ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3664/2015

Decizia nr. 3664/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 252 din 13 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantului Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Bistrița-Năsăud, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și, în consecință, a fost anulată Decizia nr. 134508 din 12 decembrie 2013 și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 134291 din 29 octombrie 2013 emise de pârât.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, criticând-o ca nelegală.

Recurentul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând faptul că au fost interpretate eronat dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006.

Astfel, arată că, în cazul contractului nr. 2603 din 11 iulie 2012, depus în dovedirea experienței similare, s-au solicitat intimatului-reclamant informații suplimentare referitoare la sarcinile din contract care au revenit fiecărei părți, prin răspunsul transmis, acesta precizând că toate documentele se găsesc în dosarul achiziției care se află la AM POS Mediu. Însă, în cuprinsul dosarului de achiziție nu se regăsesc documente din care să rezulte ce sarcini au îndeplinit asociații în cadrul contractului nr. 2603 din 11 iulie 2012.

Factura nr. 2 aferentă cererii intermediare de plată nr. 1 referitoare la serviciile în valoare de 111.075,92 lei a fost emisă de Institutul de Speologie, în calitate de lider de asociere, în conformitate cu prevederile art. 7 pct. 5 C. fisc. și art. 156, pct. 79

1

alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a C. fisc., prin această factură nedemonstrându-se că serviciile facturate au fost prestate exclusiv de către Institutul de Speologie. Prin urmare, ofertantul câștigător nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor de calificare solicitate de autoritatea contractantă în fișa de date a achiziției și, în consecință, echipa de control a aplicat în mod întemeiat prevederile O.U.G. nr. 66/2011. Neregula a constat, astfel, într-o abatere de la prevederile legale aplicabile în materia achizițiilor publice cu impact financiar asupra bugetului Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestuia.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Județul Bistrița-Năsăud solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în pronunțarea sentinței recurate, cu referire la situația contractului nr. 2603 din 11 iulie 2012 (nominalizat în cadrul experienței similare indicate de către ofertantul câștigător Institutul de Speologie), instanța de fond, în mod corect, a achiesat la argumentele reclamantului, având în vedere probele existente în dosarul achiziției, cele depuse în contestația administrativă, precum și cele administrate în prezenta cauză. Instanța de fond a reținut că aspectele litigioase legate de valoarea serviciilor prestate efectiv de către ofertantul declarat câștigător sunt tranșate în lămuririle oferite de acesta în adresa nr. 46 din 30 ianuarie 2014, la care a fost anexată copia raportului de activitate din luna decembrie 2012 aferentă contractului de servicii nr. 2603 din 11 iulie 2012.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4.03.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Intimata-reclamantă a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 10.06.2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul, Înalta Curte îl constată nefondat pentru următoarele argumente.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cadrul unicului motiv de recurs invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul se referă la greșita reținere de către prima instanță a inexistenței neregulii constatate prin nota de nereguli și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 1341 din 29 octombrie 2013.

Astfel, recurentul continuă să susțină că, din documentația administrativă care a stat la baza emiterii notei de constatare anterior menționată, nu ar rezulta că intimatul-reclamant a primit, în cadrul procedurii de achiziție soldată cu încheierea contractului de servicii nr. 2718 din 14 martie 2013 - Servicii de cercetare pentru descrierea mediului fizic în Peștera Tăușoara - Descrierea mediului fizic suprateran și cavernicol, inclusiv cartarea peșterii și hidrologia și climatul peșterii, dovezi care să ateste că ofertantul declarat câștigător - Institutul de Speologie - îndeplinea cerința de atribuire referitoare la experiența similară. Adică, la dosarul achiziției nu s-au regăsit documente din care să rezulte că Institutul de Speologie a îndeplinit, în calitate de asociat în cadrul contractului nr. 2603 din 11 iulie 2012, toate activitățile facturate prin factura nr. 2 din 5 octombrie 2012, pentru o valoare a serviciilor efectiv realizate de 111.075,92 lei.

Susținerile recurentului sunt nefondate întrucât, așa cum reținut prima instanță, în ceea ce privește contractul de servicii nr. 2603 din 11 iulie 2012 depus în dovedirea experienței similare, Institutul de Speologie a comunicat, la cererea intimatului-reclamant, copia raportului de activitate din luna decembrie 2012 emis în executarea contractului respectiv, conform căruia serviciile facturate, în valoare de 111.075,92 lei, au fost prestate numai de către asociatul Institutul de Speologie. Din acest raport de activitate rezultă că personalul implicat în desfășurarea tuturor activităților contractului în perioada de raportare a fost numai personal din cadrul Institutului de Speologie.

În analiza legalității notei de constatare a neregulilor și a deciziei de soluționare a contestației, în mod corect, prima instanță s-a raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, inclusiv la dovezile prezentate de intimatul-reclamant pe baza adresei sale nr. UIP/17/1107 din 27 ianuarie 2014 și a răspunsului Institutului de Speologie nr. 46 din 30 ianuarie 2014, prin care a fost înaintat în copie raportul de activitate din luna decembrie 2012, aferent contractului de servicii nr. 2603 din 11 iulie 2012, acestea fiind probe care dovedesc corecta calificare a ofertantului declarat câștigător și inexistența neregulii invocate constând în nerespectarea de către intimatul-reclamant, în calitate de autoritate contractantă, a propriilor cerințe impuse cu privire la experiența similară, adică aplicarea unui tratament inegal ofertanților.

Cât privește susținerile referitoare la contractul de servicii de cercetare nr. 299 din 8 noiembrie 2011, conform cărora contractul nu ar fi fost similar cu serviciul solicitat, Înalta Curte constată că în cadrul recursului nu se regăsesc critici prin care să se susțină, în continuare, această apărare, înlăturată, motivat, de către prima instanță.

Pe cale de consecință, în mod corect s-a reținut că valoarea totală a celor trei contracte prezentate de ofertant pentru dovedirea îndeplinirii cerinței minime de calificare privind experiența similară este de 111.075,92 lei + 15.000 lei + 30.000 lei = 156.075,92 lei, valoare mai mare decât 150.000 lei solicitată prin fișa de achiziție. Astfel, intimatul-reclamant nu a încălcat principiul tratamentului egal și nediscriminării, prevăzut de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică .

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 252 din 13 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2015.