ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2068/2023

HOTĂRÂRE

11.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2068/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă sub nr. x/2022, la 15.07.2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Brăila, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să dispună recunoașterea stării de discriminare în care reclamanții se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. și pe cale de consecință, obligarea pârâtei Curtea de Apel Galați la recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanți, având în vedere funcția deținută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 (01.08.2016) și în continuare și după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., așa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006;

- să dispună repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare, prejudiciu constând în plata diferenței dintre indemnizația de încadrare calculată potrivit modalității de calcul arătate și indemnizația de încadrare plătită efectiv (inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017), de la data nașterii/recunoașterii dreptului, 01.08.2016 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, prejudiciu creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanții;

- să oblige Tribunalul Brăila la plata în favoarea reclamanților a diferențelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcția deținută, prin raportare la nivelul indemnizației personalului auxiliar și conex din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu 01.08.2016 și, în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Prin încheierea din 01.02.2023, Tribunalul Brașov, secția I civilă a disjuns cauza cu privire la reclamanta M., în calitate de aprod în cadrul Judecătoriei Făurei, formându-se dosarul nr. x/2023, cu termen în aceeași zi.

Prin sentința civilă nr. 167/MAS/16.02.2023, pronunțată în dosarul nou format, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtul Tribunalul Brăila prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că întrucât reclamanta nu are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier în cadrul Tribunalului Brăila, acesteia nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ., motiv pentru care a apreciat că Tribunalul Brăila este competent să judece cauza.

La 03.03.2023 dosarul a fost înregistrat sub același număr unic, pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, care, prin sentința nr. 537/26.06.2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Brașov; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că față de calitatea de pârât a Tribunalului Brăila, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., prin coroborare cu alin. (2

) și alin. (3) al aceluiași articol, sens în care a apreciat că sesizarea Tribunalului Brașov s-a realizat cu respectarea textului de lege sus-enunțat, acesta fiind în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii, respectiv Curtea de Apel Galați.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

În speță, reclamanta, în calitate de aprod în cadrul Judecătoriei Făurei a învestit Tribunalul Brașov cu un litigiu de muncă, pârâți fiind Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Brăila, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Normele legale de competență în materia litigiilor de muncă partajează competența de soluționare a unor asemenea litigii între tribunalele de la domiciliul reclamantului și cele în circumscripția cărora acesta își are locul de muncă.

Totodată, se remarcă că, în cauză reclamanta, având calitatea de aprod la Judecătoria Făurei, s-a adresat Tribunalului Brașov, secția I civilă pentru soluționarea cererii sale de chemare în judecată îndreptată și împotriva Tribunalului Brăila, și Curții de Apel Galați, împrejurare ce impune verificarea incidenței vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, potrivit normei de trimitere de la art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât în cauza dedusă judecății reclamanta nu se regăsește în niciuna dintre situațiile reglementate de textul de lege ultim indicat, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile prevederile legale examinate mai sus.

Pe de altă parte, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (2

), aceste dispoziții, împreună cu cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În speță, atât Curtea de Apel Galați, cât și Tribunalul Brăila au calitatea de pârâți, împrejurare care atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2

) C. proc. civ. însă utilizarea, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a verbului "poate" relevă faptul că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Or, reclamanta a înțeles să se îndrepte în fața unei asemenea instanțe, învestind cu soluționarea litigiului Tribunalul Brașov, care se află în circumscripția Curții de Apel Brașov, învecinată cu Curtea de Apel Galați în a cărei circumscripție se află Tribunalul Brăila care ar fi fost competent să judece litigiul, potrivit normelor de competență de drept comun.

Așa fiind, constatând că reclamanta și-a manifestat opțiunea, prevalându-se de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și determinând astfel competența teritorială a Tribunalului Brașov în soluționarea cererii de chemare în judecată, față de considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Brașov.