ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3585/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.11.2014, reclamantul Județul Zalău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, a solicitat anularea Deciziei nr. 129035/07.05.2014 emisă de comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.03.2014 emisă de Echipa de Control din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Generală AM POS Mediu.

Prin încheierea de ședință din data de 06 aprilie 2015 instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Fondurilor Europene, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 321 din data de 08 iunie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Județul Zalău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și pârâtul Ministerul Fondurilor Europene și, în consecință, a anulat decizia nr. 128035/07.05.2014 și nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.03.2014 și a obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 3100 RON.

3.1 Împotriva sentinței civile nr. 321/08.06.2015 a formulat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice), criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată, întemeindu-și recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței civile recurate.

În susținerea recursului s-a arătat că instanța de fond a ignorat prevederile art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 85/2014, potrivit căruia Ministerul Fondurilor Europene a preluat, de la Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, activitatea, structura și personalul Direcției Generale Autoritatea de Management POS Mediu. De asemenea, art. 3 din O.U.G. nr. 85/2014 prevede că Ministerul Fondurilor Europene se subrogă în drepturile și obligațiile îndeplinite de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, inclusiv în litigiile aferente acestor activități.

În concluzie, recurentul consideră că Ministerul Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice) nu are calitate procesuală pasivă în cauză, calitatea de pârât revenind doar Ministerului Fondurilor Europene.

3.2 Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al pârâtului Ministerul Fondurilor Europene, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, rejudecarea pe fond a cauzei și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

O primă critică de nelegalitate privește cadrul procesual pasiv, recurentul arătând că, în condițiile art. 1 lit. a) și art. 3 din O.U.G. nr. 85/2014, calitatea procesuală pasivă aparține numai Ministerului Fondurilor Europene, care a preluat de la Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice activitatea, structura și personalul Direcției Generale Autoritatea de Management POS Mediu.

Totodată, arată că reprezentarea acestui pârât este atribuită Ministerului Finanțelor Publice.

În ce privește soluția pronunțată în cauză de instanța de fond, recurentul apreciază că sentința recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a), art. 3, art. 6 alin. (3), art. 27 alin. (1) și Anexa 1 din O.U.G. nr. 66/2011, dar și cu încălcarea art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Recurentul consideră că instanța de fond a valorificat exclusiv argumentele expuse în cererea de chemare în judecată, fără să analizeze împrejurările de fapt și de drept specifice cauzei, reținând, nelegal, inexistența unor nereguli, ca urmare a inexistenței prejudiciului, precum și inexistența caracterului imprevizibil al lucrărilor de supervizare.

Contrar susținerilor instanței de fond, recurentul consideră că abaterea constând în încălcarea dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, prin achiziționarea de servicii suplimentare necesare supervizării lucrărilor executate pentru stabilizarea alunecărilor de teren de pe amplasamentul A., reprezintă o neregulă în accepțiunea art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2001 și că, ulterior încheierii de către Autoritatea contractantă a contractului de lucrări nr. x/11.07.2012 și a contractului de supervizare lucrări nr. x/31.08.2011, pe parcursul derulării lucrărilor au avut loc mai multe episoade de alunecări de teren, drept pentru care Consiliul Județean a încheiat acordul contractual nr. x/19.09.2013 - "Proiectare și lucrări de execuție pentru stabilizarea alunecărilor de teren de pe amplasamentul A.".

Aceste alunecări de teren nu au, în opinia recurentului, un caracter imprevizibil, instanța de fond neobservând că studiul geotehnic, care prevedea posibilitatea alunecărilor de teren și care a stat la baza întocmirii Proiectului tehnic, a făcut parte integrantă din contractul de finanțare nr. x.

Recurentul mai susține că instanța de fond nu a observat faptul că Actul adițional nr. x la contractul de servicii nr. x/31.08.2011 este finanțat majoritar din fonduri post-aderare acordate condiționat din bugetul Uniunii Europene, iar utilizarea acestor fonduri trebuie să se facă în stricte condiții de legalitate.

Un alt motiv de recurs este reprezentat și de obligarea pârâtului Ministerul Fondurilor Europene la plata cheltuielilor de judecată, solicitându-se înlăturarea acestora în temeiul art. 451 din C. proc. civ.

Intimatul-reclamant Județul Sălaj a depus întâmpinări față de ambele recursuri, solicitând respingerea acestora ca nefondate.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin aceeași încheiere s-a dispus modificarea citativului în sensul că în cauză au calitate de recurenți-pârâți Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Apelor și Pădurilor, precum și Ministerul Mediului.

Ministerul Mediului a depus un punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care precizează că, în contextul reorganizării ministeriale și a modificărilor legislative survenite, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere obiectul litigiului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. x:

"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Prin raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursurile sunt tardiv formulate, fiind incidentă sancțiunea nulității acestora în condițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice), se constată că sentința recurată a fost comunicată acestui pârât la data de 20.07.2015, cererea de recurs fiind transmisă prin fax la data de 06.08.2015, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, termenul de recurs s-a împlinit la data de 05.08.2015, recursul fiind declarat și motivat cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac.

De asemenea, referitor la recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, în reprezentarea pârâtului Ministerul Fondurilor Europene, Înalta Curte constată că sentința atacată a fost comunicată acestui pârât la data de 21.07.2015, iar recursul a fost înaintat prin fax la data de 07.08.2015. În raport de data comunicării sentinței recurate și conform prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, termenul de recurs s-a împlinit la data de 06.08.2015, astfel că și acest recurs a fost declarat și motivat cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru declararea căii de atac.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În raport de aceste aspecte, se constată că recursurile de față au fost declarate și motivate cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la data de 05.08.2015, iar pentru recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene la data de 06.08.2015.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către niciunul dintre recurenții-pârâți, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererilor de recurs, printr-un punct de vedere asupra raportului referitor la admisibilitatea în principiu a recursurilor.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice sunt tardiv formulate, urmând a aplica sancțiunea nulității acestora, prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Calitatea procesuală a Ministerului Apelor și Pădurilor și a Ministerului Mediului (care au luat ființă conform prevederilor art. 13, 14 și 20 alin. (2) din Ordonanță de Urgență nr. 1/2017 din 4 ianuarie 2017, ca și continuatoare ale Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor) este una dintre chestiunile litigioase puse în discuție de recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Urmare a neregulii formale, constând în formularea tardivă, acest recurs nu mai poate fi analizat pe fond.

Drept consecință, va fi anulat recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, soluția urmând a fi comunicată ambelor ministere care au luat ființă prin modificările organizatorice edictate de art. 13, 14 și 20 alin. (2) din Ordonanță de Urgență nr. 1/2017 din 4 ianuarie 2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 321 din data de 08 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.