ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3661/2016

Decizia nr. 3661/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la 09.12.2013 de reclamantul Consiliul Județean Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice s-a solicitat:

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 119 din 26 martie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 119 din 26 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Județean Bistrița-Năsăud a declarat recurs, întemeiat în drept pe disp. art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat, cu privire la chestiunile de procedură, că instanța în mod nelegal a omis să se pronunțe cu privire la motivul invocat în acțiune, respectiv dacă prevederile art. 63 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile în speță și a reținut doar incidența prevederilor art. 66 din același act normativ.

De asemenea, instanța a omis să se pronunțe dacă procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 876 din 26.04.2013 a fost emis în condițiile prevăzute de art. 21 alin. (3), alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 513 din Hotărârea Curții de Conturi nr. 130/2010 rezumându-se să rețină doar că suspiciunea de neregulă nr. 94 din 30 decembrie 2012 a fost întocmită ca urmare a raportului Autorității de Audit preliminar nr. 51099/AP/17.07.2012.

Cu privire la prima critică susține că regulile în materia conflictului de interese sunt cele prevăzute în Secțiunea a 2-a din Capitolul II - Activitatea de prevenire a neregulilor din O.U.G. nr. 66/2011 și nu prevederile art. 70 din O.U.G. nr. 34/2006.

Disp. art. 63 din același act normativ dispun că prevederile secțiunii a 2-a a cap. II se vor aplica contractelor de finanțare încheiate după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă. Aceasta a intrat în vigoare la data de 30 iunie 2011, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, iar baza legală a verificării contractului de lucrări nr. 591 din 08 februarie 2010 a fost contractul de finanțare nr. 80504 din 25.05.2009, încheiat în 25.05.2009, cu mult înaintea intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

În speță, prevederile secțiunii a 2-a a cap. II din O.U.G. nr. 66/2011 obligă la o abstențiune, nu îngăduie să fie aplicate, iar în caz de încălcare atrag sancțiunea nulității actului, în speță a deciziei nr. 128052 din 26.06.2013 și a tuturor actelor subsecvente.

Cu privire la cea de-a doua critică a precizat că în mod greșit instanța a reținut, prin sentința civilă nr. 119/2014, că echipa de control a desfășurat în mod corect activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în baza atribuțiilor sale stabilite prin lege și prin contractul de finanțare nr. 9157 din 23 septembrie 2008.

Proiectul nr. CCI nr. 2007 RO 16 1 PR 013 intitulat „Sistem de management integrat al deșeurilor solide în județul Bistrița-Năsăud” având nr. 1385 de înregistrare SMIS-CSNR este obiectul contractului de finanțare nr. 80504 din 25.05.2009 și nu a contractului de finanțare nr. 9157 din 23 septembrie 2008.

Recurentul-reclamant a prezentat situația de fapt și a susținut că instanța nu a verificat cele două acte depuse în probatoriu, respectiv procesul-verbal în proiect nr. 127659 din 20.03.2013 înregistrat la recurentul-reclamant sub nr. III Ac/3058 din 25 martie 2013 și procesul-verbal definitiv nr. 876 din 26.04.2013, pentru că dacă le-ar fi verificat ar fi constatat, întâi, că verificarea a avut loc înaintea emiterii actelor în urma cărora susține intimatul-pârât că a fost declanșată verificarea, respectiv raportul de audit și suspiciunea de neregulă, și că din cele două probe nu rezultă în mod clar perioada când a avut loc verificarea.

De aceea, în mod neîntemeiat se retine în sentință că echipa de control, în baza atribuțiilor sale stabilite prin lege și prin contractul de finanțare nr. 9157 din 23 septembrie 2008, a desfășurat activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în mod corect.

Au fost invocate disp. art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 susținându-se că legiuitorul a făcut distincție între structurile de control organizate în cadrul autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene și echipele de control, stabilind în același timp regula potrivit căreia structurile de control efectuează activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare și numai prin excepție echipele de control.

În fapt, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 8761 din 26.04.2013 a fost emis de o echipă de control stabilită în baza deciziei nr. bis 803 din 15 februarie 2013, modificată prin decizia nr. 816 din 25 martie 2013.

S-a mai invocat nerespectarea art. 21 alin. (3), alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 513 din Hotărârea Curții de Conturi nr. 130/2010, întrucât intimata-pârâtă, în loc să emită procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în termen de 60 de zile de la data comunicării raportului preliminar nr. 51099/AP/17.07.2012 al Autorității de Audit, în mod nelegal, a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 876 din 26.04.2013 depășind cu mult termenul de 60 de zile.

Acesta a fost emis nelegal, ca urmare a unei verificări documentare efectuate în perioada 15.02.2012-20.02.2012 sau 15.02.2012-24.04.2013, cu mult înainte de a fi constituită echipa de control (prin decizia nr. bis 803 din 15 februarie 2013, modificată prin decizia nr. 816 din 25 martie 2013) și de a fi emise atât suspiciunea de neregulă nr. 94 din 30.07.2012, cât și raportul de audit preliminar nr. 51099/AP/17.07.2012.

Pe fondul cauzei precizează că, ulterior încheierii contractului de lucrări nr. 591 din 08 februarie 2010, antreprenorul a încheiat contractele nr. C712/ING018/2010 și nr. C712/ING027/2010, având ca obiect prestarea de servicii topo, realizare de planuri de situație și studii topografice în valoare totală de 47.219 lei cu SC A. SRL, fără ca această societate comercială să aibă calitatea de sub-antreprenor nominalizat, cu încălcarea prevederilor art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006 și a clauzei 4.4. din contractul de lucrări.

Pe parcursul derulării contractului antreprenorul nu a solicitat inginerului și nici beneficiarului aprobarea vreunui sub-antreprenor, toate plățile din cadrul contractului fiind făcute către antreprenor, care și-a asumat toate activitățile realizate în cadrul contractului.

Recurentul-reclamant a avut cunoștință de contractele încheiate de către antreprenor numai după solicitarea acestor contracte de către Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi a României, în timpul Misiunii de audit a operațiunilor din cadrul Programului Operațional Sectorial Mediu pentru Proiectul „Sistem de management integrat al deșeurilor solide în județul Bistrița-Năsăud”  CCI nr. 2007 RO 161 PR 013 SMIS -CSNR 1385, realizată la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud în perioada 22.03-13.04.2012.

Antreprenorul a transmis copii ale contractelor încheiate cu alți agenți economici care au fost puse la dispoziție și Autorității de Audit.

A arătat și că cererea de rambursare nr. 4 din cadrul proiectului a fost auditată de către SC B. SRL București, în temeiul contractului nr. 4629 din 26.07.2010, care a emis raportul constatărilor factual din 25.01.2011 și a constatat că au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

Recurentul-reclamant apreciază că a fost de bună-credință și și-a îndeplinit întocmai obligațiile contractuale, fiind culpa exclusivă a antreprenorului faptul că nu a depus lista subcontractanților și nu a cerut acordul inginerului în vederea încheierii contractelor de subantrepriză.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 octombrie 2015 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Prin încheierea de ședință din data de 16.02.2016, instanța de recurs a suspendat judecata cauzei până la soluționarea de către C.J.U.E. a întrebărilor preliminare în cauzele C-260/14 și C-261/14, iar cauza a fost repusă pe rol la solicitarea recurentului reclamant, stabilindu-se termen de judecată la data de 13.12.2016.

2.2. Soluția Înaltei Curți

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:

Recurentul reclamant Consiliul Județean Bistrița Năsăud este beneficiar al proiectului „Sistem de management integrat al deșeurilor solide în județul Bistrița-Năsăud”, finanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu, și a atribuit prin procedura licitație deschisă (reglementată de O.U.G. nr. 34/2006) contractul de lucrări nr. 591 din 08 februarie 2010 „Reabilitarea și închiderea depozitelor de deșeuri urbane, precum și a celor rurale neconforme din județul Bistrița-Năsăud” din cadrul acestui proiect.

Contractul de lucrări nr. 591 din 08 februarie 2010 a fost încheiat între asocierea dintre firmele SC C. GmbH și SC D. SRR - în calitate de antreprenor și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud - în calitate de beneficiar.

După semnarea contractului de lucrări, la data de 19.04.2010, SC C GmbH Wien - Sucursala București a încheiat contractul de prestări servicii nr. 712/ING018/2010 cu SC A. SRL cu sediul în Bistrița, reprezentată legal de E., având ca obiect măsurători topografice care să conțină informații referitoare la curbele de nivel suficient de dese astfel încât să se înțeleagă perfect topografia și geometria locului, prezentare 3D, informații despre drumul de acces, precum și informații pentru închideri depozite de deșeuri.

Prin actul adițional nr. 1 din 01 octombrie 2010 la contractul nr. 712/ING018/2010, obiectul contractului a fost suplimentat în sensul întocmirii planului de situație și a documentațiilor topografice necesare în desfășurării proiectului „Reabilitarea și închiderea depozitelor de deșeuri urbane, precum și a celor rurale neconforme din județul Bistrita-Năsăud”.

La data de 29.11.2010, între cele două părți a fost încheiat un alt contract de prestări servicii, înregistrat cu nr. 712/ING027/2010, al cărui obiect l-au constituit măsurători și studii topografice pentru amplasamentele depozitelor de deșeuri care se închid „in situ” în 20 de localități în cadrul proiectului verificat.

Din documentele puse la dispoziție de O.N.R.C., a rezultat că la data atribuirii celor două contracte, numitul E. deținea 50 de acțiuni și o cotă de participare la profit/pierdere de 50%, la fel ca soția sa, F., membru al comisiei de evaluare a ofertelor în cazul atribuirii contractului nr. 591 din 08 februarie 2010.

Conform notei de constatare a Gărzii Financiare - Secția Bistrița-Năsăud și a documentelor anexate, a rezultat că pentru serviciile prestate în baza celor două contracte, SC A. SRL a încasat suma de 53.454,10 RON, fară TVA, respectiv 66.058 RON cu TVA inclus.

Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi a declanșat o misiune în perioada 20.02.2012-28.05.2012, în vederea asigurării că declarațiile de cheltuieli prezentate în CE aferente POS Mediu în anul 2011 sunt corecte.

În urma misiunii, Autoritatea de Audit a elaborat raportul de audit preliminar nr. 51099/AP/17.07.2012 în care a dispus recomandări, ca urmare a constatării unui conflict de interese în cazul unui membru al comisiei de evaluare desemnat pentru procedura de atribuire a contractului de lucrări nr. 591 din 08 februarie 2010, încălcându-se prevederile art. 70 din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 52 alin. (1) și (2) din Regulamentul financiar nr. 1605/2002.

Direcția Fonduri Structurale - Serviciul Monitorizare Raportare din cadrul Direcției Generale AM POS Mediu a întocmit suspiciunea de neregulă nr. 94 din 30 iulie 2012.

Echipa de control din cadrul Direcției Generale AM POS Mediu a procedat la efectuarea unei verificări documentare ce a avut drept scop analiza celor expuse în suspiciunea de neregulă nr. 94 din 30 iulie 2012 transmisă de către Direcția Fonduri Structurale - Serviciul Monitorizare Raportare.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 876 din 26 aprilie 2013 încheiat de Direcția Generală AM POS Mediu din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, în temeiul art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, s-a aplicat o corecție de 100% din valoarea lucrărilor subcontractate, în sumă de 47.219 lei, sumă declarată neeligibilă.

Prima critică formulată de recurentul reclamant vizează inaplicabilitatea în speță a disp. art. 63 din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora prevederile secțiunii a 2-a a cap. II se vor aplica contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanțare încheiate după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Secțiunea a 2-a a cap. II din această ordonanță este denumită „Reguli în materia conflictului de interese”, iar recurentul consideră că nu este aplicabilă, din moment ce baza legală a verificării contractului de lucrări nr. 591 din 08 februarie 2010 a fost contractul de finanțare nr. 80504 din 25.05.2009, încheiat în 25.05.2009, cu mult înaintea intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că la data derulării procedurii de achiziție publică, dar și la data încheierii contractului de lucrări, a contractelor de prestări servicii și a actului adițional sus menționate erau în vigoare disp. art. 70 din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit cărora contractantul nu are dreptul de a angaja, în scopul îndeplinirii contractului de achiziție publică, persoane fizice sau juridice care au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire, pe parcursul unei perioade de cel puțin 12 luni de la încheierea contractului, sub sancțiunea nulității contractului respectiv pentru cauza imorală.

De asemenea, art. 52 alin. (1) și (2) din Regulamentul Financiar nr. 1605/2002 prevede că tuturor actorilor financiari și oricărei alte persoane implicate în execuția, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Comunităților. Dacă survine un astfel de caz, persoana în cauză trebuie să se abțină de la astfel de măsuri și să prezinte situația autorității compente.

(2) Un conflict de interese survine în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menționate la alin. (1), este compromisă din motive care implică familia, viața sentimentală, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al beneficiarului.

Conform art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, (1) Pe parcursul aplicării procedurii de achiziție, beneficiarii persoane fizice/juridice de drept privat au obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situațiile de natură să determine apariția unui conflict de interese, și anume a situației în care există legături între structurile acționariatului beneficiarului și ofertanții acestuia, între membrii comisiei de evaluare și ofertanți sau în care ofertantul câștigător deține pachetul majoritar de acțiuni în două firme participante pentru același tip de achiziție.

(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se sancționează cu deduceri/excluderi din cheltuielile solicitate la plată/rambursare, în funcție de prejudiciul posibil de provocat ori deja provocat fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora.

Se susține în cererea de recurs că prevederile secțiunii a 2-a a cap. II din O.U.G. nr. 66/2011 obligă la o abstențiune, nu îngăduie să fie aplicate, iar în caz de încălcare atrag sancțiunea nulității actului.

Înalta Curte reține că, într-adevăr, art. 14 este cuprins în Secțiunea a 2-a a cap. II din O.U.G. nr. 66/2011, care este denumită „Reguli în materia conflictului de interese”, dar conflictul de interese reținut în speță este cel reglementat de art. 70 din O.U.G. nr. 34/2006, la care se face referire în mod expres în procesul-verbal contestat, incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 fiind determinată de faptul că este actul normativ în temeiul căruia se constată consecințele legale ale conflictului de interese prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006, fiind în vigoare în perioada derulării verificării documentare.

Este nefondată susținerea recurentului reclamant potrivit căreia instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la aplicabilitatea în speță a disp. art. 63 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constatând că în considerentele sentinței recurate se face referire la disp art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 conform cărora activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Or, în raport cu aceste dispoziții legale, se reține că incidența în speță a disp. art. 63 din O.U.G. nr. 66/2011 este neîndoielnică, fiind vorba, așa cum s-a menționat mai sus, despre constatarea, în temeiul actului normativ în vigoare în perioada desfășurării controlului, a consecințelor legale ale conflictului de interese prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006, conflict existent la data încheierii contractelor de prestări servicii, care au fost ulterioare încheierii contractului de lucrări.

Cu privire la cea de-a doua critică se reține că în cuprinsul procesului verbal contestat este indicat contractul de lucrări nr. 591 din 8 februarie 2010 „Reabilitarea și închiderea depozitelor de deșeuri urbane, precum și a celor rurale neconforme din județul Bistrița-Năsăud” din cadrul Proiectului „Sistem de management integrat al deșeurilor solide în județul Bistrița-Năsăud”, cod SMIS 1385 - contract de finanțare nr. 80504 din 24 mai 2009.

În considerentele sentinței recurate, la pagina 22, se menționează: „Curtea mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 8 lit. a) alin. (15) din contractul de finanțare nr. nr. 80504 din 25 aprilie 2009, încheiat între Ministerul Mediului- Direcția Generală AM POS Mediu și reclamantă prevede că „Beneficiarul se obligă să respecte legislația în domeniul achizițiilor publice (...). Nerespectarea acestei obligații conduce la neeligibilitatea parțială sau totală a contractului/contractelor încheiate în cadrul proiectului”.

Instanța de fond a reținut, așadar, numărul corect al contractului de finanțare menționat în procesul-verbal, iar împrejurarea că la pagina 19 se precizează: „în baza atribuțiilor sale, stabilite prin lege și prin contractul de finanțare nr. 91757 din 23 septembrie 2008, echipa de control din cadrul Direcției Generale AM POS Mediu (DG AM POS Mediu), numită prin decizia directorului general a efectuat verificarea celor expuse în suspiciunea de neregulă nr. 94 din 30 iulie 2012” nu poate afecta legalitatea sentinței recurate, din moment ce este vorba despre o eroare materială ce poate fi îndreptată conform procedurii reglementate de art. 442 noul C. proc. civ.

Cu privire la perioada în care s-a desfășurat verificarea documentară pentru analizarea aspectelor menționate în suspiciunea de neregulă nr. 94 din 30 iulie 2012, Înalta Curte reține că în cuprinsul procesului verbal sus menționat este indicată perioada 15.02.2012-24.04.2013, dar apreciază că este vorba despre o eroare materială în ceea ce privește data începerii acestei verificări, care nu putea fi 15.02.2012, câtă vreme suspiciunea de neregulă datează din 30.07.2012, fiind evident că verificarea a fost ulterioară întocmirii suspiciunii de neregulă. Această eroare materială nu este de natură să afecteze legalitatea actului administrativ contestat.

Se mai invocă în cererea de recurs disp. art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora (1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se efectuează de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1): c) activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi efectuată de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene și prin echipe de control organizate în acest scop în cadrul acestora.

Se susține că legiuitorul a făcut distincție între structurile de control organizate în cadrul autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene și echipele de control, stabilind în același timp regula potrivit căreia structurile de control efectuează activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare și numai prin excepție echipele de control.

În fapt, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 8761 din 26.04.2013 a fost emis de o echipă de control stabilită în baza deciziei nr. bis 803 din 15 februarie 2013, modificată prin decizia nr. 816 din 25 martie 2013.

Art. 20 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că echipele de control efectuează activitate de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare numai prin excepție și nicidecum nu efectuează verificări documentare.

Cu privire la aceste susțineri, Înalta Curte reține că în speță, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene este Direcția Generală AM POS Mediu din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, iar verificarea documentară efectuată de echipa de control din cadrul acestei autorități a avut ca scop analizarea aspectelor menționate în Suspiciunea de neregulă nr. 94 din 30 iulie 2012, verificare ce s-a finalizat cu constatarea unei nereguli și stabilirea creanței bugetare.

Este nefondată susținerea că echipele de control nu efectuează verificări documentare, din moment ce o asemenea verificare stă la baza constatării neregulii și stabilirii creanței bugetare de către echipa de control.

În acest sens se au în vedere atât disp. art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, cât și disp. pct. 513 din Hotărârea Curții de Conturi nr. 130/2010 care stabilesc că Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, sesizate de Autoritatea de Audit prin rapoartele sale, sunt obligate să comunice acesteia rezultatul propriilor verificări efectuate.

În consecință, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene trebuie să procedeze la efectuarea unor verificări atunci când este sesizată prin raportul Autorității de Audit, verificări ce se pot finaliza cu întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

Se invocă, totodată, nerespectarea disp. art. 21 alin. (3) și alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora (3) Fac excepție de la prevederile alin. (2) actele de control emise de DLAF, rapoartele de inspecție emise de OLAF și documentele de constatare emise de Autoritatea de Audit pentru care este aplicabilă procedura prevăzută la alin. (25) și (26).

(26) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit, conform regulamentului prevăzut la art. 24.

Astfel, se arată în cererea de recurs că intimata-pârâtă, în loc să emită procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în termen de 60 de zile de la data comunicării raportului preliminar nr. 51099/AP/17.07.2012 al Autorității de Audit, în mod nelegal a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 876 din 26.04.2013 depășind cu mult termenul de 60 de zile.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că termenul de 60 de zile anterior menționat nu este un termen absolut, ci un termen de recomandare, astfel că în cazul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit după expirarea acestui termen nu intervine sancțiunea nulității absolute. Aceasta înseamnă că în situația nerespectării unui termen de recomandare, sancțiunea care poate interveni este nulitatea condiționată de existența unei vătămări, ceea ce impune ca partea să facă dovada că a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului.

Or, în speță, reclamantul nu a probat existența unei vătămări pe care a suferit-o ca urmare a emiterii procesului-verbal contestat, ulterior expirării termenului de 60 de zile de la data comunicării raportul de audit preliminar nr. 51099/AP/17.07.2012, astfel încât critica ce vizează nerespectarea acestui termen nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a prezentei căi de atac.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut că a fost săvârșită neregula pentru care a fost aplicată o corecție de 100% la valoarea lucrărilor subcontractate.

Recurentul reclamant susține, în esență, că este culpa exclusivă a antreprenorului care și-a asumat toate activitățile realizate în cadrul contractului, acesta nu a solicitat nici inginerului și nici beneficiarului aprobarea vreunui subantreprenor, toate plățile fiind făcute de către antreprenor.

Aceste susțineri nu pot constitui un argument în sensul reținerii caracterului fondat al recursului, întrucât potrivit art. 8 alin. (15) din contractul de finanțare nr. 80504 din 25 aprilie 2009, beneficiarul se obligă să respecte legislația în domeniul achizițiilor publice (...). Nerespectarea acestei obligații conduce la neeligbilitatea parțială sau totală a contractului/contractelor încheiate în cadrul proiectului.

De asemenea, așa cum a reținut și instanța de fond, recurentul are calitatea de beneficiar al contractului de lucrări nr. 591 din 08 februarie 2010, fiind parte contractantă și, în această calitate, îi revenea obligația de a verifica modul în care este derulat contractul, respectiv dacă sunt respectate prevederile legale incidente în materia executării contractului, dar și legalitatea operațiunilor comerciale efectuate de antreprenor, neputând fi acceptat punctul de vedere al recurentului potrivit căruia, deși este parte contractantă, nu are nicio răspundere în ceea ce privește executarea contractului, răspunderea revenind în exclusivitate antreprenorului.

Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ. invocat de recurentul reclamant, Înalta Curte, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Consiliul Județean Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 119 din 26 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 decembrie 2016.