ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2017

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.03.2014, reclamanta A. SA Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția AM POS Mediu, a solicitat:

La data de 18.09.2014, reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ., republicat.

Prin Sentința civilă nr. 199 din 22 septembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat că reclamanta A. SA Sibiu a renunțat la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția AM POS Mediu.

Împotriva Sentinței civile nr. 199 din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția AM POS Mediu a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de renunțare la judecată formulată de reclamanta A. SA Sibiu.

Reclamanta A. SA Sibiu a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) același Cod, că recursul este admisibil, sub rezerva achitării de către recurentul Ministerul Fondurilor Europene [conceptat în cauză, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) și art. 3 din O.U.G. nr. 85/2014, în calitate de pârât, în locul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția AM POS Mediu] a taxei de timbru datorată pentru soluționarea recursului.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

5.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ., republicat

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată nulitatea recursului pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., fiind netimbrat.

5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Completul de filtru, învestit cu soluționarea dosarului de față, constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurentul-pârât nu a atașat dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

În raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, prin concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a apreciat că este admisibil, sub rezerva achitării de către recurent a taxei judiciare de timbru de 50 RON, datorată pentru soluționarea recursului, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 (de la data comunicării raportului și până la data analizării admisibilității în principiu a recursului).

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii.

De asemenea, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Înalta Curte reține că recurentul-pârât nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ. și va anula recursul.

5.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

PENTru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală AM POS Mediu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală AM POS Mediu împotriva Sentinței civile nr. 199 din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV