ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1493/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 30 aprilie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu, a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 5 septembrie 2014 și a Deciziei nr. 129742 din 20 octombrie 2014 privind soluționarea contestației administrative.

1.2. Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 iunie 2015, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice) a solicitat scoaterea sa din cauză și introducerea în cauză a Ministerului Fondurilor Europene, în temeiul prevederilor art. 1 lit. a) și art. 3 din O.U.G. nr. 85/2014.

1.3. Prin Sentința civilă nr. 294/CA din 06 octombrie 2015, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

1.4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 12 februarie 2016.

1.5. Prin încheierea de ședință din 22 martie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus rectificarea citativului, în sensul citării în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin Sentința civilă nr. 37 din 19 aprilie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, anulând Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 5 septembrie 2014, precum și Decizia nr. 129742 din 20 octombrie 2014.

Împotriva Sentinței civile nr. 37 din 19 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin reprezentant Ministerul Finanțelor Publice, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În susținerea recursului, pârâtul a învederat că instanța de fond, deși a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor Ordinului nr. 1120/2013, emis în aplicarea Regulamentului CE nr. 1083/2006, a apreciat în mod greșit că măsura administrativă a fost aplicată de autoritatea de management cu nerespectarea principiului proporționalității.

Potrivit prevederilor Ordinului nr. 1120/2013, intimatul-reclamant avea obligația ca, în termen de 5 zile calendaristice de la semnarea contractului de achiziție, să publice anunțul privind câștigătorul contractului pe pagina web www.x.ro. Intimatul-reclamant A. a publicat anunțul în data de 27 martie 2014, deși ultima zi de publicare era 24 martie 2014, în raport de data semnării contractului de achiziție, iar cap. VII, etapa a II-a, lit. a) din Ordinul nr. 1120/2013 stipulează că nerespectarea acestei obligații se sancționează cu o corecție financiară de 5% din valoarea eligibilă a contractului de achiziție, dispoziții care se coroborează cu prevederile Anexei la H.G. nr. 519/2014, partea 3, pct. 2.

Totodată, din corespondența purtată de reclamant cu autoritatea ministerială, rezultă că aceasta a fost inițiată la data de 26 martie 2014, peste termenul de 5 zile prevăzut de Ordinul nr. 1120/2013.

Recurentul-pârât a criticat hotărârea instanței de fond întrucât nu a avut în vedere încălcarea, de către intimatul-reclamant, a dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 și ale capitolului V din Ordinul nr. 1120/2013, care impun obligația de asigurare a transparenței față de public a informațiilor referitoare la procedura de achiziție publică.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 25 iulie 2016, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin Rezoluția din 18 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene este nefondat, pentru următoarele considerente:

Examinând criticile de nelegalitate formulate de pârât prin cererea de recurs, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le consideră a fi nefondate, apreciind că prima instanță a făcut o corectă analiză a neregulii constatate, atât din punct de vedere al gravității neregulii și a potențialului impact financiar pe care l-ar avea asupra bugetelor donatoare, cât și în raport de principiile generale ale legislației naționale și europene în materia achizițiilor publice.

Soluționând cererea dedusă judecății, prima instanță a reținut ca fiind dovedită existența unei nereguli, constând în încălcarea de către reclamantul A. a prevederilor Ordinului nr. 1120/2013, cap. VII, etapa 2, lit. a), potrivit cărora:

"La finalul procedurii, în termen de 5 zile calendaristice de la semnarea contractului de achiziție, se va completa anunțul de la pagina web www.x.ro cu informații despre câștigătorul contractului", însă a apreciat că sancțiunea aplicată de autoritatea publică este excesivă față de consecințele neregulii constatate.

Înalta Curte consideră că publicarea cu o întârziere de 3 zile a anunțului privind desemnarea câștigătorului contractului de achiziție publică semnat la 18.03.2014 nu poate echivala cu inexistența procedurii de publicitate în discuție. În contextul în care autoritatea pârâtă nu a reținut în sarcina reclamantului nicio carență cu privire la conținutul anunțului postat cu privire la desemnarea câștigătorului contractului de achiziție publică, iar acest anunț a fost, totuși, publicat de către intimatul-reclamant din proprie inițiativă, anterior oricărei forme de verificare sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că simpla depășire a termenului prevăzut de procedura aprobată prin Ordinul nr. 1120/2013 nu justifică aplicarea corecției financiare de 5%, dispusă prin nota de constatare în litigiu.

Aceasta în circumstanțele în care nerespectarea termenului de publicare nu s-a datorat neglijenței ori relei credințe a reclamantului A., ci unei erori de natură tehnică ori nepriceperii reprezentanților reclamantului în accesarea paginii web. Reclamantul a prezentat dovezi că a depus eforturi pentru se conforma dispozițiilor legale, contactând autoritatea publică în repetate rânduri, pentru a solicita suport tehnic, telefonic sau prin poșta electronică, împrejurări de fapt pe care instanța de judecată este datoare a le avea în vedere în analiza justeței măsurii aplicării corecției financiare.

Totodată, nu pot fi avute în vedere nici susținerile recurentului-pârât cu privire la nerespectarea de către reclamant a cerințelor de transparență prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 și de Ordinul nr. 1120/2013, atât timp cât publicul a luat cunoștință în mod efectiv de informațiile referitoare la câștigătorul contractului de achiziție publică, chiar dacă luarea la cunoștință s-a făcut cu o întârziere de 3 zile peste termenul prevăzut de norma internă.

Înalta Curte va avea în vedere și împrejurarea că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 cuprind, în sfera lor de reglementare, atât prejudiciul concret adus unuia din bugetele Uniunii Europene sau donatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, cât și abaterea potențial prejudiciabilă, iar autoritatea pârâtă nu a justificat în niciun mod în ce măsură întârzierea publicării anunțului referitor la câștigătorul contractului de achiziție publică a adus prejudicii sau este susceptibilă să prejudicieze bugetele donatoare. Neregula constatată este minoră, iar efectele sunt atât de vagi și imprecise, încât aplicarea măsurii corecției financiare apare ca nejustificată.

Este adevărat că în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a reținut, astfel cum a arătat recurentul-pârât, a nu fi necesară probarea existența unui prejudiciu, pentru declararea neeligibilității unei sume acordate ca finanțare nerambursabilă (spre exemplificare cauzele C465/10 și C199/03), însă Înalta Curte apreciază că această împrejurare nu se opune analizării existenței unui prejudiciu sau a unui potențial prejudiciu drept criteriu în raport de care se examinează corectitudinea măsurii de aplicare a corecției financiare, dispuse de autoritatea publică prin nota de constatare a neregulilor.

În contextul în care abaterea reținută în sarcina intimatului-reclamant este reprezentată de publicarea cu o întârziere de 3 zile a anunțului referitor la câștigătorul contractului de achiziție publică și în lipsa oricărui element de natură a demonstra existența unui prejudiciu sau potențialitatea unui prejudiciu la adresa bugetului donator, măsura aplicării corecției financiare apare ca fiind excesivă și nerezonabilă.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva Sentinței civile nr. 37 din 19 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2019.

GGC - MM