ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 390/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul acțiunii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 februarie 2015 sub nr. x/33/2015, reclamanta SC A. SA Bistrița a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 129989 din 05 decembrie 2014 emisă de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Generală AM POS Mediu București solicitând anularea ei și, pe cale de consecință, să se constate ca prima corecție aplicată prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 136155 din 03 iulie 2012 nu se încadrează în prevederile O.G. 15/2013, iar celeilalte prin Nota de constatare nr. 127.993 din 28 mai 2013 îi sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (4) lit. d) din O.U.G. nr. 15/2013.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 347/2015 din data de 23 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/33/2015, a fost admisă acțiunea și, în consecință, s-a dispus anularea Deciziei nr. 129989 din 5 decembrie 2014 emisă de pârât.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, a formulat recurs, prin care a solicitat schimbarea acesteia și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Ca o primă precizare, sub aspect procesual, recurentul a arătat că față de prev. art. 1 lit. a) și art. 3 din O.U.G. nr. 85/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale, publicată în M. Of. al României nr. 940 din 22 decembrie 2014, ca urmare a faptului că Direcția generală Autoritatea de management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu nu mai face parte din structura organizatorică a Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, ci este o structură fără personalitate juridică în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, în cauză a operat transmisiunea legală a calității procesuale, de la Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice la Ministerul Fondurilor Europene și, pe cale de consecință, calitate procesuală de pârât în cauza de față are Ministerul Fondurilor Europene.

Față de prev. art. V din O.U.G. nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare și față de alin. (4) al art. II din O.U.G. nr. 6/2013, Ministerul Fondurilor Europene participă în calitate de pârât, însă acesta va fi reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, în baza mandatului legal.

Pe fondul recursului, recurentul a arătat că instanța de fond nu a analizat apărările formulate de autoritatea pârâtă. Astfel, instanța de fond a analizat exclusiv motivele invocate de către reclamanta din prezenta cauză în formularea contestației, omițând să aibă în vedere întâmpinarea formulată de către Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Mediu.

Față de prev. art. 425 C. proc. civ., instanța de fond a nesocotit apărările formulate de pârât, lipsind astfel hotărârea de indicarea elementelor care atrag criticile și în raport de care trebuie să fie formulată calea de atac.

Prin Sentința civilă nr. 347 din data de 23 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, instanța a admis acțiunea formulată de către SC A. SA Bistrița în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor - Direcția AM POS Mediu și a dispus anularea Deciziei nr. 129989 din 05 decembrie 2014, emisă de pârâtă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că, prin Decizia nr. 129989 din 05 decembrie 2014 s-a respins contestația formulată de către reclamanta SC A. SA Bistrița împotriva "Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013", înregistrată sub nr. 143198 din 30 octombrie 2014, emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin Direcția Generală Autoritatea de Management a programului Operațional Sectorial Mediu.

Totodată, instanța de fond a reținut faptul că, prin "Nota de constatare s-a aplicat reclamantei o corecție de 25% reprezentând 203.

378,74 lei din valoarea fără TVA a Contractului nr. 53 din 15 noiembrie 2010 "Asistență tehnică pentru Managementul proiectului-CS1" din cadrul proiectului "Extinderea și modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Bistrița-Năsăud".

Astfel, deși instanța de fond menționează în hotărârea pronunțată că problema în cauză este încadrarea situației de fapt în prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013, practic nu a avut în vedere în niciun moment apărările formulate de către Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Mediu, prin care au fost invocate motivele pentru care prezenta speță se încadrează în cazurile căreia nu îi sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 15/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice pentru Programul operațional sectorial Mediu 2007 - 2013.

Astfel, prin Decizia nr. 129989 din 05 decembrie 2014 emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice privind soluționarea contestației formulate de către SA A. SA Bistrița împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013 nr. 143198 din 30 octombrie 2014 emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, s-a respins contestația formulată de către intimata-reclamantă, dispunându-se totodată, menținerea în tot a documentului atacat.

În motivarea acestei decizii s-a reținut de către Comisia de soluționare faptul că, potrivit art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013, nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului operațional sectorial Mediu 2007 - 2013 în situația în care corecțiile financiare și/sau creanțele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la art. 1, prin hotărâri definitive.

Astfel, referitor la Contractul de servicii nr. 53 din 15 noiembrie 2010 s-a constatat că acesta se încadrează în situația care constituie excepție de la aplicarea prevederilor O.G. nr. 15/2013, motivat de faptul că, raportat la acesta, a fost pronunțată o hotărâre definitivă, respectiv Sentința nr. 989 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2012, irevocabilă prin Decizia nr. 2143 din 08 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Deși instanța de fond face trimitere și analizează succint încadrarea situației de fapt în excepția de la aplicarea prevederilor O.G. nr. 15/2013, reținând faptul că, în hotărârile anterior menționate instanța de judecată nu a trecut la evocarea fondului, pronunțându-se doar cu privire la excepția inadmisibilității, prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 nu fac distincție între situațiile în care cauzele au fost soluționate pe fond sau nu.

Conform regulilor de interpretare ale normelor juridice, unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus), astfel că atâta vreme cât cu privire la Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor, financiare nr. 136155 din 03 iulie 2012 a fost pronunțată o hotărâre definitivă, este fără echivoc faptul că prezenta situație de fapt se încadrează în excepția prevăzută la art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013.

Nu în ultimul rând, deși prin Decizia nr. 129989 din 05 decembrie 2014 emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice se face referire atât la Contractul de servicii nr. 53 din 15 noiembrie 2010, cât și la Contractul de servicii nr. 55 din 07 decembrie 2010, iar intimata-reclamantă din prezenta cauză a criticat ambele componente ale deciziei, instanța de fond a înțeles să se pronunțe numai cu privire la una dintre acestea.

2.2. Întâmpinarea

Intimata-reclamantă S.C A. S.A. Bistrița a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului și excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar a solicita respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În ceea ce privește excepția nulității și a inadmisibilității recursului, intimata a arătat că față de prev. art. 497 C. proc. civ., soluția casării cu trimitere spre rejudecare este singura soluție care poate fi adoptată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în toate celelalte 6 motive prevăzute de art. 488 C. proc. civ., așadar inclusiv și pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 invocat de către pârâta recurenta.

Raportat la cele arătate mai sus, putem observa ca pârâta recurenta a solicitat casarea și să rejudecând pe fond să se respingă acțiunea formulată, cerere care este inadmisibilă prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 coroborat cu art. 497 noul C. proc. civ. Rejudecarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție se poate face numai în ceea ce privește motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 7 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, de esența recursului este analizarea asupra modului în care o instanță de fond a aplicat corect sau nu normele prevăzute în dreptul material.

Recurentul are obligația să indice în mod expres care sunt normele de drept material încălcate și apoi să le dezvolte pe larg. Recursul este o cale nedevolutivă de atac, având drept consecință nerejudecarea fondului pricinii astfel cum a solicitat prin memoriul de recurs intimata și cum a și înțeles să procedeze în dezvoltarea pe larg, unde nu a făcut altceva decât să reitereze cele prezentate instanței de fond.

Intimata a arătat că este neîntemeiată susținerea recurentului, în sensul că instanța nu a analizat argumentele pârâtei; în cuprinsul considerentelor se indică faptul că motivele care au fost invocate de către recurenta în Decizia de respingere a contestației nu se încadrează în prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013.

Cu privire la Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 136155 din 03 iulie 2012, se arată că recurentul a emis această notă, prin care a aplicat intimatei o corecție financiară în cuantum de 25% din valoarea Contractului nr. 53 din 15 noiembrie 2010. Împotriva acestei note, a formulat contestație în termenul legal, dar care nu a fost soluționată în termenul legal de 30 de zile, astfel că intimata a sesizat instanța de judecată cu acțiunea în anulare. Prin hotărârea judecătorească emisă, a fost respinsă acțiunea sa ca inadmisibilă, raportat la faptul ca nu a fost atacată și Decizia de soluționare a contestației. În concluzie, instanța nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea și temeinicia Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 136155 din 03 iulie 2012, ci a respins acțiunea cu privire la o chestiune procedurală. În timpul litigiului purtat, intimata a comunicat și Decizia de soluționare a contestației formulate împotriva Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 136155b din 03 iulie 2012, Decizie prin care s-a respins contestația, dar împotriva acestei Decizii intimata nu a formulat niciun demers judiciar.

Având în vedere aceste aspecte, intimata a arătat că nu se află în situația prevăzuta de art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013, deoarece instanța nu s-a pronunțat cu privire la temeinicia și legalitatea actului, ci pe o chestiune procedurala. Mai mult, la momentul soluționării contestației, comisia de soluționare a avut în vedere o altă hotărâre judecătorească, în speță Hotărârea nr. 2181 din 07 iunie 2013 a Curții de apel Iași, și nu Hotărârea nr. 898/2012, pronunțată în Dosarul nr. 1523/33/2012 de către curtea de apel Cluj. Deoarece Comisia de Soluționare a analizat contestația formulată prin prisma unei alte hotărâri, în opinia noastră Decizia pronunțată este netemeinică și nelegală.

Cu privire la Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 127993 din 28 mai 2013, se arată că cererea de suportare de la bugetul statului a contravalorii corecției stabilite prin acest act, s-a formulat la data de 22 iulie 2014, iar Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013 nr. 143198/CG a fost emisă la data de 30 octombrie 2014. Decizia de soluționare a contestației nr. 129989 emisă de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a fost emisă la data de 05 decembrie 2014.

În motivarea respingerii contestației, se reține faptul că la momentul formulării solicitării de suportare de la bugetul statului a contravalorii acestor corecții și totodată la momentul emiterii Notei privind neîncadrarea în prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2013 nr. 143198/CG și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 129989, nu erau în vigoare prevederile art. 2 alin. (4) lit. d) din O.G. nr. 15/2013.

Intimata a arătat că, analizând istoricul modificărilor intervenite în corpul O.G. nr. 15/2013, de la momentul adoptării și până în prezent, se constată faptul ca prevederile art. 2 alin. (4) lit. d) au fost introduse prin legea 334 din 10 decembrie 2013, publicată în M. Of. nr. 774 din 11 decembrie 2013. În consecință, nu se poate reține argumentația din motivarea Deciziei că aceste prevederi nu erau în vigoare și nu aveau aplicabilitate, când în realitate acestea au intrat în vigoare cu cel mai mult de 6 luni înainte de formularea solicitării de suportare a corecțiilor financiare.

În ceea ce privește argumentul că pe rolul instanțelor exista un litigiu pendinte, atâta timp cât cu privire la acest act nu exista o hotărâre de admitere sau respingere a acțiunii, nu se află în situația prevăzută de art. 6, sens în care starea de fapt reținută prin Notă se încadra în prevederile art. 2 și în consecință era îndreptățită la a i se admite cererea de suportare de la buget a contravalorii corecției stabilite.

2.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere față de raportul comunicat.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017, completul de filtru a respins excepția nulității recursului și a inadmisbilității recursului, invocate de intimată ca nefondate, apreciind că motivele de recurs invocate pot fi încadrate în prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și că nu sunt îndeplinite condițiile pentru soluționarea recursului conform art. 493 alin. (5) sau 6 C. proc. civ.; pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.2. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Într-un prim motiv de recurs, recurenta a invocat faptul că instanța de fond nu a analizat apărările formulate de autoritatea pârâtă, ci exclusiv motivele invocate de către reclamanta în formularea contestației, omițând să aibă în vedere întâmpinarea formulată de către Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Mediu.

Întrucât recurenta a invocat și prev. art. 425 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de recurs se încadrează în prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neinvocate expres de recurentă, dar aplicabile față de prev. art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că acest motiv de casare este parțial fondat, cu privire la Nota nr. 127993 din 28 mai 2013.

Astfel, în fapt, intimata-reclamantă a formulat o solicitare de încadrare a corecțiilor aplicate acesteia în categoria corecțiilor financiare a căror contravaloare se va suporta de la bugetul statului în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2013. Aceasta solicitare s-a referit la corecțiile aplicate prin:

- Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 136155 din 03 iulie 2012, prin care a fost aplicată reclamantei o corecție financiară în cuantum de 25 % din valoarea contractului de servicii nr. 53 din 15 noiembrie 2010;

- Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 127993 din 28 mai 2013, prin care a fost aplicată reclamantei o corecție financiară de în cuantum de 5% din valoarea contractului de servicii nr. 55 din 07 decembrie 2010.

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, prin Direcția Generală AM POS MEDIU, al cărei succesor procesual este recurentul din cauza de față, a respins solicitarea de mai sus prin Nota privind neîncadrarea în prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2013 nr. 143198/CG din 30 octombrie 2014, prin care s-a reținut că Nota nr. 136155 din 03 iulie 2012 se încadrează în prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013, iar cu privire la Nota nr. 127993 din 28 mai 2013 s-a reținut faptul că aceasta este contestata și la acel moment nu exista o hotărâre pronunțată și în consecință nu îi sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (4) din Ordonanță.

Împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2013 nr. 143198/CG din 30 octombrie 2014, intimata-reclamantă a formulat contestație, iar recurenta-pârâtă, prin Comisia de Soluționare a Contestațiilor, a respins contestația formulată pronunțând Decizia nr. 129989 din 05 decembrie 2014.

Împotriva acestei decizii, a fost formulată acțiunea în anulare în fața instanței de judecată, iar prima instanță a anulat integral Decizia nr. 129989 din 5 decembrie 2014 emisă de pârât, dar a motivat exclusiv aspectele legate de Nota nr. 136155 din 03 iulie 2012 aferentă Contractului de serviciu nr. 53 din 15 noiembrie 2010.

Astfel, este corectă susținerea recurentei-pârâte, în sensul că, deși prin Decizia nr. 129989 din 05 decembrie 2014 se face referire atât la Contractul de servicii nr. 53 din 15 noiembrie 2010, cât și la Contractul de servicii nr. 55 din 07 decembrie 2010, iar intimata-reclamantă din prezenta cauză a criticat ambele componente ale deciziei, instanța de fond a înțeles să se pronunțe numai cu privire la una dintre acestea.

Din lipsa de motivare cu privire la cea de a doua Notă de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 127993 din 28 mai 2013, prin care a fost aplicată reclamantei o corecție financiară de în cuantum de 5% din valoarea contractului de servicii nr. 55 din 07 decembrie 2010, se ajunge la concluzia necercetării fondului pe acest capăt de cerere, ceea ce va duce la admiterea recursului pe acest temei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu privire la Nota nr. 127993 din 28 mai 2013.

Trimiterea spre rejudecare se impune cu atât mai mult cu cât prima instanță nu a analizat susținerile contradictorii ale părților raportat la această notă, în ceea ce privește reținerea unei greșite sau corecte aplicabilități în timp a prevederilor art. 2 alin. (4) lit. d) din O.G. nr. 15/2013, aspect ce fusese invocat de către reclamantă prin cererea introductivă de instanță.

În ceea ce privește restul criticilor formulate de recurentul-pârât, cu privire la Nota nr. 136155 din 3 iulie 2012, încadrabile în prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ca urmare a aplicării art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată, de asemenea, caracterul fondat al acestora.

Dacă în privința acestei note, nu se poate reține ca fiind fondat motivul de casare prev. de alin. (6) al art. 488 C. proc. civ., sentința arătând rațiunile avute în vedere de prima instanță în soluția avansată, nu se poate reține că a fost făcută o corectă aplicare a legii.

Astfel, prev. art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15 din 24 iulie 2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice pentru Programul operațional sectorial Mediu 2007 - 2013, stabilesc că nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului operațional sectorial Mediu 2007 - 2013:

"c) în situația în care corecțiile financiare și/sau creanțele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la art. 1, prin hotărâri definitive."

În fapt, în cadrul procesului declanșat de reclamantă în vederea anulării acestei note, prin Sentința nr. 989 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2012, irevocabilă prin Decizia nr. 2143 din 08 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, acțiunea în anulare formulată de reclamantă a fost respinsă ca inadmisibilă.

Problema de drept ridicată de prezentul recurs este aceea dacă art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 impune ca și condiție de aplicabilitate pe aceea ca hotărârile judecătorești de menținere a actului sancționator să fi realizat o analiză pe fond a legalității și temeiniciei acestuia. Menținerea unui act administrativ ce a fost atacat în fața instanței se poate realiza printr-o multitudine de soluții procedurale, ce erau cunoscute și uzuale legiuitorului, dacă ar fi dorit să circumstanțieze în funcție de acestea.

Înalta Curte constată justețea argumentelor recurentei; prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 nu fac distincție între situațiile în care cauzele au fost soluționate pe fond sau nu, iar conform regulilor de interpretare ale normelor juridice, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă.

Per a contrario, ar însemna ca atunci când notele de constatare și de aplicare a corecțiilor financiare sunt anulate de instanțe, să se verifice dacă anularea a avut în vedere rațiuni care țineau de fondul corecției, iar nu rațiuni procedurale, ceea ce ar depăși, de asemeni, scopul avut în vedere de legiuitor. Astfel, legiuitorul a avut în vedere ca acele corecții financiare menținute prin hotărârile instanței judecătorești, indiferent de soluția care a dus la această menținere, să nu mai fie suportate de la bugetul de stat.

Prin urmare, atâta vreme cât cu privire la Nota nr. 136155 din 03 iulie 2012 a fost pronunțată o hotărâre definitivă de respingere a acțiunii în anulare, este fără echivoc faptul că prezenta situație de fapt se încadrează în excepția prevăzută la art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 și că refuzul de suportare a cuantumului corecției de la bugetul de stat era justificat.

3.3. Temeiul procesual al soluției date recursului

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și rejudecând va respinge acțiunea cu privire la Nota nr. 136155 din 3 iulie 2012, ca nefondată; în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 coroborat cu art. 498 alin. (2) C. proc. civ. și cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu privire la Nota nr. 127993 din 28 mai 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva Sentinței nr. 347 din 23 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosar nr. x/33/2015 în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC "A." S.A.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând:

Respinge acțiunea cu privire la Nota nr. 136155 din 3 iulie 2012, ca nefondată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu privire la Nota nr. 127993 din 28 mai 2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2018.