ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3054/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 noiembrie 2016 la Curtea de Apel Bacău reclamantul Municipiul Piatra Neamț, prin primar, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice solicitând anularea deciziei nr. 348 din 13 octombrie 2016 de soluționare a contestației administrative și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 17 august 2016 emise de pârât. Prin aceeași cerere a solicitat și suspendarea executării notei de constatare până la soluționarea definitivă a cauzei.

În subsidiar, a solicitat reducerea corecției financiare aplicate la minimul prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011, de 5% din valoarea contractului supus corecției financiare.

Prin Sentința nr. 26 din 23 februarie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal:

- a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamț, prin primar, în contradictoriu cu pârâta Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR - Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca nefondată;

- a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, ca nefondată;

- a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii de 10.000 RON, depusă la A. cu recipisa nr. x din 15 februarie 2017.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Municipiul Piatra Neamț, prin primar, solicitând admiterea lui, casarea sentinței și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată respectiv anularea actului administrativ unilateral Nota de constatare nr. x din 17 august 2016 prin care s-a aplicat o corecție financiară în sumă de 84.460,62 RON, respectiv corecție de 10% aplicată Contractului de Servicii nr. 28.447/13 iulie 2010 verificat (contract în valoare de 692.300,00 RON la care se adaugă T.V.A. de 166.152,00 RON) în vederea realizării Proiectului cod SMIS 5868 cu titlul "Restaurarea și punerea în valoare istorică și culturală Curtea Domnească din Piatra-Neamț - prin reabilitarea, dotarea și punerea în valoare a siturilor și clădirilor din patrimoniu: Muzeul de etnografie, Muzeul de artă, Teatrul Tineretului, Turnul" anularea Deciziei nr. 348/13 octombrie 2016 de soluționare a constatației administrative; suspendarea executării actului administrativ - N.C. nr. 76329/17 august 2016 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Pe cale administrativă, recurentul a contestat actul administrativ unilateral - titlul de creanță Nota de Constatare nr. x/2016 în termenul legal în aplicarea art. 46 și 47 din O.U.G. nr. 66/2011, contestație înregistrată sub nr. x.602/20 septembrie 2016 și respinsă prin Decizia nr. 348/13 octombrie 2016.

Atât la data încheierii Contractului de finanțare nr. x/12 martie 2010 cod SMIS 5868, cât și a contractului de achiziție publică încheiat în scopul menționat anterior, noțiunea de neregulă era reglementată, în dreptul național de O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

Sancțiunea administrativă aplicată prin actul contestat a fost instituită în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, act normativ care a intrat în vigoare ulterior încheierii contractului de achiziție publică.

La data de 30 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, act normativ care a abrogat O.G. nr. 79/2003.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C. civ., legea civilă se aplică numai pentru viitor, prin conținutul acestor dispoziții consacrându-se principiul neretroactivității legii civile.

Acest principiu este recunoscut și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice, care se regăsește în totalitatea articolelor Convenției, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept (C.E.D.O. - Hotărârea din 6 decembrie 2007, Beian contra României).

Prin urmare, în cazul constatării unor abateri de la o prevedere legală sau contractuală sau a săvârșirii unei contravenții, atât analizarea cât și sancționarea acestora, trebuie să se facă în condițiile legii în vigoare la data săvârșirii lor.

Obiect al controlului efectuat de autoritățile competente să urmărească modul de utilizare și eventualele nereguli ce privesc fondurile comunitare l-a constituit procedura de atribuire și încheiere a contractului de achiziție publică și nu modalitatea de implementare a proiectului, procedură de achiziție finalizată anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Așadar pârâta a aplicat retroactiv prevederile O.U.G. nr. 66/2011 aplicând sancțiuni care nu existau și nu erau în vigoare la data la care a fost încheiat contractul de achiziție publică.

O.G. nr. 79/2003, în vigoare la data încheierii contractului, nu prevedea instituirea corecției financiare care să fie aplicată pentru condiții restrictive prevăzute de autoritățile contractante la atribuirea contractelor pentru lucrări publice.

Dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 invocate de pârât și reținute de instanța de judecată nu sunt de natură a determina aplicarea retroactivă a unui act normativ.

Determinarea aplicării sancțiunilor pentru nerespectarea unor condiții se face raportat la momentul când faptul sau actul juridic s-a produs sau încheiat cu încălcarea legii, legea aplicabilă fiind legea aflată în vigoare la data când acest fapt s-a produs.

Astfel dacă legiuitorul ar fi intenționat să aibă în vedere aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și situațiilor juridice care au luat naștere sub imperiul O.G. nr. 79/2003 ar fi făcut această mențiune în completarea dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Așadar, constatarea unor nereguli și aplicarea unor sancțiuni neprevăzute la data încheierii contractului în baza unei legi ulterioare încheierii acestuia, constituie o încălcare a principiului neretroactivității legii civile cu consecința nulității actului administrativ.

Mai mult decât atât aplicarea unei astfel de sancțiuni trebuie înlăturată fiind contrară dreptului comunitar. În acest sens trebuie reținute dispozițiile art. 2 alin. (2) teza I din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 potrivit cărora "nicio sancțiune administrativă nu poate fi impusă doar în absența unor dispoziții în acest sens prevăzute într-un act administrativ comunitar emis anterior abaterii respective."

Se impune anularea actului administrativ și în lumina principiului securității juridice care reclamă ca o reglementare să permită celor interesați cunoașterea cu exactitate a întinderii obligațiilor care le sunt impuse și să procedeze în acord cu aceste reglementări. În acord cu acest principiu este necesar a se asigura părților posibilitatea de a-și cunoaște în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să procedeze în consecință, cu deosebire în situația în care o reglementare poate avea implicații financiare.

Pe fondul cauzei, susține netemeinicia actului administrativ atacat motivat de următoarele considerente inserate în cererea introductivă, considerente înlăturate de instanță urmare a unei interpretări eronate a prevederilor legale:

Contractul de Servicii nr. 28.447/13 iulie 2010 este un contract de o complexitate ridicată, în care activitățile derulate de prestator vizează suportul pentru serviciul de consultanță a proiectului cod SMIS 5868 și pentru managementul contractului de finanțare.

Impunerea ca cerință minimă de calificare a existenței dovezii unui birou în Piatra Neamț a ofertantului câștigător la data semnării contractului a fost necesară pentru a avea certitudinea că respectivul operator economic a asigurat managementul de proiect în toate fazele de implementare a unui proiect pentru a crea premizele implementării cu succes a proiectului. Această dovadă nu poate fi considerată restrictivă atâta timp cât legislația în vigoare la data derulării procedurii de achiziție publică nu prevedea caracterul restrictiv al unui astfel de document. Abia prin Ordinul nr. 509 din 14 septembrie 2011 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice privind formularea criteriilor de calificare și selecție s-a formulat clar caracterul nerestrictiv și caracterul restrictiv al cerințelor de calificare și selecție. Mai mult decât atât, autoritatea contractantă a luat măsuri preventive astfel încât ofertantul declarat câștigător prin procedura de achiziție să aibă sau să închirieze un birou în Piatra-Neamț având în vedere volumul de muncă și complexitatea documentelor care urmau să fie livrate prin derularea serviciului de consultanță în cadrul proiectului cod SMIS 5868 așa cum sunt acestea prevăzute în "Instrucțiunile și termenii de referință pentru achiziționarea serviciilor de audit" pentru contractele finanțate prin POR 2007-2013 transmise de AMPOR către beneficiari.

Scopul prestațiilor solicitate, precum și rezultatele obținute prin realizarea serviciului de consultanță pentru managementul de proiect, respectiv: analize, rapoarte, planuri de acțiune, materiale metodologice, transfer de expertiza, interpretare de ghiduri și instrucțiuni, standarde și linii directoare, sau emiterea opiniilor de interpretare a legislației specifice existente, clarificări și interpretări ale regulilor procedurale, trebuie să asigure implementarea fluentă și eficace a proiectului de restaurare și reabilitare de monumente istorice de categorie A și B, cod SMIS 5868 din Contractul de finanțare nr. x/12 martie 2010.

Art. 4 din Regulamentul privind procedura de atestare tehnico-profesională a specialiștilor verificatori de proiecte, responsabililor tehnici cu execuția și experților tehnici de calitate și extrajudiciari pentru lucrările de montaj utilaje, echipamente și instalații tehnologice industriale din 01 martie 201 (elaborat de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri) precizează:

" (1) Pentru atestarea tehnico-profesională ca specialiști, persoanele fizice interesate trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

A. Pentru specialiștii verificatori de proiecte:

a) să aibă studii superioare de lungă durată în domeniul științelor inginerești, în specializarea în care se solicită atestarea;

b) să aibă vechime în activitatea de proiectare de minimum 8 ani, atestată conform copiei de pe carnetul de muncă;

c) să fi realizat documentații pentru minimum 5 lucrări de montaj al dotărilor tehnologice industriale în domeniul supus atestării; . . . . . . . . . . . . ."

De asemenea, art. 6 din Ordinului Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 777 din 26/05/2003 pentru aprobarea reglementării tehnice "Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activitate în construcții" (publicat în Monitorul Oficial Monitorul Oficial, Partea I nr. 397 din 09/06/2003) stipulează:

".. (3) Inginerii și arhitecții care au avut funcția de inspector de specialitate în domeniul prevenirii și stingerii incendiilor în cadrul Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari pot fi atestați pentru cerința de calitate C, dacă îndeplinesc următoarele condiții: a) pentru verificator de proiecte - vechimea în funcție de minimum 8 ani; b) pentru expert tehnic - vechimea în funcție de minimum 14 ani." Art. 7 lit. d) din aceeași ordonanță prevede: ... "d) 3 recomandări din partea unor întreprinderi sau agenți economici în cadrul cărora solicitantul și-a desfășurat activitatea, a unor personalități recunoscute în domeniul și specialitatea supuse atestării sau a asociațiilor profesionale."

Din acest motiv, în mod similar cu abordarea experienței și a condițiilor de vechime solicitate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice sau Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri pentru atestarea tehnico-profesională a specialiștilor expert tehnic sau verificator de proiect, este relevant ca și cerințele de calificare pentru expertul principal/secundar, menționate în fișa de date a achiziției pentru realizarea serviciului de consultanță pentru managementul de proiect, să fie de aceeași natură, respectiv:

În fișa de date a achiziției au fost stabilite următoarele cerințe obligatorii:

- expert cheie 1:

"cu minim 10 ani experiența profesională și având experiența profesională specifică: minimum 5 ani experiența în implementarea proiectelor finanțate din fonduri ale Uniunii Europene și experiența în coordonarea cel puțin a unui proiect cu valoare de minimum 500,000.00 euro; minim 3 ani experiență managerială"

- expert cheie 2:

"experiența generală de minimum 5 ani experiență profesională în implementarea proiectelor finanțate din fonduri ale Uniunii Europene și experiența profesională specifică de minimum 3 ani experiență în implementarea proiectelor finanțate din fonduri ale Uniunii Europene; cunoașterea procedurilor de implementare tehnică a proiectului, reglementate de AMPOR"

- expert economist/financiar:

"Experiența profesională de cel puțin 3 ani după finalizarea studiilor universitare, în întocmirea, analizarea aspectelor financiare ale proiectelor de tipul celor finanțate prin programul Operațional."

- ofertantul trebuie să facă dovada existenței a minim 1 contract semnat, în domeniul consultanței pentru managementul de proiect, pentru proiecte cu bugete de implementare de cel puțin 20,000,000.00 RON, finanțate din fonduri europene.

Solicitarea experienței în implementare de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile a fost determinată de existența unor reguli specifice proiectelor finanțate din fonduri europene/externe, criteriile de calificare utilizate având un singur scop și anume acela de a asigura îndeplinirea în condiții calitative optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia, precum și de exigențele finanțatorului proiectului.

Legislația privind achizițiile publice în vigoare la acel moment nu făcea nicio referire la nelegalitatea utilizării unor astfel de criterii de calificare. Alegerea criteriilor de calificare era la latitudinea autorității contractante, singura care cunoaște complexitatea contractului ce urmează a fi atribuit. În data 28 septembrie 2011 a fost publicat Ordinul A.N.R.M.A.P. nr. 509 privind formularea criteriilor de calificare și selecție. Ținând cont de faptul că, Ordinul 509 a intrat în vigoare pe data de 28 septembrie 2011, considerăm că acesta trebuie aplicat după intrarea sa în vigoare și nu retroactiv. De altfel este de ordine juridică că ordinele A.N.R.M.A.P. nu modifică O.U.G. nr. 34/2006, ci introduc interpretări ale criteriilor pe care aceasta le impune. Având în vedere faptul că inclusiv interpretările A.N.R.M.A.P. cu privire la anumite aspecte ale O.U.G. nr. 34/2006 se modifică în timp, considerăm că o achiziție derulată anterior nu poate fi judecată conform unei interpretări a A.N.R.M.A.P. publicată mai târziu.

În acest sens prevede și Regulamentul CE 2988/95 în art. 2 alin. (2) teza 1:

"nicio sancțiune administrativă nu poate fi impusă în absența unor dispoziții în acest sens prevăzute într-un act comunitar emis anterior abaterii respective".

Lipsa unei experiențe solide în abordarea tuturor problemelor care trebuiau rezolvate de Consultant pentru lucrări de intervenție la obiectivele de patrimoniu: Turnul clopotniță, Muzeul Curții Domnești, Muzeul de etnografie, Muzeul de artă și Teatrul Tineretului, putea conduce la intervenții traumatizante, ireparabile asupra monumentelor istorice.

Sintagma " implementarea proiectelor finanțate din fonduri ale Uniunii Europene, ... cunoașterea procedurilor de implementare tehnică a proiectului, reglementate de AMPOR", nu restricționează participarea firmelor de consultanță la procedura de achiziție publică, deoarece Autoritatea contractantă nu a solicitat ca firma prestatoare să aibă experiența profesională în implementarea proiectelor finanțate din fonduri ale Uniunii Europene, a solicitat ca expertul principal/secundar să aibă aceasta experiență, prin care înțelegem că orice ofertant care prestează în mod legal activitatea de consultanță, poate participa la procedura de achiziție publică având la documentația de calificare declarații de disponibilitate ale persoanelor nominalizate cu responsabilități de expert cheie principal sau secundar, pentru perioada de implementare, și cu experiența cerută în fișa de date a achiziției.

Actul normativ care a stat la baza procedurii de atribuire a contractului O.U.G. nr. 34/2006 (în vigoare la momentul derulării procedurii) prin dispozițiile art. 33 a statuat că: "Autoritatea contractantă are obligația de a preciza în cadrul documentației de atribuire orice cerință, criteriu, regulă și alte informații necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă și explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire".

Același act normativ prin art. 176 a stabilit că autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare și selecție referitoare numai la: a) situația personală a candidatului sau ofertantului; b) capacitatea de exercitare a activității profesionale; c) situația economică și financiară; d) capacitatea tehnică și/sau profesională.

Totodată prin art. 178 s-a statuat că în cazul în care, pentru criteriile de natura celor prevăzute la art. 176 autoritatea contractantă consideră că se justifică impunerea unor cerințe minime pe care ofertanții/candidații trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerați calificați, atunci aceste cerințe trebuie să fie precizate, iar prin art. 179 s-a prevăzut că autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia".

Tot astfel prin art. 187 s-a prevăzut că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca operatorul economic care participă la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică să facă dovada capacității sale tehnice și/sau profesionale. În cazul în care autoritatea contractantă solicită demonstrarea capacității tehnice și/sau profesionale, atunci aceasta are obligația de a indica în documentația de atribuire și informațiile pe care operatorii economici urmează să le prezinte în acest scop.

În cazul aplicării procedurii aceluiași act normativ prin art. 188 prevede că în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita acestora, în funcție de specific și numai în măsura în care acestea sunt relevante pentru îndeplinirea contractului informațiilor care să demonstreze capacitatea tehnică și/sau profesională a acestora. Astfel, considerăm că cerința formulată de Autoritatea contractantă în Fișa de date a achiziției nu excede prevederile legale, pentru că exista posibilitatea ca un operator economic să aibă personal, sau să poată contracta personal cu experiență profesională pe cel puțin 5 proiecte cu finanțare externă nerambursabilă. În cazul contractelor cu o complexitate ridicată, impunerea ca și cerință minimă de calificare a existenței unor contracte semnate ca experiență similară a fost necesară pentru a avea certitudinea că respectivul operator economic a mai derulat contracte similare și are experiență în acest sens.

Mai prevede actul normativ prin art. 78 că orice operator economic interesat are dreptul de a solicita clarificări privind documentația de atribuire. Autoritatea contractantă are obligația de a răspunde, în mod clar, complet și fără ambiguități, cât mai repede posibil, la orice clarificare solicitată.

La rândul său normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică aprobate prin H.G. nr. 925/2006 au prevăzut prin art. 7 că astfel cum sunt prevăzute la art. 176 din ordonanța de urgență, criteriile de calificare și selecție au ca scop demonstrarea potențialului tehnic, financiar și organizatoric al fiecărui operator participant la procedură, potențial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă a acestuia de a îndeplini contractul și de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta sa va fi declarată câștigătoare.

Același act a mai statuat că "autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care: a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit; b) sunt disproporționate în raport de natura și complexitatea contractului ce urmează să fie atribuit.

Din normele enunțate reiese că autoritatea are dreptul de a stabili criterii/cerințe minime de calificare luând în considerare exigențele specifice date de obiectul contractului, natura și complexitatea contractului în scopul asigurării că operatorul poate face față obligațiilor contractuale dar și obligația de a preciza prin documentație cerințele și a răspunde eventualelor clarificări.

Cu alte cuvinte plecând de la potențialul risc de neîndeplinire a obligațiilor, autoritatea are dreptul de a stabili criterii minime vizând capacitatea tehnic și/sau profesională precum pregătirea, calificarea persoanelor responsabile, dotarea ș.a., cerințe ce trebuie prevăzute în documentație și care să prezinte relevanță, să nu fie disproporționate.

Cerințele impuse de autoritate corespund obligației de diligență a autorității contractante (reclamantul în cauză) în vederea eliminării riscului privind obținerea contractului de către un operator economic care nu poate face față obligațiilor contractuale cu consecința neasigurării îndeplinirii activităților ce sunt în cauză de interes public.

În contextul în care instanța de judecată a apreciat că incidența O.U.G. nr. 66/2011 este atrasă de momentul demarării activității de control și nu de momentul desfășurării procedurii de atribuire a contractului de achiziție verificat se impunea verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 pentru aplicare sancțiunii financiare.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011neregula este definită ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Așadar pentru a fi în prezența unei nereguli trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- să fie săvârșite abateri de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate;

- abaterea să fie săvârșită prin acțiune sau inacțiune de către un beneficiar sau o autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene

- prin această abatere să se fi creat un prejudiciu sau să se poată crea un prejudiciu bugetului U.E./bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice naționale printr-o sumă plătită necuvenit.

Din interpretarea textului rezultă că o abatere NU presupune implicit existența unui prejudiciu sau potențialitatea lui, ci acestea trebuie dovedite.

De altfel, jurisprudența apreciază în mod constant necesitatea argumentării existenței coerenței neregulă - legătură cauzală - prejudiciu adus bugetului U.E. sau național, răspunderea prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 fiind una delictuală.

Or, în cauză nu s-a făcut dovada impactului financiar produs de așa - zisa neregulă constatată.

Neregulile, dacă acestea ar fi existat în realitate, ar fi fost de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene sau fondurile publice naționale din care s-a făcut cofinanțarea proiectului derulat de U.A.T. Municipiul Piatra Neamț, numai în măsura în care s-ar fi dovedit în speță că au existat operatori economici care să fi formulat oferte în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, care au fost respinse ca inacceptabile, urmare a faptului că nu îndeplineau cerințele minime de calificare impuse disproporționat de U.A.T., ori că au existat operatori economici care nu au mai depus oferte întrucât nu îndeplineau aceste cerințe minime, dar care aveau experiență profesională suficientă, etc.

Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii introductive.

Referitor la respingerea cererii de suspendare a executării actului administrative atacat - NOTA DE CONSTATARE nr. 76329/17 august 2016, solicită admiterea acesteia.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 5 iunie 2019.

Primăria mun. Piatra Neamț a demarat realizarea proiectului intitulat "Restaurarea și punerea în valoare a zonei istorice și culturale Curtea Domnească din mun. Piatra Neamț". În realizarea proiectului mai sus menționat, mun. Piatra Neamț a organizat, în calitate de autoritate contractantă (între altele), procedura de atribuire a contractului de servicii de consultanță pentru managementul de proiect. În urma derulării acestei proceduri a fost încheiat contractul nr. x/13 iulie 2010 cu Asocierea SC B. SRL și SC C. SRL, având ca obiect prestarea serviciilor de consultanță pentru managementul de proiect "Restaurarea și punerea în valoare a zonei istorice și culturale Curtea Domnească din mun. Piatra Neamț". Prețul convenit pentru îndeplinirea contractului este de 692.300 RON, la care se adaugă TVA de 166.152 RON.

În urma verificării procedurii de achiziție publică pentru atribuirea acestui contract, pârâtul a constatat nerespectarea prevederilor legislației privind achizițiile publice, aplicabilă la data desfășurării procedurii. În acest sens a întocmit nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, înregistrată sub nr. x.329/17 august 2016, notă prin care a reținut că cerințele minime de calificare în ceea ce privește experiența profesională a experților cheie și a managerului de proiect sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urma să fie atribuit. Autoritatea contractantă s-a raportat la valoarea contractului de finanțare de 20.000.000 RON, în condițiile în care valoarea contractului ce urma să fie atribuit a fost de 858.452 RON.

S-a constatat că nu a fost oferită nici o justificare nici pentru cerința ca expertul cheie să aibă minim 10 ani vechime, experiența dobândită prin raportare doar la un număr de ani, putând fi cuantificată doar din punct cantitativ.

De asemenea, s-a apreciat că au fost încălcate principiul proporționalității la stabilirea nivelului cerințelor minime, nu a fost garantat tratamentul egal și nediscriminarea operatorilor economici și nu a fost asigurată eficienta utilizare a fondurilor publice. S-a constatat, astfel, încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d), art. 178 alin. (2), art. 179, art. 187 și art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, prevederile art. 7, 8 și 9 din H.G. nr. 925/2006, precum și art. 48 alin. (2) din Directiva nr. 18/2004.

Structura de control a mai identificat în fișa de date a achiziției cerința pentru consultant de a avea birou în Piatra Neamț, propriu sau închiriat, cerință pe care o apreciază ca fiind nerelevantă și disproporționată față de prevederile legale care reglementează modul de organizare a unui operator economic, precum și din perspectiva faptului că obligă ofertantul la costuri și cheltuieli suplimentare față de cele rezultate din cerințele caietului de sarcini, neputându-se prezuma în ce măsură lipsa unui punct de lucru în localitatea respectivă ar conduce la riscul neîndeplinirii prevederilor contractuale.

Cu privire la factorii de evaluare din fișa de date a achiziției, structura de control reține că autoritatea contractantă nu a elaborat o modalitate obiectivă de departajare a ofertanților, bazată pe o metodologie concretă de calcul, o grilă de punctare, care să permită stabilirea în mod obiectiv a punctajului acordat fiecărui potențial ofertant în intervalul stabilit, ținând cont de gradul de îndeplinire a cerințelor prevăzute în caietul de sarcini. În lipsa unei metodologii clare de evaluare și punctare, rezultă că au fost încălcate dispozițiile art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006 și principiile consacrate de art. 2 din același act normativ referitor la necesitatea asigurării unui tratament egal.

Pentru neregulile constatate, structura de control a stabilit aplicarea unei corecții de 10% din valoarea contractului verificat, respectiv suma de 69.845,42 RON, la care se adaugă TVA 16.615,20 RON. Creanța bugetară rezultă din aplicarea corecțiilor financiare este de 84.460.62 RON, inclusiv TVA.

Contestația administrativă formulată de reclamant împotriva acestui act a fost respinsă ca neîntemeiată, prin decizia nr. 348 din 13 octombrie 2016 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin criticile de nelegalitate formulate în recurs, recurentul reclamant a susținut că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte constată că, din perspectiva calificării faptelor ca nereguli, nu există un conflict de legi în timp. Este adevărat că, prin decizia nr. 66/26 februarie 2015, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora dispozițiile acestei ordonanțe se aplică pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare începute după data intrării în vigoare a ordonanței, chiar dacă aceste nereguli au fost săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003. Curtea a constatat că activitățile anterior menționate presupun atât aplicarea normelor de procedură cât și a normelor de drept substanțial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la calificarea unei fapte ca fiind neregulă/abatere și aplicarea de corecții financiare. Astfel, aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi, cu încălcarea principiului neretroactivității legii, raportul juridic nemaifiind guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară. Curtea a avut în vedere două diferențe de reglementare de drept substanțial, respectiv cea privitoare la definirea neregulii și cea privitoare la implementarea principiului proporționalității, prin aplicarea corecțiilor/reducerilor financiare aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și bani sau fonduri publice naționale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile. Astfel, a constatat că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe față de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că se referă și la potențialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit. Or, O.G. nr. 79/2003 a definit neregula ca abaterea care prejudiciază (n.a., cert, dovedit) bugetul Uniunii Europene.

Sub aspectul corecțiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, s-a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporționalității.

Aceste considerente ale Curții Constituționale, care au condus la declararea neconstituționalității prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naționale succesive. Totuși, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, sub imperiul cărora s-a încheiat contractul de finanțare și a avut loc acțiunea beneficiarului finanțării considerată neregulă, trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare care au același obiect de reglementare, respectiv Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului și Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului.

Interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează și la prejudiciul potențial, este confirmată de examinarea contextului normativ în care se înscrie, în special, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, precum și de obiectivul urmărit prin acest regulament.

Rezultă, din aceste considerente, că acțiunea beneficiarului finanțării, socotită neregulă în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie neregulă și sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 conformă cu regulamentele anterior citate determinând inexistența unei diferențe între reglementările naționale succesive și, pe cale de consecință, inexistența unui conflict de legi în timp. De asemenea, constituie neregulă și în conformitate cu prevederile contractului de finanțare.

Luând în considerare că măsura dispusă față de recurenta reclamantă nu este nouă, fiind prevăzută și de vechea reglementare (art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003), se poate aprecia că aplicarea ei, ca expresie a principiului proporționalității, reprezintă un efect viitor al situației juridice (neregulii) apărute sub imperiul reglementării anterioare. În acest sens pledează argumentul că activitatea de constatare a neregulii, în cadrul căreia s-a dispus măsura administrativă a corecției a avut loc sub imperiul reglementării noi, cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011.

De altfel, motivele de nelegalitate îndreptate împotriva actelor administrative nu privesc aplicarea principiului proporționalității instituit prin reglementarea nouă (acesta fiind un aspect favorabil beneficiarului finanțării), ci calificarea acțiunilor beneficiarului ca neregulă.

Nu se pune, așadar, problema încălcării, de către instanța de fond, a dreptului la apărare și la respectarea principiului contradictorialității.

În ceea ce privește impunerea de cerințe restrictive, în fișa de date a achiziției, Autoritatea Contractantă solicită la punctul V.4.1. Informații privind capacitatea tehnică:

"Ofertantul trebuie să facă dovada existenței a minim 1 contract semnat, în domeniul consultanței pentru managementul de proiect, pentru proiecte cu bugete de implementare de cel puțin 20,000,000.00 RON, finanțate din fonduri europene. Pentru confirmarea cererilor de finanțare care au primit finanțare și pentru care ofertantul desfășoară servicii de management proiect, se va prezenta o confirmare din partea clientului (administrației publice) ce va conține indicativul proiectului, titlul proiectului, tabelul cuprinzând sursele de finanțare (total buget, contribuție proprie, finanțare nerambursabilă), contractul pentru serviciile de consultanță privind managementul de proiect,,.

În interpretarea prevederilor art. art. 2, art. 178 alin. (2), art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 48 alin. (2) din Directiva 18/2004, transpusă în art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă este obligată la promovarea concurenței între operatorii economici și la garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici.

Dreptul autorității contractante de a stabili, ca și criteriu de calificare, prezentarea de către ofertanți a unei liste a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani este coroborat cu interdicția statuată la art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 de a restricționa participarea la procedura de atribuire a oricărui ofertant.

Exceptarea de la aceste obligații instituite prin art. 178 alin. (2), art. 179 și art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, nederogând însă de la obligația asigurării utilizării eficiente a fondurilor publice, este prevăzută la art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, potrivit căruia, atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică și/sau profesională, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, prin raportare la riscul de neîndeplinire a contractului, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției.

Nota justificativă trebuie să cuprindă o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza impunerii acestor cerințe minime, deoarece alegerea acestei soluții reprezintă o situație de excepție și nu o regulă, simpla enumerare a acestor cerințe neputând fi asimilată unei justificări.

Așa cum corect arată intimatul, necontestând dreptul autorității contractante de a impune, în situații de excepție, anumite limitări referitoare la capacitatea tehnică și profesională, respectiv cerințele minime de calificare, însă doar sub rezerva îndeplinirii condițiilor de legalitate ce rezidă din prevederile legale invocate mai sus, se constată lipsa din nota justificativă privind stabilirea cerințelor minime de calificare pentru achiziția publică de servicii, a unei detalieri temeinice a motivelor care au stat la baza impunerii acestor cerințe minime, în cadrul notei justificative menționate fiind doar enumerate aceste cerințe.

Astfel, nu există o justificare pentru care demonstrarea experienței similare pentru contractul de servicii a fost raportată în cazul ofertantului la valoarea unui contract de finanțare de o valoare de 20,000,000.00 RON, iar în cazul unuia dintre experți prin solicitarea unei experiențe în coordonarea cel puțin a unui proiect cu valoare de minimum 500.000 Euro, în condițiile în care valoarea contractului ce urma să fie atribuit a fost de 858.452,00 RON inclusiv TVA.

Totodată, s-a constatat faptul că nu a fost identificată vreo justificare nici pentru solicitarea privind demonstrarea experienței similare, pentru expert cheie a unui număr minim de 10 ani vechime.

Echipa de control din cadrul ministerului a reținut, în mod corect, faptul că UAT Municipiul Piatra Neamț, în calitate de autoritate contractantă, nu a elaborat o modalitate obiectivă de departajare a ofertanților, bazată pe o metodologie concretă de calcul, o grilă de punctare (comensurare) care să permită stabilirea în mod obiectiv a punctajului acordat fiecărui potențial ofertant în intervalul stabilit, ținând cont de gradul de îndeplinire a cerințelor prevăzute în caietul de sarcini.

Lipsa unei astfel de metodologii face imposibilă predictibilitatea analizei de către comisia de evaluare a gradului de îndeplinire a cerințelor impuse ofertanților cu privire la factorii de evaluare și, pe cale de consecință stabilirea în mod obiectiv a unui punctaj acordat fiecărei oferte care să asigure respectarea principiului tratamentului egal impus de legislația în materie.

Astfel, în lipsa unei metodologii clare de evaluare și punctare, rezultă că nu au fost respectate dispozițiile art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006, prin modul în care s-a întocmit documentația de atribuire a contractului, încălcându-se astfel principiile consacrate de art. 2, referitoare la necesitatea asigurării unui tratament egal al procedurii de achiziție, respectiv "autoritatea contractantă are obligația de a preciza, în mod clar și detaliat, în documentația de atribuire . . . . . . . . . .metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de ofertanți. Factorii de evaluare cu ponderile relative ale acestora, algoritmul de calcul, precum și metodologia de punctare a avantajelor trebuie să aibă legătura concretă cu specificul contractului" .

Astfel, corect susține intimatul că tocmai faptul că aprecierea ofertelor a fost lăsată la latitudinea comisiei de evaluare, fără indicarea unui algoritm clar de punctare, întărește faptul că au fost încălcate prevederile art. 14 alin. (1) și ale art. 15 din H.G. nr. 925/2006, precum și ale art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, s-a constatat aplicarea incorectă a factorilor de evaluare și/sau a criteriului de atribuire stabilit, în speță, fiind reținută o stabilire și o aplicare discriminatorie și nelegală a unor factori de evaluare, alegerea ofertantului câștigător fiind astfel una arbitrară ca rezultat al unui tratament preferențial.

În aceste condiții, corect s-a reținut faptul că prin încălcarea principiului proporționalității la stabilirea criteriilor de calificare și a nivelului cerințelor minime, a fost restricționată nemotivat participarea la procedura de atribuire, nu a fost promovată concurența între operatorii economici, nefiind garantat tratamentul egal și nediscriminarea operatorilor economici, și totodată nu a fost asigurată eficienta utilizare a fondurilor publice.

În privința prejudiciului, corect s-a constatat îndeplinirea tuturor condițiilor pentru stabilirea existenței unei nereguli, așa cum este definită de art. 2.7 din Regulamentul (CE) AL CONSILIULUI, nr. 1083/2006.

Cât privește natura juridică a măsurii aplicate, în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 2988/95 și jurisprudența CJUE în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14, Înalta Curte reține că aplicarea acesteia constituie măsură administrativă dispusă ca o consecință a constatării că nu au fost respectate condițiile necesare pentru obținerea avantajului care rezultă din reglementarea Uniunii, ceea ce face ca avantajul primit să fie nedatorat, așa cum s-a statuat în jurisprudența CJUE și în hotărârile în cauzele C-465/10 și C-199/03.

Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure ca cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestuia (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general Leger prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria și alții, punctul 108, Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 59). în consecință, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 60).

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Comunității Europene (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 47), "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii". Astfel, un stat membru care a acordat asistență financiară poate, pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistență și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate (Hotărârea GUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 32).

Prin urmare, statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea GUE din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Putem astfel concluziona că producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, "încălcarea unor obligații a căror respectare prezintă o importanță fundamentală pentru buna funcționare a unui sistem comunitar [ . . . . . . . . . . . .] poate fi sancționată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea CJUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum și Ordonanța din 16 decembrie 2004, APOL și AlPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53). Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-199/03 - punctul 15 și Concluziile avocatului general Sharpston pronunțate în cauza C-465/10, punctul 73).

Astfel, "Curtea s-a pronunțat că, în executarea obligațiilor care le revin, statele membre nu au nicio competență de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 38) și că există o "obligație pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul național, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe" (Hotărârea Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 35).

Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor comunitare alocate.

Referitor la susținerile UAT Municipiul Piatra Neamț din recurs privitoare la nelegalitatea/netemeinicia notei de constatare, arată judicios intimatul că recurentul nu a contestat în totalitate neregulile reținute în nota de constatare, respectiv neregula de la la pct. II.2 din notă, sens în care în cuprinsul deciziei s-a arătat că aceasta nu face obiectul soluționării administrative a speței.

Raportat la soluția asupra fondului cauzei, examinarea cererii de suspendare a executării actelor nu se mai impune a fi realizată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de reclamantul Municipiul Piatra Neamț-prin Primar împotriva Sentinței nr. 26 din 23 februarie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul form