ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 789/2015

Decizia nr. 789/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 martie 2013, astfel cum a fost modificată și precizată ulterior, reclamanta SC A. SA, prin administrator judiciar SC B. IPURL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. și D., anularea actului administrativ ce cuprinde rezultatul atribuirii programului de transport interjudețean 2013-2019 și a procedurii de atribuire a curselor/traseelor cuprinse în programul de transport interjudețean valabil de la 01 mai 2013 la 30 iunie 2019, cu consecința reluării procedurii de la etapa afișării programului de transport respectiv.

De asemenea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat suspendarea efectelor acestui act administrativ până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 2245 din data de 4 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de ambele pârâte prin întâmpinare, ca neîntemeiate;

S-a admis excepția inadmisibilității, invocată de ambele pârâte prin întâmpinare, și a fost respinsă cererea de suspendare a executării ca inadmisibilă;

S-a respins excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâta C. prin întâmpinare, ca neîntemeiată;

S-a respins acțiunea în anulare astfel cum a fost precizată de reclamanta SC A. SA, prin administrator judiciar SC B. IPURL, în contradictoriu cu pârâta C., și cu pârâtul D., ca neîntemeiată.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, recurenta - reclamantă a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței atacate și prin rejudecare, anularea actului administrativ - rezultatul atribuirii curselor/traseelor cuprinse in programul de transport interjudețean valabil de la 1 mai 2013 - 30 iunie 2019, cu consecința reluării procedurii de la etapa afișării programului de transport interjudețean 2013 - 2019.

S-a arătat că sentința civilă a fost dată cu nerespectarea normelor de drept material, apreciindu-se că încălcarea dispozițiilor art. 59 alin (1) din Ordinul E. nr. 980 din 30 noiembrie 2011 atrage nulitatea absolută a procedurii.

A considerat recurenta că in mod greșit prima instanță a omis a analiza motivele de nulitate invocate, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 59 alin. (1) din Ordinul E. nr. 980 din 30 noiembrie 2011, respectiv a termenului de 90 de zile privind afișarea programului de transport interjudețean 2013-2019 pe pagina de internet a C. și a calendarului atribuirii electronice in Sistemul informatic.

De asemenea s-a susținut că nu au fost respectate 3 hotărâri judecătorești de suspendare a efectelor Ordinul E. nr. 980/2011

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 14 mai 2014 s-a admis in principiu recursul;

Considerentele și soluția instanței de recurs

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește soluția adoptată de instanța de fond in ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D., reiterată prin intâmpinare, ca apărare de fond și nu ca o veritabilă excepție, Înalta Curte constată legalitatea acesteia, intrucât autoritatea abilitată de lege să evalueze ofertele depuse în cursul procedurii de atribuire și eventual să le respingă în condițiile art. 60 din Ordinul E. nr. 980/2011 cu modificările ulterioare, să atribuie un traseu și să stabilească rezultatele atribuirii, este D.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanta a solicitat anularea actului administrativ ce cuprinde rezultatul atribuirii programului de transport interjudețean 2013-2019 și a procedurii de atribuire a curselor/traseelor cuprinse în programul de transport interjudețean valabil de la 01 mai 2013 la 30 iunie 2019, cu consecința reluării procedurii de la etapa afișării programului de transport respectiv.

A susținut reclamanta prin motivele de recurs faptul că prima instanță nu a analizat critica privind nulitatea absolută a procedurii licitației/ședinței de atribuire a curselor/traseelor cuprinse în programul de transport interjudețean valabil de la 01 mai 2013-30 iunie 2019, întrucât programul respectiv și calendarul atribuirii electronice în Sistemul informatic pentru atribuirea electronică a traseelor naționale nu a fost afișat pe pagina de internet a C., cu cel puțin 90 de zile înainte de expirarea programului de transport valabil la data intrării în vigoare a normelor metodologice, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art. 59 alin. (1) din Ordinul E. nr. 980 din 30 noiembrie 2011.

Potrivit acestor dispoziții, „cu cel puțin 90 de zile înainte de expirarea programului de transport valabil la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice, C. va afișa următorul program de transport pe pagina de internet a acesteia, precum și calendarul atribuirii electronice în Sistemul informatic pentru atribuirea electronică a traseelor naționale”.

Înalta Curte apreciază că nu se poate reține susținerea recurentei în sensul că încălcarea acestei norme atrage nulitatea absolută a procedurii.

In lipsa unei sancțiuni exprese in acest sens, verificarea legalității unui act administrativ este condiționată de existența unei vătămări pe care reclamanta nu a reușit să o probeze.

În conformitate cu

art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, termenul de persoană vătămată se referă la orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; fiind asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat, fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate (organisme sociale interesate fiind considerate, potrivit definiției de la lit. s, structurile neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative).

Având în vedere dispozițiile

art.

2 din Legea

nr.

554/2004, prima instanță a apreciat că

, în calitatea sa de persoană juridică de drept privat, reclamanta

nu poate formula o cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public decât în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, astfel cum impune

alin. (1)

1

al

art.

8 din Legea

nr.

554/2004.

Î

n esență, se constată că motivul pentru care prima instanță nu a procedat la analizarea nelegalității procedurii prin prisma încălcării termenului de 90 de zile prevăzut de

art.

59

alin. (1)

din Ordinul E.

nr.

980/2011, îl reprezintă împrejurarea că

reclamanta nu a dovedit vătămarea unui interes public privat.

Astfel, nu împrejurarea că anunțul a fost afișat cu 81 de zile înainte de expirarea programului, in loc de 90 de zile, nu întreruperea temporară a afișării sau deficiențele aplicației, au condus la depunctarea societății, ci incidența pct. 6 din anexa 2 la Ordinul E. nr. 1640/2012 potrivit căruia operatorul de transport rutier va fi depunctat cu un număr de 10 puncte în cazul în care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare și a dispozițiilor pct. 9 din anexa 2, potrivit căruia operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor interjudețene, în cazul în care înregistrează obligații restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală.

Or, din certificatele de atestare fiscală 11 februarie 2013 emis de Direcția Venituri a mun. Baia Mare și din 11 februarie 2013 emis de G. Maramureș a rezultat că reclamanta este înregistrată cu obligații restante la bugetul centralizat al statului, împrejurare necontestată în cauză de către aceasta.

În

ceea

ce privește soluțiile adoptate î

n

Dosarele nr. x/2/2012, x

/44/2012 și

nr. x

/44/2013, se reține că suspendările dispuse nu au niciun efect asupra r

eclamantei, care nu este parte î

n dosarele invocate, soluția Curții de apel fiind judici

os motivată și pe acest aspect.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA prin administrator judiciar SC B. IPURL împotriva sentinței nr. 2245 din 4 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015.