ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2581/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2581/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 6 decembrie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04.04.2023 pe rolul Tribunalului Mureș reclamanții A., B., C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: să se recunoască starea de discriminare în care ne aflăm din punct de vedere salarial în raport cu alți angajați din sistemul bugetar, în speță prin comparație cu personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., și, pe cale de consecință, să se dispună recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanți, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2007 cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi salariate eferente ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul D.N.A și D.I.I.C.O.T., așa cum au fost prevăzute de O.U.G, nr. 27/2006;să se dispună repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, prejudiciu reprezentat de diferența salariată rezultată dintre indemnizația de încadrare calculată potrivit modalității de calcul arătată la punctul I și indemnizația de încadrare plătită efectiv (inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017), de la date nașterii/recunoașterii dreptului, respectiv 01 august 2016, și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, prejudiciu creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficiază; să se dispună obligarea pârâților Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare, aferente diferenței dintre venitul Ia care suntem îndreptățiți pentru fiecare lună și venitul efectiv plătit începând cu data nașterii/recunoașterii dreptului, respectiv 01 august 2016, la zi și în continuare; să se dispună actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate subsemnaților reclamanți până Ia plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.
Prin întâmpinare formulată de Curtea de Apel Bacău s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 845/2023 din 28 iunie 2023, Tribunalul Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Neamț.
În esență, Tribunalul Mureș a reținut că reclamanții au introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Mureș, aceștia având calitatea de personal conex în cadrul Judecătoriei Târgu Neamț și solicită obligarea angajatorului, la plata unor drepturi salariale.
Instanța a reținut că cel mai important scop al dispozițiilor prevăzute de art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. este înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții. A mai arătat instanța că de aici decurge și caracterul necompetenței în această situație, care este una de ordine publică, valoarea socială ocrotită fiind asigurarea prestigiului justiției.
Cum reclamanții nu își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra unui litigiu de muncă declanșat de reclamanți, Tribunalul Mureș a reținut că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și cu atât mai puțin pentru reclamanții care nu dețin funcții de judecător, procuror sau grefier. Astfel, prezenta cerere este de competența instanței în a cărei circumscripție reclamanții au domiciliul potrivit art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003.
Prin urmare, Tribunalul Mureș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub același număr de dosar.
Prin sentința civilă nr. 979 din 30 octombrie 2023, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Neamț, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că deși reclamanții, au funcția de aprod și de șofer la Judecătoria Târgu-Neamț și nu pot invoca prevederile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., însă potrivit art. 127 alin. (2)
1
" (2^1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz." Or, aceasta este situația în speță, Tribunalul Neamț competent să soluționeze cauza are el însuși calitatea de pârât, reclamanții fiind deci îndreptățiți să se adreseze Tribunalului Mureș, din circumscripția Curții de apel învecinate, în acord cu prevederile art. 127 alin. (2) și (2)
1
.
În consecință, Tribunalul Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Mureș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Mureș și Tribunalul Neamț, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.
Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.
Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.
Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, respectiv drepturi salariale, solicitate de reclamanți, în calitate de personal conex în cadrul Judecătoriei Târgu Neamț.
Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)
1
C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează competența facultativă de soluționare a litigiilor în care părțile au calitatea de judecător sau de instanță de judecată, fie că sunt reclamanți sau pârâți.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, în cazul cererii introduse de către un judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau împotriva unei instanțe de judecată, competența de soluționare aparține uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Astfel cum a statuat Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, "competența facultativă are caracter de noutate în legislația procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient și mai energic decât cel al strămutării procesului, legea creând un drept al părții de a proceda la alegerea unei alte instanțe pentru soluționarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanțe superioare spre a se pronunța asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparțialitate și de obiectivitate necesar soluționării cauzelor în conformitate cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială".
Prin dispozitivul aceleiași decizii a Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluție care a fost reflectată în alin. (2)
1
al art. 127 din același cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.
În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Neamț, instanță din cadrul Curții de Apel Bacău, în a cărei circumscripție funcționează Tribunalul Neamț, competent să soluționeze litigiul, astfel că instanța competentă să judece cauza se stabilește în raport de noțiunea extinsă pe care Curtea Constituțională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând și instanța de judecată, în scopul asigurării imparțialității obiective.
În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Mureș, instanță judecătorească de același grad cu Tribunalul Neamț, aflată în circumscripția Curții de Apel Târgu-Mureș, învecinată Curții de Apel Bacău.
Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2023.