ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2749/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 03.04.2017, reclamanta A. SA Piatra-Neamț a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală AM POS Mediu-Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Autoritatea de Management POS Mediu-Ministerul Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 90978/14.11.2016 de respingere a contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.09.2016.

Prin Sentința civilă nr. 186 din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta A. SA Piatra-Neamț a formulat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a sentinței recurate în ceea ce privește soluția de menținere a abaterilor prevăzute la pct. a.2, a.3, a.4 din nota contestată și, pe cale de consecință, admiterea în totalitate a acțiunii.

Recurenta-reclamantă a depus, la data de 06.05.2019, cerere de renunțare la judecata cererii, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ., motivând că, urmare a solicitării sale nr. x/06.12.2017, Autoritatea de Management a achitat suma de 3.540.494,27 RON, reprezentând contravaloarea creanței bugetare rezultate din corecția ce i-a fost aplicată.

Înalta Curte reține că manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă".

Conform alin. (5) și (6) ale aceluiași articol, "Când renunțare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Față de cererea recurentei-reclamante de renunțare la judecata cererii, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor legale anterior citate, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a admite recursul, a anula hotărârea recurată și a lua act de renunțarea reclamantei la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. SA Piatra-Neamț împotriva Sentinței nr. 186 din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Anulează sentința recurată.

Ia act de renunțarea la judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2019.

GGC - GV