ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 915/2020

Ședința publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2017, reclamanta Compania de Apa Oltenia S.A. Craiova a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene solicitand anularea Deciziei nr. 53896/28.06.2016 si a Notei de Constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale cu referire la actul adițional nr. x/11.11.2015 la contractul de lucrări nr. x/24.09.2015 "Extindere, reabilitarea rețelelor de apa si de canalizare în Municipiul Craiova" prin care s-au stabilit corecții financiare în cuantum de 223305,15 RON, precum si exonerarea de plata sumei de 223305,15 RON.

Prin sentința civilă nr. 405 din 5 iulie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de reclamanta Compania de Apa Oltenia S.A. Craiova în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate.

A susținut recurenta reclamantă că actele adiționale la care face referire nota de constatare nu precizează ca se modifica prețul contractului, acestea fiind emise ca urmare a unor situații imprevizibile si care erau strict necesare pentru realizarea întregului proiect.

Au fost invocate prevederile Ordinului nr. 543/2013, valoarea lucrărilor încadrându-se în procentul maxim de 20%, iar valoarea neta modificărilor în procentul de 10% din valoarea acceptata a contractului.

Cu referire la caracterul imprevizibil s-a arătat că nici beneficiarul, nici antreprenorul si nici proiectantul nu au avut cunoștința si nici nu puteau sa intuiască existent acelor conducte subterane

Având în vederea realitatea obiectiva nu poate fi vorba de o insuficienta informare si nici de pregătire tehnica a proiectului beneficiarul neavând acces la alte informații decât ale proiectantului.

In concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susținut intimatul că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile H.G. nr. 519/2014, întrucât atât proiectantul cât și recurenta - reclamantă, printr-o minimă diligentă profesională, trebuiau să cunoască circumstanțele apreciate de aceasta ca imprevizibile, respectiv existența conductelor A. și B..

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 februarie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamanta a primit finantare nerambursabila pentru realizarea proiectului "Extinderea și modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Dolj" - cod SMIS 24122, cu perioadă de implementare cuprinsă între 26.09.2011 - 30.06.2016 și cu un buget total alocat de 462.416.343,00 RON, din care 420.567.663,00 RON pentru valoarea eligibilă conform POS Mediu și 41.848.680,00 RON pentru altă valoare decât cea eligibilă.

Prin Actul Adițional nr. 9/19.10.2015 valoarea contractului a fost majorata la suma de 59.980.305,14 RON fără TVA, iar prin Actul adițional nr. x/11.11.2015 valoarea contractului a fost majorata la 60.873.525,73 RON fără TVA.

Prin Nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/27.04.2016, organele de control din cadrul paratului au constatat ca la baza majorării valorii contractului de lucrări nr. x/24.09.2015 prin Actul Adițional nr. 11/11.11.2015 a stat insuficienta pregătire tehnică a proiectului, situație prevăzută în H.G. nr. 519/2014 si care nu poate fi considerata ca reprezentând "circumstanțe imprevizibile".

Împotriva Notei de constatare a neregulilor si de strabilire a corectiilor financiare nr. x/27.04.2016, reclamanta a formulat contestatie ce a fost resppinsa ca nefondata prin Decizia nr. 53896/28.06.2016 emisa de către parat.

Reține Înalta Curte că potrivit notei de subsol nr. viii din H.G. nr. 519/2014, noțiunea de "circumstanțe neprevăzute" trebuie să fie interpretată ca referindu-se la situații pe care o autoritate contractantă diligentă nu le poate prevedea (de exemplu, cerințe noi rezultate din adoptarea unei noi legislații europene sau naționale sau a condițiilor tehnice, care nu au putut să fie prevăzute cu toate că s-au executat toate investigațiile tehnice prevăzute în etapa de proiectare, în condițiile impuse de cele mai noi standarde tehnice în domeniu). Suplimentarea lucrărilor, bunurilor și serviciilor determinată de o insuficientă pregătire tehnică a proiectului nu poate fi considerată ca fiind o "circumstanță imprevizibilă".

Recurenta reclamanta a invocat caracterul imprevizibil al lucrărilor suplimentare efectuate în baza actului adițional nr. x/11.11.2015 în raport de faptul ca nici beneficiarul, nici antreprenorul si nici proiectantul nu au avut cunoștința despre existenta conductelor aparținând A. și B. și că studiul de fezabilitate si proiectul în faza documentației de atribuire au fost întocmite si aprobate pe baza măsurătorilor în teren, dar si pe baza informațiilor despre rețelele de utilitate publica subterane disponibile la acel timp (2010) conform hărților puse la dispoziție de autoritatea publica locala.

În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte consideră că pentru lucrările suplimentare pentru realizarea cărora autoritatea contractantă a organizat procedura de atribuire prin negociere potrivit art. 122 lit. i) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006, fără publicarea unui anunț de participare, recurenta trebuia să dovedească că au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului.

În acest sens, se reține că traseul rețelei de conducte, adâncirea conductelor trebuiau relevate de un proiect de prospecțiuni efectuat anterior încheierii contractului, iar în cazul în care autoritatea contractantă nu deținea toate datele avea obligația de a insera în caietul de sarcini al procedurii mențiuni referitoare la situația incertă a terenurilor aflate pe traseele conductelor în vederea elaborării corecte a specificațiilor tehnice pentru ca operatorii interesați să fie în cunoștință de cauză.

Totodată, și în ceea ce privește lucrările de reabilitate a unei străzi, nici aceasta împrejurare nu poate fi considerată imprevizibilă întrucât reabilitarea se desfășoară de Primăria Mun. Craiova, acționar la societatea reclamantă, astfel că se putea previziona suprapunerea proiectelor de lucrări.

Așa cum a arătat și instanța de fond, nu se pot încadra aceste împrejurări în circumstanțe imprevizibile, autoritatea contractantă trebuia, având în vedere specificul proiectului să facă diligențe rezonabile pentru a dovedi eficiență și responsabilitate în modul de utilizare a fondurilor comunitare.

Neobservarea situației terenurilor ce formează amplasamentul proiectului este fără îndoială o obligație care nu a fost respectată de autoritatea contractantă, așa încât, cele arătate în Nota de constatare, din această perspectivă sunt legale și temeinice.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania de Apă Oltenia S.A. Craiova împotriva sentinței nr. 405/2017 din 5 iulie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2020.