ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3570/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 15.11.2016 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Piatra-Neamț a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.03.2016, anularea Deciziei nr. 136/27.05.2016 de soluționare a contestației administrative și, în temeiul art. 15 alin. (1) cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notei de constatare nr. x/29.03.2016, până la soluționarea definitivă a cauze.

Prin încheierea din 26.01.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, a respins cererea de suspendare a executării actelor contestate, formulată de Municipiul Piatra-Neamț în contradictoriu cu intimata Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Împotriva încheierii din 26.01.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Municipiul Piatra-Neamț prin Primar, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de suspendare.

În motivarea recursului arată că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor cumulativ prevăzute în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și că, în aplicarea art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 46 și 47 din O.U.G. nr. 66/2011, a contestat pe cale administrativă Nota de constatare nr. x/29.03.2016, actul atacat fiind titlu de creanță.

Susține că, în fapt, corecția financiară aplicată de 100%, în valoare de 147.049,00 RON + 35.291,76 RON TVA, întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 66/2011 a vizat utilizarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, conform art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 și că această corecție financiară ar trebui înlocuită cu o alocare suplimentară din bugetul local, ceea ce ar fi imposibil sub aspectul resurselor pe termen mediu, întrucât bugetele locale pot fi rectificate doar în condițiile art. 19 alin. (2) din Legea finanțelor publice nr. 273/2006.

Se mai susține că în Nota nr. x/29.03.2016 privind proiectul Cod SMIS 11177 "Restaurarea și punerea în valoare a zonei istorice și culturale - Curtea Domnească din Municipiul Piatra-Neamț prin amenajări urbanistice, amenajări ale circulațiilor pietonale și carosabile - pasaj auto subteran, parcaje subterane", întocmită de M.D.R.A.P. - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, nu se fac referiri la un prejudiciu cauzat bugetului Uniunii Europene sau fondurilor publice naționale din care s-a făcut cofinanțarea proiectului derulat de Municipiul Piatra-Neamț.

De asemenea, arată că M.D.R.A.P. nici nu a susținut că aceste abateri de la legalitate erau de natură să cauzeze o atare pagubă, astfel cum impune art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar invocarea în nota sus-menționată a clauzelor din contractul de finanțare și a prevederilor H.G. nr. 759/2007 nu suplinesc demonstrarea prejudiciului efectiv produs prin neregularitate.

Recurentul-reclamant arată că structura de control nu a respectat procedura prevăzută în ordonanța de urgență și nu a solicitat structurii verificate formularea unui punct de vedere asupra proiectului de Notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, deși pârâtul M.D.R.A.P. a consemnat în mod eronat în nota contestată că echipa de control ar fi transmis beneficiarului constatările și concluziile verificării, prin Adresa nr. x/18.03.2016, iar beneficiarul nu a transmis punctul său de vedere în termenul legal prevăzut de lege.

Mai arată că, în aplicarea principiului proporționalității, instanța trebuia să analizeze interesul recurentului-reclamant de a fi amânată executarea actului până la pronunțarea instanței de fond corelativ cu interesul pârâtului de a executa actul de scadență, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.

Consideră că, deși unul dintre principiile dreptului administrativ este executarea din oficiu a actelor administrative, care se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât instanța de judecată este în curs de verificare a legalității acestuia, este echitabil ca actul respectiv să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

Astfel, arată că soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de măsură de protecție provizorie ce a constituit preocuparea Comitetului de Miniștri al Consiliului de Miniștri ce face obiectul Recomandării nr. R/89/8/13 septembrie 1989.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 06.07.2017, prin care invocă nulitatea recursului pe motiv că aspectele invocate în recurs au fost analizate de către instanța de fond, iar pe de altă parte, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond solicită respingerea recursului, arătând că hotărârea recurată este temeinică și legală, având în vedere că recurentul-reclamant a încălcat normele privind procedura de achiziție publică, alegând negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare pentru proiectul din litigiu, astfel că nu a asigurat promovarea concurenței între operatorii economici, transparența și integritatea procesului de achiziție publică, precum și utilizarea eficientă a fondurilor publice, încălcând prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006.

Având în vedere acestea aspecte, instituția intimată a întocmit Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 29.03.2016, prin care a fost stabilită o corecție financiară de 100% din valoarea Contractului nr. x/06.10.2011.

Contestația formulată de UAT Municipiul Piatra-Neamț împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 136/27.05.2016.

Referitor la cererea de suspendare a actului administrativ, intimatul-pârât consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a opera suspendarea.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Ulterior, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018, a fost fixat termen de judecată, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamantul Municipiul Piatra-Neamț a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea executării Notei de constatare nr. x/29.03.2016, întocmită de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Deși cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, aspectele invocate în calea de atac a recursului pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel cum de altfel s-a reținut și prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, motiv pentru care excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că argumentele invocate prin cererea de recurs nu pot conduce la casarea hotărârii recurate.

Astfel, se constată că, deși recurentul a susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor cumulativ prevăzute în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, nu a arătat în concret elementele pe care le consideră a face dovada îndeplinirii cazului bine justificat și pagubei iminente și nu a evidențiat elemente care să demonstreze nelegalitatea hotărârii primei instanțe.

Celelalte aspecte invocate și care vizează imposibilitatea alocării suplimentare din bugetul local a corecției financiare, pe motiv că bugetele locale pot fi rectificate doar în condițiile art. 19 alin. (2) din Legea finanțelor publice nr. 273/2006 ori că în Nota nr. x/29.03.2016 nu se face referire la prejudiciul cauzat bugetului Uniunii Europene sau fondurilor publice naționale, precum și criticile privind derularea procedurii de verificare și faptul că, în aplicarea principiului proporționalității, instanța trebuia să analizeze interesul recurentului-reclamant de a fi amânată executarea actului, corelativ cu interesul pârâtului de a porni executarea, nu reprezintă aspecte care să vizeze nelegalitatea hotărârii recurate și care să determine reformarea acesteia în sensul dorit de către recurent.

În acest sens, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că unele dintre argumentele invocate în susținerea cererii de suspendare a executării au o formulare generală, fără evidențierea unei legături concrete între dispozițiile din dreptul național, respectiv din dreptul și jurisprudența comunitară și actul administrativ a cărui suspendare este supusă examinării, iar celelalte nu au fost în măsură, la o analiză sumară, să contureze o aparență de veridicitate și temeinicie a susținerilor reclamantului, respectiv de nelegalitate a actului administrativ atacat.

De asemenea, contrar celor afirmate de către recurentul-reclamant, aceeași concluzie, în sensul îndeplinirii cumulative a celor două condiții, se desprinde și din Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniștri din 13 septembrie 1989, care face vorbire despre posibilitatea adoptării unor măsuri de protecție provizorii în măsura în care executarea actului administrativ este susceptibilă de a provoca anumite daune severe și dacă există un caz prima-facie împotriva valabilității actului, elemente care își găsesc reflectarea și în legislația internă, respectiv în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și care au fost analizate în speța de față.

Verificând sentința recurată, din perspectiva criticilor formulate de către recurent, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința recurată este temeinică și legală raportat la elementele existente la dosar la data pronunțării acesteia.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că prin Sentința nr. 40/2017 din data de 17 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare a actului administrativ unilateral - titlu de creanță - Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.03.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR, formulată de reclamantul Municipiul Piatra-Neamț prin Primar.

Pronunțarea unei hotărâri în fond, de respingere a cererii de anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a întări convingerea de legalitate în privința actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, și implicit, a inexistenței condiției cazului bine justificat.

Chiar dacă sus-menționata sentință civilă nu este definitivă (Sentința nr. 40/2017 din data de 17 martie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost atacată cu recurs de către Municipiul Piatra-Neamț), această sentință are o putere de lucru judecat relativă și constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În consecință, soluția respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ a fost confirmată și de soluția pronunțată de către instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

Astfel fiind, neputând fi reținută îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererea privind suspendarea executării Notei de constatare nr. x/29.03.2016, întocmite de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR, a fost în mod corect respinsă de către prima instanță, prin cererea de recurs nefiind aduse argumente care să dovedească nelegalitatea hotărârii recurate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe este temeinică și legală sub toate aspectele invocate, judecătorul fondului răspunzând în mod detaliat tuturor chestiunilor relevante cauzei cu luarea în considerare a circumstanțelor cauzei și a aspectelor invocate de către reclamant prin cererea de suspendare, criticile formulate în recurs neevidențiind incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care recurentul-reclamant nici în primă instanță și nici în fața instanței de recurs nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 544/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Municipiul Piatra-Neamț prin Primar împotriva încheierii din 26.01.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Piatra-Neamț prin Primar împotriva încheierii din 26.01.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN