Decizia nr. 157/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 199/2014 a Curții de Apel Alba Iulia

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.03.2014, reclamanta A. SA Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția AM POS Mediu, a solicitat: 1. anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 128347/02.08.2013 emisă de pârât, aferentă contractului de servicii nr. 9302/05.03.2012 "Servicii de supervizare a lucrărilor" din cadrul proiectului "Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată în județele Sibiu și Brașov"; 2. anularea Deciziei Comisiei de Soluționare a Contestațiilor nr. 128418/24.09.2013 emisă de pârât în soluționarea contestației formulată de către reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 128347/02.08.2013. La data de 18.09.2014, reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ., republicat.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 199 din 22 septembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat că reclamanta A. SA Sibiu a renunțat la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția AM POS Mediu.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 199 din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția AM POS Mediu a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de renunțare la judecată formulată de reclamanta A. SA Sibiu.

Apărările formulate de intimata-reclamantă Reclamanta A. SA Sibiu a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) același Cod, că recursul este admisibil, sub rezerva achitării de către recurentul Ministerul Fondurilor Europene [conceptat în cauză, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) și art. 3 din O.U.G. nr. 85/2014, în calitate de pârât, în locul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția AM POS Mediu] a taxei de timbru datorată pentru soluționarea recursului. Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. 5.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ., republicat Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată nulitatea recursului pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., fiind netimbrat. 5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante Completul de filtru, învestit cu soluționarea dosarului de față, constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurentul-pârât nu a atașat dovada achitării taxei de timbru, conform legii. În raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, prin concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a apreciat că este admisibil, sub rezerva achitării de către recurent a taxei judiciare de timbru de 50 RON, datorată pentru soluționarea recursului, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 (de la data comunicării raportului și până la data analizării admisibilității în principiu a recursului). Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii. De asemenea, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității. Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. Înalta Curte reține că recurentul-pârât nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ. și va anula recursul. 5.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs PENTru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală AM POS Mediu.