ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1569/2023

HOTĂRÂRE

21.06.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1569/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la 15.07.2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să constate starea de discriminare în care se află în raport cu personalul de specialitate auxiliar și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. și să oblige pârâta Curtea de Apel Galați la recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi aferente salariilor lor individuale, având în vedere funcția deținută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G nr. 27/2006, și în continuare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerarea a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., așa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006 și au solicitat repararea prejudiciului produs până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre indemnizația de încadrare calculată potrivit modalității arătate prin acțiune și indemnizația de încadrare plătită efectiv, de la 01.08.2016 până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare. Au mai solicitat obligarea Tribunalului Brăila la plata diferențelor de drepturi salariale, rezultate din recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcția deținută, prin raportare la nivelul indemnizației personalului auxiliar și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu 01.08.2016 și în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare, și actualizarea tuturor acestor sume cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculată de la data scadenței sumelor ce trebuiau achitate reclamanților, până la plata lor efectivă.

Prin încheierea din 01.02.2023, tribunalul a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamantele M., Q. și J., și formarea a trei dosare distincte; în urma disjungerii, cauza privind pe reclamanta Q. a fost înregistrată sub nr. x/2023, dosar în care a pronunțat sentința civilă nr. 168/MAS/16.02.2023, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, a reținut ca reclamanta are calitate de aprod la Judecătoria Făurei, context în care a apreciat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. nu sunt incidente.

Astfel învestit, Tribunalul Brăila, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 334/03.05.2023, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea sentinței, a reținut incidența, în speță, a dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., întrucât reclamanta și-a îndreptat cererea și împotriva Tribunalului Brăila, care ar fi fost competent să o și judece, astfel că a apreciat că partea avea dreptul de a sesiza oricare dintre instanțele de același grad din circumscripția curților de apel cu care se învecinează cea în a cărei rază se află instanța competentă potrivit legii, sens în care reclamanta a ales să se adreseze Tribunalului Brașov. A reținut dispozițiile art. 116 C. proc. civ., astfel că, notând că, prin introducerea acțiunii la Tribunalul Brașov, reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune, a subliniat că opțiunea părții nu mai poate fi cenzurată.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, care a deținut funcția de aprod la Judecătoria Făurei până la 02.01.2022, când s-a pensionat, a învestit Tribunalul Brașov cu un conflict de muncă, Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției deținând calitatea de pârâți.

Dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii și art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011 partajează competența de soluționare a litigiilor de muncă între tribunalul de la domiciliul reclamantului și cel în circumscripția căruia acesta își are locul de muncă.

Atunci când locul de muncă este reprezentat de o instanță judecătorească, art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ. stabilesc următoarele:

"În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.(...)".

Astfel, cum Tribunalul Brăila are calitatea de pârât, sunt incidente art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., în temeiul cărora reclamanta poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei rază se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Această normă legală reglementează un drept de opțiune al reclamantei, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată fie la instanța la care își desfășoară activitatea, fie la o altă instanță, de același grad, din raza unei curți de apel învecinate.

Întrucât reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Brașov, aflat în circumscripția Curții de Apel Brașov, învecinată Curții de Apel Galați, în raza căreia se află Tribunalul Brăila, care ar fi fost competent să judece conform normelor de dreptul muncii, rezultă că instanța sesizată a devenit competentă teritorial să soluționeze litigiul.

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamanta este cea care poate alege între mai multe instanțe deopotrivă competente; o dată exercitat dreptul de opțiune, competența instanței alese, consolidându-se, se definitivează.

Așadar, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.