ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2390/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la data de 12.01.2015, pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. Tulcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (fost Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice-Direcția Generală AM POS Mediu), anularea Deciziei nr. 129340/09.07.2014 și a Notei nr. x întocmită de Direcția Generală AM POS Mediu din cadrul MMSC.

Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 2733 din 23 octombrie 2015, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantei și a anulat Decizia nr. 129340/09.07.2014 emisă de pârâtă.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice-în calitate de reprezentant legal al Ministerului Fondurilor Europene, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii și, în rejudecare pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În esență, criticile recurentului-pârât Ministerul Finanțelor Publice au vizat următoarele aspecte: Instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind preluate exclusiv susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, întrucât nu există o analiză a fondului acțiunii. De asemenea, cu privire la fondul litigiului, instanța de fond nu a analizat legalitatea Deciziei nr. 129340/9.07.2014 din perspectiva dispozițiilor legale incidente în cauză, iar pe de altă parte nu a ținut seama de faptul că în privința contractului de lucrări nr. x/29.04.2009 a fost aplicată o corecție financiară care a fost menținută prin sentința nr. 12/CA/17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, definitivă prin Decizia ICCJ nr. 1292/13.03.2014.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 14.02.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 14.02.2018 completul filtru a constatat că îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată a fondului recursului în ședința publică din data de 7 iunie 2018.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. Tulcea a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, Decizia nr. 129340/9.07.2014 de soluționare a contestației împotriva actului administrativ "Notă privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2012" înregistrată sub nr. x/2014 emis de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice. SC A. S.A. Tulcea, beneficiar al proiectului "Reabilitarea și extinderea sistemelor de apă și apă uzată în județul Tulcea" finanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu, a atribuit prin procedura de achiziție publică contractul de lucrări nr. x/29.04.2009 "Reabilitarea și extinderea rețelei de distribuție și a sistemului de canalizare, inclusiv stații de pompare în aglomerarea Sulina". Urmare a verificărilor efectuate, echipa de control a emis Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.01.2012 prin care s-a aplicat o corecție financiară de 5% din valoarea fără TVA a contractului nr. x/29.04.2009 reprezentând 1.380.266,50 RON fără TVA. Prin Decizia nr. 141077/16.03.2012 recurentul-pârât a respins contestația formulată de intimata-reclamantă, menținând corecția stabilită. Actele administrative menționate au fost atacate la instanța de contencios administrativ, iar prin sentința nr. 12/17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, menținută prin Decizia ICCJ nr. 1292/13.02.2014, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 26.09.2013, după pronunțarea sentinței nr. 12/17.01.2013 în dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel Constanța, în temeiul prevederilor O.G. nr. 15/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice pentru Programul operațional sectorial Mediu 2007-2013, S.C. A. S.A. Tulcea a solicitat cu adresa nr. x/2013 suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate mai multor contracte încheiate, printre care și contractul de lucrări nr. x/29.04.2009 ce constituie obiectul prezentului dosar. În ceea ce privește contractul menționat, Direcția de Autorizare și Plăți din cadrul Direcției Generale AM POS Mediu a întocmit Nota nr. x/6.11.2013 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013. Prin decizia nr. 134430/29.11.2013 Comisia de soluționarea contestației a admis în parte contestația în sensul anulării Notei de neîncadrare nr. 132921/6.11.2013 în ceea ce privește contractele nr. x/9.02.2019, nr. 9160/7.09.2009; nr. 4245/29.04.2009, dispunând totodată emiterea unei note pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate acestor contracte. Însă, ulterior admiterii contestației Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 1292/13.03.2014 prin care a respins recursul formulat de S.C. A. S.A. Tulcea și a menținut Decizia nr. 141077/16.03.2012 și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.01.2012 prin care s-a aplicat o corecție financiară la contractul de lucrări nr. x/29.04.2009. Având în vedere această împrejurare DG AM POS Mediu a emis o nouă notă de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 15/2013, înregistrată sub nr. x/2014, cu motivarea că pentru contractul nr. x/29.04.2009 nu au fost îndeplinite condițiile pentru plata sumelor solicitate, întrucât acest contract se încadrează în dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 15/2013 ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 1292/13.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Mai întâi, se impune a se preciza că, la data formulării de către intimata-reclamantă, a cererii nr. 10387/26.09.2013 prin care solicita suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, litigiul privind contestarea Notei de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.01.2012 și a Deciziei nr. 141077/16.03.2012 nu era soluționat definitiv, ci doar în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013: "Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului Operațional Sectorial Mediu 2007-2013: (…) c) în situația în care corecțiile financiare și/sau corecțiile bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la art. 3, prin hotărâri definitive." Problema de drept ce se impune a fi lămurită este reprezentată de înțelesul sintagmei "au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la art. 3, prin hotărâri definitive". Prima instanță a răspuns convingător la această problemă, iar recurentul nu face decât să reia argumentele din cuprinsul întâmpinării, argumente de natură a crea confuzie și a introduce arbitrariul în soluționarea cererilor având ca obiect solicitări de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate, conform dispozițiilor O.G. nr. 15/2013, dat fiind faptul că în faza inițială a admis solicitarea reclamantei pentru ca ulterior să revină și să o respingă, motivat de faptul că Înalta Curte a pronunțat decizia nr. 1292/13.03.2014 prin care a menținut corecțiile financiare stabilite în sarcina sa. Pornind de la conținutul dispozițiilor art. 2 alin. (3) din ordonanță, articol care stabilește domeniul de aplicare al actului normativ ( se aplică sumelor care "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt contestate sau în litigiu") rezultă că art. 6 se referă la actele de constatare menținute de instanțele judecătorești prin hotărâri definitive pronunțate până la intrarea în vigoare a O.G. nr. 15/2013. De altfel, în situația în care prin hotărâre definitivă nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare ar fi fost anulată, reclamanta nu ar fi avut interes să solicite aceste facilități fiscale instituite prin O.G. nr. 15/2013, fiind exonerată de plata acestora de către instanța de judecată. Reverificarea ulterioară a aceleiași cereri, admisă inițial prin Decizia nr. 134430/29.11.2013 prin care s-a decis suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate la contractul nr. x/29.04.2009, sub aspectul acelorași condiții, dar în raport cu un eveniment produs ulterior (pronunțarea deciziei ICCJ nr. 1292/13.03.2014) este nelegală și întrunește elementele unei exercitări abuzive a dreptului la apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Pentru aceste considerente, reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.