanți fiind I. și J.; 2) sentința civilă nr. 3760 din 28 noiembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București definitivă prin decizia nr. 2982 din 30 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal coroborată cu - sentința civilă nr. 809 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului Covasna pronunțată în dosarul nr. x/2020 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 15/Ap din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Brașov - reclamant fiind Y..

În acest context, revizuenții arată că prin acțiunea promovată la Tribunalul București în dosarul nr. x/2020 au solicitat în mod identic aceleași diferențe de drepturi salariale ca și în dosarul civil nr. x/2021 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2028 din 23 iunie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă și a cărei revizuire este de asemenea solicitată.

In continuare, se menționează soluția pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, prin sentința civilă nr. 2071/2021, precum și soluția dată apelurilor promovate de pârâtele Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 656/2022 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Față de soluția pronunțată de Curtea de Apel București, revizuenții apreciază că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile: 1) sentința civilă nr. 1508 din 26 aprilie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel București definitivă prin decizia nr. 4974 din 23 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal - reclamanți fiind I. și J.; 2) sentința civilă nr. 3760 din 28 noiembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București definitivă prin decizia nr. 2982 din 30 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal coroborată cu - sentința civilă nr. 809 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului Covasna pronunțată în dosarul nr. x/2020 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 15/Ap din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Brașov - reclamant fiind Y..

În acest context, apreciază a fi incident cazul de revizuire prevăzut la art. S09 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv există hotărâri potrivnice date de instanțe de grad diferit care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, cu privire la reclamantul Y., se susține că în anul 2016 a formulat cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2016 prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Justiție anularea ordinului MJ nr. 454/C/10.02.2016 și obligarea acestuia la emiterea unui ordin de salarizare în favoarea sa cu o indemnizație de încadrare recalculată începând cu data de 9 aprilie 2015 potrivit art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, ținând cont de vechimea în profesie și în muncă, de studii, de gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, precum și la plata diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la plata efectivă a debitelor principale.

Prin sentința civilă nr. 3760 din 28 noiembrie 2016, pronunțat în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanții Y. și Z.. A fost anulat Ordinul MJ nr. 545/C/10.02.2016 emis pe numele Y.. A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare în favoarea reclamanților cu o indemnizație de încadrare recalculată începând cu data de 9 aprilie 2015, potrivit art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, ținând cont de vechimea în profesie și în muncă, de studii, de gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, precum și la plata diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la plata efectivă a debitelor principale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției.

Prin decizia civilă nr. 2982 din 30 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3760 din 28 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, a casat în parte sentința atacată, în sensul că a respins cererea privind obligarea Ministerului Justiției la plata diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală penalizatoare ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței atacată.

Așadar, dosarul nr. x/2016 a fost soluționată definitiv la data de 30 iunie 2020, iar considerentele referitoare la nivelul maxim al sporurilor pentru funcții similare au căpătat autoritate de lucru judecat, autoritate care a fost încălcată de Tribunalul Dâmbovița, în condițiile în care este cunoscut nivelul maxim și total al sporurilor - de 45% în familia ocupațională Justiție.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 809 din 8 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2020 a fost admisă acțiunea reclamantului Y. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Galați, pe care l-a obligat la plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a acordării indemnizației de încadrare recalculată începând cu data de 9 aprilie 2015, potrivit art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, ținând cont de vechimea în profesie și în muncă, de studii, de gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, drepturi salariale stabilite definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 3760 din 28 noiembrie 2016 în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, rămasă definitivă la 30 iunie 2020.

Cu privire la reclamantele I. și J., se arată că în anul 2015 au formulat cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2015 prin care au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Justiție, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați emiterea unui ordin de salarizare în favoarea reclamantelor cu o indemnizație de încadrare recalculată începând cu data de 9 aprilie 2015 potrivit art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, ținând cont de vechimea în profesie și în muncă, de studii, de gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, precum și la plata diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală penalizatoare, începând cu 9 aprilie 2015 și până la plata efectivă a debitelor principale.

Prin sentința civilă nr. 1508 din 26 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați în ceea ce privește capătul din cerere având ca obiect obligarea la plata drepturilor salariale pretinse și respinge în consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte.

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 9 aprilie 2012-11 noiembrie 2012 și respinge acțiunea sub acest aspect, constatând prescris dreptul la acțiune.

Admite în parte cererea formulată de reclamanții AA., BB., CC., E., DD., EE., FF., I., GG., HH., II., JJ., KK., J., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. EEE. și FFF., toți prin reprezentant XX., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL GALAȚI și CURTEA DE APEL GALAȚI.

Obligă pârâtul Ministerul Justiției să emită ordinele de salarizare cu o indemnizație de încadrare recalculată, începând cu data de 9 aprilie 2015, potrivit art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, ținând cont de vechimea în profesie și în muncă, de studii, de gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, pentru următorii reclamanți: AA., BB., CC., E., DD., EE., FF., I., GG., HH., JJ., J., LL., MM., NN., RR., SS., TT., UU., VV., XX., ZZ., AAA., BBB., DDD., EEE., FFF..

Obligă pârâtul Ministerul Justiției să emită ordinele de salarizare cu o indemnizație de încadrare recalculată, potrivit art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, ținând cont de vechimea în profesie și în muncă, de studii, de gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, pentru următorii reclamanți începând cu data numirii în funcție, respectiv: II.-15.07.2014, KK.-26.01.2015, OO.-15.04.2014, PP.-01.07.2015, QQ.-91.07.2015, WW.-15.07.2014, YY.-15.12.2014, CCC.-01.07.2015, BBB.-15.07.2014.

Obligă pârâtul Tribunalul Galați să achite reclamanților AA., E., DD., I., GG., HH., J., LL., MM., NN., RR., SS., TT., UU., ZZ., AAA., BBB., FFF., drepturile cuvenite ca urmare a emiterii ordinului de reîncadrare salarială, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală, începând cu data reîncadrării salariale, conform celor mai sus menționate și până la plata efectivă a debitelor principale.

Obligă pârâtul Tribunalul Galați să achite reclamanților BB., CC., EE., FF., JJ., VV., DDD., EEE. și BBB. drepturile cuvenite ca urmare a emiterii ordinului de reîncadrare salarială, începând cu data reîncadrării salariale și până la data încetării raporturilor cu Tribunalul Galați, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală de la data reîncadrării și până la plata efectivă a debitelor principale.

Obligă pârâtul Tribunalul Galați să achite reclamantului XX. drepturile cuvenite ca urmare a emiterii ordinului de reîncadrare salarială, aferente perioadei 9 aprilie 2015-31 august 2016 și în continuare de la 1 decembrie 2016, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală de la data reîncadrării și până la plata efectivă a debitelor principale, fiind respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs principal Ministerul Justiției, iar reclamanții au formulat recursul incident.

Prin decizia nr. 4974 din 23 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1508 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A respins ca nefondat recursul incident formulat de reclamanții AA., BB., CC., E., DD., EE., FF., I., GG., HH., II., JJ., KK., J., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. EEE. și FFF. împotriva sentinței civile nr. 1508 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Astfel, în opinia revizuenților, se arată că, dosarul nr. x/2015 a fost soluționat definitiv la data de 23 octombrie 2019, iar considerentele referitoare la nivelul maxim al sporurilor pentru funcții similare au căpătat autoritate de lucru judecat, autoritate care a fost încălcată de Tribunalul Dâmbovița, în condițiile în care, nivelul maxim și total al sporurilor este de 45% în familia ocupațională Justiție.

In sprijinul acestor afirmații, revizuenții susțin că la nivel național există deja judecători care beneficiază de sporuri de 45% nelimitat, sens în care atașează sentința civilă nr. 2011 din 23 iunie 2021 a Tribunalului Dâmbovița rămasă definitivă prin neapelare.

În raport cu aceste susțineri, revizuenții consideră că sunt îndreptățiți să solicite admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată în scris și depusă la dosarul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă, la 18 iulie 2022, Curtea de Apel Galați a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și ca neîntemeiată în subsidiar, cu aplicarea unei amenzi, conform dispozițiilor art. 187 alin. (1), pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

Tribunalul Galați a depus, la 10 octombrie 2022, întâmpinare în cadrul căreia a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Prin răspunsul la întâmpinarea Ministerului Justiției, depus la 10 octombrie 2022, revizuentul Y. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de amendare a revizuenților.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reține următoarele:

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În speță, se constată că prin cererea formulată s-a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, considerându-se nelegală și netemeinică hotărârea atacată, solicitând instanței admiterea cererii de revizuire, anularea în parte a deciziei a cărei revizuire se solicită și, în rejudecare, respingerea apelului declarat de pârâte și admiterea acțiunii formulate de cei trei reclamanți față de autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile: 1) sentința civilă nr. 1508 din 26 aprilie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel București definitivă prin decizia nr. 4974 din 23 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal - reclamanți fiind I. și J.; 2) sentința civilă nr. 3760 din 28 noiembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București definitivă prin decizia nr. 2982 din 30 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal coroborată cu - sentința civilă nr. 809 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului Covasna pronunțată în dosarul nr. x/2020 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 15/Ap din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Brașov - reclamant fiind Y..

Totodată, este de reținut că hotărârile pretins potrivnice, deși au fost pronunțate în dosare diferite, obiectul cauzelor nu este același, iar părțile din dosarele menționate sunt diferite, și ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile anterior menționate.

Astfel, în litigiul înregistrat pe rolul Tribunalului București ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, revizuenții din prezenta cauză împreună cu alți judecători de la Judecătoria Galați au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați, solicitând instanței să dispună recunoașterea și eliminarea stării de discriminare din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate care își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Târgu Mureș, personal care beneficiază de sporurile în cuantumul de 45% la salariul de bază, precum și obligarea pârâților la plata salariilor, începând cu data de 1 ianuarie 2018 și pe viitor, în sensul acordării salariilor de bază lunare prin stabilirea sporurilor în cuantumul de 45% la salariul de bază, cu actualizarea cu indicele de inflație și plata dobânzii legale, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr. x/2020 a fost admisă cererea reclamanților și a obligat pârâtele Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați către reclamanți la plata sporului de 45% aplicat la salariul de baza lunar, compus din: spor de 15% pentru condiții deosebit de grele si periculoase; spor de 5% pentru păstrarea confidențialității și un spor de 25% pentru risc și suprasolicitare psihică, începând cu data de 1 ianuarie 2018 și în continuare actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective.

Această hotărâre a fost modificată, prin decizia civilă nr. 656 din 4 februarie 2022, fiind admise apelurile declarate de pârâții Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați și respinsă cererea reclamanților ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei, revizuenții au formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2020, întemeindu-și pretențiile pe sentința civilă nr. 1508/26.04.2017, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015 (lămurită prin încheierea din 31.05.2017 și definitivă prin decizia civilă a ÎCCJ nr. 4974/23.10.2019), pe sentința civilă nr. 3760/2016 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr. x/2016 și pe sentința civilă nr. 809/2020 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 15/21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

Astfel, prin sentința civilă nr. 1508/26.04.2017, Curtea de Apel București a admis în parte cererea promovată de aceiași reclamanți în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați și a obligat Ministerul Justiției să emită ordinele de salarizare cu o indemnizație de încadrare recalculată prin raportare la nivelul maxim al salarizării în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă/gradație, începând cu 9 aprilie 2015, potrivit art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 și să plătească drepturile cuvenite ca urmare a emiterii ordinului de reîncadrare salariată, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, începând cu data reîncadrării salariale și până la plata efectivă a debitelor.

Totodată, se reține că prin sentința civilă nr. 1225/2022, Curtea de Apel București, soluționând acțiunea reclamanților pentru obligarea Ministerului Justiției la plata de penalități, a reținut că sentința civilă nr. 1508/2017 a fost executată.

Prin sentința civilă nr. 3760/28.11.2016, Curtea de Apel București a admis cererea promovată de aceiași reclamanți și a dispus anularea OMJ nr. 454/C/01.02.2016 emis pe numele reclamantului Y., obligând totodată pârâtul Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare în favoarea reclamanților cu o indemnizație de încadrare recalculată începând cu 9 aprilie 2015, potrivit art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, ținând cont de vechimea în profesie și în muncă, de studii, de gradul profesional și de funcția îndeplinită în carul instanței, precum și la plata diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la plata efectivă a debitelor principale.

Prin decizia civilă nr. 2982 din 30.06.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul Ministerului Justiției împotriva sentinței civile nr. 3760/2016 și a casat în parte sentința recurată, în sensul că a respins cererea privind obligarea Ministerului Justiției la plata diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate.

Prin sentința civilă nr. 809/2020, Tribunalul Covasna a obligat Tribunalul Galați la plata către reclamant a diferențelor salariale rezultate ca urmare a acordării indemnizației de încadrare recalculată începând cu data de 9 aprilie 2015 potrivit art. 1 alin (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, ținând cont de vechimea în profesie și în muncă, de studii, de gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, conform celor statuate prin sentința civilă nr. 3760/2016 a Curții de Apel București. Așadar, din analiza susținerilor revizenților, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020 a cărei revizuire se solicită a fost soluționată de instanțe cu privire la solicitarea de constatare a stării de discriminare și acordarea sporurilor în procent de 45% din indemnizația judecătorilor, iar prin sentințele civile nr. 1508/2017 și nr. 3760/2016, instanțele de contencios administrativ au soluționat cereri de chemare în judecată privind anularea unor ordine de salarizare.

Totodată se reține că, chestiunea privind stabilirea salarizării cu includerea sporurilor de 45%, ce se urmărește, de fapt, prin această cale de atac, a fost tranșată prin Decizia nr. 15/28.06.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii în Dosarul nr. x/2021.

Pe de altă parte, nici condiția triplei identități de cauză, de obiect și de părți nu este îndeplinită, revizuenții invocând hotărâri judecătorești care nu au aceleași părți și nici obiect, pentru a putea opera autoritatea de lucru judecat.

Cazul de revizuire invocat este aplicabil atunci când două sau mai multe instanțe au pronunțat soluții contradictorii în una și aceeași cauză, fără ca partea interesată să fi invocat excepția puterii lucrului judecat, însă părțile în dosarele arătate în cuprinsul cererii de revizuire sunt diferite, iar obiectul cauzelor nu este același.

Din cele menționate anterior, rezultă că în speță nu este îndeplinită condiția identității de obiect a dosarelor în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

Astfel, identitatea de obiect (eadem res) vizează atât bunul material în privința căruia este formulată pretenția, cât și dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia. Or, așa cum s-a arătat anterior, din examinarea cererilor de chemare în judecată, hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost soluționată de instanțe cu privire la solicitarea de constatare a stării de discriminare și acordarea sporurilor în procent de 45% din indemnizația judecătorilor, iar prin sentințele pretins potrivnice, instanțele de contencios administrativ au soluționat cereri de chemare în judecată privind anularea unor ordine de salarizare.

Prin urmare, se constată că prin hotărârile potrivnice invocate de revizuenți nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și de cauză, pentru a se putea a anula sentința civilă nr. 2071/2021 pronunțată de Tribunalul București, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 656/2022 a Curții de Apel București.

Așadar, din examinarea hotărârilor pretins contradictorii, se constată că nu pot fi reținute elemente de contrarietate între cele două hotărâri, având în vedere că nu au avut același obiect, iar părțile sunt diferite.

Așa fiind, constatând a nu fi întrunită condiția existenței triplei identități de părți, obiect și cauză, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții Y., J. și I. împotriva sentinței civile nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții Y., J. și I. împotriva sentinței civile nr. 2071 din 22 martie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2022.