ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3083/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.01.2015, reclamanta S.C. A. S.A. Suceava, în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu București a solicitat anularea Notei nr. 143194/CG din 30.10.2014 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013 precum și a Deciziei 129987 din 05 decembrie 2014 prin care a fost soluționată contestația administrativă împotriva Notei 143194/CG din 30.10.2014, cu consecința admiterii Solicitării nr. 10176 din 30 mai 2014 formulate de S.C. A. S.A. și aprobarea suportării de la bugetul de stat a sumelor reținute cu titlu de corecții financiare stabilite prin Nota de constatare 136149 din 03 iulie 2012.

Prin sentința nr. 91 din 15 aprilie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

- a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Suceava, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală AM POS Mediu București;

- a anulat Nota nr. 143194/CG din 30.10.2014 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013 și a Deciziei nr. 129987 din 05 decembrie 2014;

- a obligat pârâtul să admită Solicitarea nr. 10176 din 30 mai 2014 formulată de reclamanta A. S.A. și să aprobe suportarea de la bugetul de stat a sumelor reținute cu titlu de corecții financiare stabilite prin Nota de constatare nr. x din 03 iulie 2012.

- a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (actualmente Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, potrivit art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 1/2017), solicitând casarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013, care reglementează una din ipotezele în care corecțiile financiare nu sunt suportate de la bugetul de stat.

Textul de lege nu distinge între hotărârile definitive pronunțate înainte de data intrării în vigoare a O.G. nr. 15/2013 și cele pronunțate după intrarea în vigoare a actului normative.

La data intrării în vigoare a O.G. nr. 15/2013, asupra notei de constatare nr. x din 03.07.2012 și, implicit asupra sumelor constatate ca și corecții financiare, nu exista o sentință definitivă.

Neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013 a solicitării de suportare a sumelor reprezentând corecții financiare aplicate prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 03 iulie 2012 la contractul de servicii nr. x din 17 martie 2010, se datorează neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 15/2013, respectiv a faptului că nu a făcut obiectul verificării UCVAP.

Așadar, în conformitate cu prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013, și cele ale art. 433 și art. 435 din C. proc. civ., coroborate cu soluția din Decizia nr. 2904 din 18.06.2014 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr. x/2012, DG AM POS Mediu avea obligația punerii în executare a sentinței definitive.

Interpretarea instanței de fond, în sensul că art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 vizează numai hotărârile judecătorești rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a actului normativ, golește de conținut textul de lege și încalcă principiul separației puterilor în stat.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24.08.2015 intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Răspunzând motivelor de recurs, intimata a arătat că motivarea sentinței este corespunzătoare, instanța reținând în mod corect situația procesuală a contestației formulată împotriva Notei de constatare a corecțiilor financiare nr. x/2012 a făcut o interpretare corectă a textului de lege mai sus menționat.

5 Procedura derulată în recurs.

Pe baza recursului și a întâmpinării, în temeiul art. 493 alin. (2) și (3) s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului care a fost comunicat părților potrivit încheierii din data de 6.04.2017.

Prin încheierea din data de 15.06.2017 completul filtru a admis în principiu recursul, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond, cu citarea părților.

În recurs nu au fost administrate înscrisuri noi.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și a apărărilor din întâmpinare, după reevaluarea ansamblului probator administrat în cauză și a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate Decizia nr. 129987 din 5 februarie 2014, emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin care a fost menținută în tot Nota de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 15/2013 înregistrată sub nr. x din 30 octombrie 2014, emisă de același pârât.

În esență, prin actele contestate s-a reținut că deși la data depunerii cererii pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor aplicate, anume data de 30.05.2014, nu exista o sentință definitivă a unei instanțe judecătorești, la data la care Autoritatea de Management POS Mediu a analizat cererea depusă, octombrie 2014, în cauză se pronunțase Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul menținerii actelor administrative prin care erau stabilite corecțiile financiare.

Mai concret, pentru contractul de servicii nr. 1 din 17 martie 2010 "Asistența tehnică pentru întocmirea Aplicației pentru Fondul de Coeziune a dosarelor de licitație pentru contractele de lucrări și servicii și supervizarea lucrărilor pentru modernizarea infrastructuri de apă și apă uzată Suceava" a fost stabilită o corecție financiară de 25% din valoare, conform Notei de constatare a neregulilor înregistrată sub nr. x din 3 iulie 2012.

Contestația formulată de S.C. A. S.A. Suceava a fost respinsă prin Decizia de soluționare a contestației nr. 136432 din 25 iulie 2012.

Prin sentința nr. 353 din 31 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr. x/2012 Curtea de Apel Suceava a respins acțiunea formulată de reclamantă menținând actele administrative contestate, sentință menținută prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2904 din 18 iunie 2014.

A considerat autoritatea publică pârâtă că suma aferentă acestei corecții se încadrează în prevederile art. 6 lit. c) din O.U.G. nr. 15/2013, întrucât hotărârea judecătorească de menținere a corecției în sarcina beneficiarului este definitivă.

Soluția instanței de fond de admitere a acțiunii în anulare a actelor administrative (Nota de neîncadrare nr. 143194 din 30 octombrie 2014 și Decizia nr. 129987 din 5 decembrie 2014) este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Pentru început se impune a se preciza că reclamanta S.C. A. S.A. Suceava a solicitat suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare stabilite prin: Nota de constatare nr. x din 3 iulie 2012 (25% din valoarea contractului nr. x din 17 martie 2010) și Nota de constatare nr. x din 27 noiembrie 2012 (5% din valoarea contractului nr. x din 4 iulie 2012), conform cererii înregistrate sub nr. x din 30 mai 2014.

Pentru corecțiile financiare stabilite prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 27 noiembrie 2012, autoritatea pârâtă a comunicat reclamantei prin adresa din 31 octombrie 2014 că a fost plătită cu ordinul de plată nr. 5763 din 29 octombrie 2014 suma de 876.939,28 RON din care: 599.472,78 RON aferentă contribuției din Fondul de Coeziune, 91.684,08 RON aferentă contribuției din bugetul de stat și 185.782,42 RON reprezentând contravaloarea TVA-ului aferent.

Așadar, deși solicitarea nr. 10176 din 30 mai 2014 se referă la suportarea de la bugetul de stat a sumelor stabilite cu titlu de corecții financiare stabilite prin ambele Note de constatare, pârâtul a soluționat favorabil doar una dintre acestea, anume Nota de constatare nr. x din 27 noiembrie 2012 pentru care a efectuat și plata.

Ambele note de constatare au fost contestate în procedura administrativă și ulterior în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, iar la data înregistrării solicitării nr. 10176 din 30 mai 2014, ambele acțiuni în anulare fuseseră respinse în primă instanță și se aflau în faza procesuală a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 "Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului operațional sectorial Mediu 2007-2013: …c) în situația în care corecțiile financiare și/sau creanțele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la art. 2, prin hotărâri definitive".

Problema de drept ce face obiectul disputei este reprezentată de înțelesul sintagmei "au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la art. 2, prin hotărâri definitive".

Prima instanță a răspuns convingător la această problemă, iar recurentul nu combate practic sentința, ci reia argumentele din cuprinsul întâmpinării, argumente de natură a conduce la introducerea arbitrariului în soluționarea cererilor având ca obiect solicitări de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 15/2013.

Pornind de la cuprinsul dispozițiilor art. 2 din ordonanță, articol ce stabilește domeniul de aplicare a ordonanței, respectiv în alin. (3) se prevede că aceasta se aplică și sumelor care "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt contestate sau în litigiu" ceea ce înseamnă că sunt vizate actele de constatare menținute de instanțele judecătorești, prin hotărâri definitive pronunțate până la intrarea în vigoare a actului normativ menționat.

De altfel, în situația în care, prin hotărâre definitivă, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare ar fi fost anulată, reclamantul nu ar mai fi avut interes să solicite aceste facilități instituite prin O.G. nr. 15/2013, fiind exonerată de plata acestora de către instanța judecătorească.

În sprijinul acestei interpretări se impune a fi menționată chiar soluția favorabilă pronunțată de autoritatea pârâtă cu privire la Nota de constatare nr. x din 27 noiembrie 2012, singurul element de diferențiere față de situația Notei de constatare vizată de prezentul dosar fiind acela al momentului soluționării cauzelor în recurs, soluția în primă instanță fiind aceeași în ambele cazuri, la data înregistrării solicitării nr. 10176 din 30 mai 2014.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 91 din 15 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2017.