ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2829/2017

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 noiembrie 2014, reclamantul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru POS Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară, anularea Deciziei nr. 25/C din 05 mai 2014 de soluționare a contestației, precum și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 5005 din 13 ianuarie 2014, cu consecința exonerării de la plata creanței bugetare în cuantum de 321.584,53 RON.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 938 din 2 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 938 din 2 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru POS Mediu, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În esență, recurentul-reclamant critică hotărârea atacată sub aspectul faptului că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, precum și sub aspectul încălcării și aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente în raport circumstanțele litigiului dedus judecății, respectiv cu privire la procedura în domeniul achizițiilor publice.

Apărările intimatului Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară nu a formulat întâmpinare în cauză.

Procedura de soluționare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin aceeași încheiere, în contextul modificărilor legislative intervenite cu privire la cadrul organizatoric al ministerelor prin O.U.G. nr. 1/2017, s-a dispus rectificarea citativului, în sensul conceptării în calitate de recurent-pârât a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în locul Ministerului Fondurilor Europene. Părțile nu au depus la dosar vreun punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Prin raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursul a fost tardiv formulat, fiind incidentă sancțiunea nulității recursului în condițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte reține că în speță, sentința atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 05 iunie 2015, conform dovezii de comunicare de la dosarul de fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la curtea de apel la data de 25 iunie 2015, conform ștampilei aplicate pe cererea de recurs de la dosar. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit la data de 22 iunie 2015. De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., iar recurentul-reclamant nu a contestat și justificat depunerea tardivă a cererii de recurs, printr-un punct de vedere asupra raportului întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.