Decizia nr. 571/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 735/2021 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.02.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat să dispună: - anularea notificării nr. x/07.08.2018, prin care C.N.A.S a comunicat datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului II al anului 2018; - anularea notificării nr. x/07.11.2018, prin care C.N.A.S a comunicat datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului III al anului 2018; - anularea adreselor nr. x/18.09.2018 (completată prin adresa nr. x/24.10.2018) și RV/8193/28.11.2018, prin care C.N.A.S a răspuns contestațiilor administrative formulate de reclamantă împotriva notificărilor sus-menționate; - de asemenea, obligarea C.N.A.S la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor reclamantei în trimestrele II și III 2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 735 din data de 7 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea privind pe reclamanta A. S.R.L., reprezentată convențional prin B., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate. A anulat actele administrative contestate. A respins capătul de cerere privind comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor reclamantei în trimestrele II-III 2018 ca neîntemeiat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 735 din data de 7 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată. În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici: Cu privire la reținerile instanței de fond referitor la faptul că notificările CNAS nu sunt motivate în fapt, reclamantei fiindu-i imposibil să verifice realitatea valorilor consumului comunicate de CNAS, fiind încălcat principiul transparenței fiscale, iar instanței fiindu-i imposibil să facă verificările necesare, în vederea stabilirii cu exactitate a medicamentelor comercializate în România, vă învederăm următoarele: Recurenta consideră eronate reținerile instanței de fond, având în vedere faptul că aceasta a făcut o eronată interpretare și aplicare a prevederilor art. 1, art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, învederăm onoratei instanțe de control judiciar faptul că aceasta nu aduce critici punctuale cu privire Ia modul greșit în care CNAS a interpretat și aplicat prevederile legale incidente în prezenta cauză. Învederează instanței recurenta că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare și prin legislația derivată. Pe cale de consecință, faptul că reclamanta a înțeles să conteste chiar sistemul de raportare instituit prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare și prin legislația derivată, aspecte însușite în mod eronat de instanța d fond, având în vedere faptul că aceste aspecte exced controlului instanței de contencios administrativ și nu pot fi valorificate ca motive de nelegalitate a notificărilor atacate prin acțiune, în cadrul procesual fixat chiar de către reclamantă, care nu a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate sau de nelegalitate a dispozițiilor legale criticate. Prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335/2015, Curtea Constituțională a reținut că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuției trimestriale nu este de natură a contraveni dispozițiilor constituționale invocate, ci reprezintă o consecință a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare și celeritate în comunicarea informațiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, pot fi contestate de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestațiilor nu suspendă obligația de plată a contribuției trimestriale datorate. Contestațiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7) și vor fi soluționate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, contestatarul se poate adresa instanței de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, apreciază că existența unui sistem netransparent cu privire la modul de calcul al consumului centralizat de medicamente de către CNAS și, pe cale de consecință, furnizarea mai multor informații privind calculul acestui consum creează premisele utilizării în mod discreționar a acestor informații de către deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor, aspect care ar echivala cu o încălcare a principiului confidențialități informațiilor furnizate și totodată ar putea încuraja înțelegerile anticoncurențiale1. Astfel, transparența crescută generată de schimbul de informații crește interdependența dintre concurenți și reduce intensitatea concurenței în piețele oligopolistice, în sensul că aceste informații extinse despre piață oferă participanților posibilitatea să monitorizeze strategiile concurenților și să reacționeze rapid și eficient la reacția altuia. Pentru a transparentiza procesul de calcul a taxei de clawback. începând cu trimestrul III 2013 și implicit și pentru trimestrele de referință - CNAS a afișat pe site-ul propriu valorile de consum ale medicamentelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, înregistrate în platforma informatica a asigurărilor sociale de sănătate, ca urmare a raportărilor canalelor de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011. Centralizarea valorii consumului de medicamente s-a efectuat la un nivel de agregare a datelor care să nu impiedică buna funcționare a pieței și care să nu diminueze disponibilitatea agenților economici de a se concura. începând cu trimestrul II 2014, în documentul afișat pe site este detaliată si modalitatea de calcul a procentului "p". în plus față de aceste informații, în aceeași secțiune se regăsește, începând cu aceeași perioadă și "Top x medicamente, în funcție de denumirea comună internațională, eliberate prin farmaciile cu circuit deschis, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate", precum și Consumul de medicamente suportate din bugetul FNUASS si bugetul Ministerului Sănătății pe cod ATC*-nivel III. Mai mult, apreciază recurenta ca fiind eronate reținerile instanței de fond cu privire la faptul că "având în vedere că CNAS a depus la dosar doar consumul total/centralizat este imposibil pentru instanță să facă verificările necesare, în vederea stabilirii cu exactitate a medicamentelor comercializate în România", având în vedere faptul că CNAS a depus la dosarul cauzei chiar raportările primare electronice făcute de furnizorii de servicii medicale/medicamente. Prin art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente suportate din FNUASS și bugetul MS în baza cărora persoanele nominalizate la acest articol au obligația de a plăti o contribuție trimestrială. Recurenta-pârâtă susține că medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se utilizează (consumă) prin canalele de eliberare (circuit deschis, circuit închis) și se raportează lunar de către acestea, constituind trimestrial datele din sistemul de asigurări sociale de sănătate in baza cărora se stabilește valoarea totală/individuală a consumului de medicamente prevăzute la art. 5 alin. (7) din actul normativ mai sus menționat. Totodată, consumul de medicamente raportat de canalele de eliberare mai sus menționate poate proveni din stocurile anterioare sau din achiziția curentă de medicamente. Prin raportare la cele de mai sus și în aplicarea prevederilor art. 5 alin. (71) și art. 5 alin. (6), potrivit cărora casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat către CNAS, iar CNAS transmite în format electronic deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanților legali ai acestora, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în Platforma Informatică a Asigurărilor Sociale de Sănătate, CNAS a depus la dosarul cauzei chiar aceste reportari. Chiar instanța de fond fond reține la pagina nr. 13 din hotărârea atacată arată faptul că "atât consumul total de medicamente utilizat la calculul procentului "p" (...) cât și consumul individual de medicamente, transmis prin anexele la notificări (...) au în vedere criteriul valoric, adică valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul MS". In ceea ce privește reținerile instanței de fond cu privire la faptul că plafonarea procentului "p" pe termen lung, coroborată cu variația CTt-utui face ca procentul "p" să varieze, de la trimestru la trimestru, astfel încât contribuția trimestrială devine o sarcină para-fiscală impevizibiiă, cu încălcarea art. 34 din Constituția României, recurenta apreciază că: Prin modificările legislative ale O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul a găsit de cuviință să stabiliească indicelui BAt o valoarea fixă, valoare care nu este de natură a prejudicia plătitorii contribuției trimestriale și nici a încălca prevederile constituționale, tocmai pentru că s-a urmărit în permanență asigurarea unui acces neîntrerupt al populației la medicamente. Curtea constituțională a statuat, prin Deciziile nr. 268/2014 și 484/2014 faptul că taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, în virtutea cărora "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. În aplicarea considerentelor statuate de Curtea Constituțională, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speță ai taxei de clawback, respectiv "agenții economici" care sunt vizați în mod expres de reglementările O.U.G. nr. 77/2011. De asemenea, aceste aspecte privind stabilirea bugetului fix alocat de autoritate pentru medicamentele compensate au fost analizate de Curtea Constituționala în dosarele nr. x/2015 si nr. y/2015 (conexate - Decizia CCR nr. 802/2015 publicată în Monitorul Oficial. Partea I a României nr. 118/16.02.2016) prin care a fost respinsă excepția de neconstitutionalitate. motivat de faptul că astfel cum reiese chiar din titlul Ordonanței Guvernului nr. 17/2012. la adoptarea acesteia s-au avut în vedere rațiuni de politică financiară si bugetară a statului, respectiv "reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare". Or. planificarea bugetului statului si concretizarea politicilor si măsurilor financiare si bugetare ale statului în plan legislativ sunt aspeete ce nu privese controlul de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională. în caz contrar realizându-se o ingerință a acestei instanțe în atributele puterilor legislativă si executivă ale statului, ceea ce ar contraveni principiului separației si echilibrului puterilor în stat, consfințit de art. 1 alin. (4) din Constituție, sens în care este si iurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 214 din 14 aprilie 2005. publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 428 din 20 mai 2005. În același sens, prin Decizia nr. 789/2015 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 126/2016, Curtea Constituțională a reținut că dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice, sens în care organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc prin lege. în acest sens, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 s-a instituit obligația legală pentru deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali, de a plăti o contribuție trimestrială, în condițiile stabilite în această ordonanță de urgență, Ca atare, Curtea a apreciat că măsurile instituite prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conținutul Legii fundamentale, cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății și, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 și 44 din Constituție, precum și celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenție, referitor la protecția proprietății. Ca atare, legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat își are fundamentul în prevederile constituționale.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. S.R.L. CNAS a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului investit cu soluționarea cererii de recurs, s-a fixat termen de judecată la data de 07 februarie 2023. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate este fondat, pentru următoarele considerente: Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea se subsumează următoarelor motive: (i) greșita soluționare a cauzei din perspectiva aprecierii greșite din partea instanței de fond prin care aceasta a stabilit că se confirmă motivul de nelegalitate referitor la nemotivarea actelor administrative - notificările prin care intimata-pârâtă a comunicat datele necesare calculării contribuției clawback aferente trimestrelor II 2018 și III 2018; (ii) greșita confirmare, de către prima instanță, a nelegalității modului de stabilire de către recurnenta-pârâtă a bazei de calcul a contribuției clawback, prin raportare la valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu la valoarea vânzărilor plătitorului contribuției. II.1. Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate criticile care vizează raționamentul instanței de fond privitor la nemotivarea actelor administrative contestate, respectiv nerespectarea cerinței transparenței. Din cuprinsul Notificărilor nr. x/07.08.2018 și nr. y/07.11.2018 rezultă că autoritatea recurenta-pârâtă a comunicat intimatei-reclamante elementele prevăzute de art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Contrar opiniei instanței de fond și a apărărilor exprimate prin întâmpinare de către intimată, notificările contestate cuprind atât temeiul de drept în baza căruia au fost emise, cât și elementele obligatorii prevăzute de lege, respectiv, valoarea procentului "p" și valoarea consumului de medicamente aferent fiecărui trimestru în litigiu, conform anexei la notificare. Înalta Curte constată că atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin întâmpinarea formulată în recurs, intimata-reclamantă nu invocă lipsa motivării actelor administrative contestate, ci imposibilitatea verificării datelor comunicate centralizat de intimata-pârâtă CNAS, prin raportare la sursele efective ale consumurilor înregistrate pe canalele de eliberare a medicamentelor, reclamanta susținând că nu are nicio pârghie de control a informațiilor primite în vederea calculării contribuției clawback. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a interpretat greșit argumentele prezentate de către reclamantă în privința acestor acte administrative, deoarece aceste argumente se circumscriu unor argumente de neconstituționalitate a normei, vizând lipsa de transparență fiscală și nu unor aspecte de nelegalitate a actului, sancționabile de către instanța de contencios administrativ, în condițiile în care notificările respectă întru totul conținutul stabilit prin dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. În ceea ce privește hotărârile judecătorești indicate de intimata-reclamantă, care, în opinia acesteia, susțin motivul de nelegalitate referitor la nemotivarea notificărilor emise de CNAS, Înalta Curte observă că acestea nu conturează o orientare jurisprudențială unitară a Înaltei Curți în acest sens. Contrar hotărârilor judecătorești invocate de initmata-reclamantă, Înalta Curte face trimitere la deciziile nr. 3811/2017, 3415/2019, 2349/2019, 423/2020 și 4067/2020, care cuprind considerente similare celei din prezenta decizie, în privința caracterului motivat al notificărilor emise de CNAS, în acord cu prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Pe de altă parte, nu trebuie omis și că fiecare cauză se bucură de particularitățile sale de fapt și de drept și vizează alte notificări emise de recurenta CNAS decât cele din prezenta cauză, raportat la alt cadru legislativ (în condițiile în care legislația incidentă taxei clawback a suferit multiple modificări de la adoptarea O.U.G. nr. 77/2011), astfel încât, deși s-a invocat existența unei similarități la nivelul conținutul notificărilor, instanța din prezenta cauză nu poate recurge la o analiză comparativă a acestora, pentru a concluziona în sensul dorit de intimată prin întâmpinare și în acord cu opinia instanței de fonf. Înalta Curte, apreciază că instanța de fond, a analizat în mod greșit legalitatea notificărilor contestate în raport de legislația incidentă la data emiterii lor (august - noiembrie 2018), iar pentru argumentele anterior expuse, apreciază că criticile formualte de recurenta-pârâtă sunt este întemeiate, în speță la emiterea acestor acte adminsitrative autoritatea emitentă a respectat dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011. II.2. Referitor la criticile reiterate de recurenta-pârâtă care au vizat analiza instanței de fond privitoare la faptul că plafonarea procentului "p" pe termen lung, coroborată cu variația CTt-utui face ca procentul "p" să varieze, de la trimestru la trimestru, astfel încât contribuția trimestrială devine o sarcină para-fiscală impevizibiiă, cu încălcarea art. 34 din Constituția României, Înalta Curte le apreciază ca fiind întemeiate. Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut corect că, potrivit prevederilor art. 5 și art. 3 din O.U.G nr. 77/2011 rezultă că raportările farmaciilor, unităților sanitare cu paturi și centrelor de dializă către casele de asigurări de sănătate și, mai departe, raportările caselor de sănătate către C.N.A.S a ceea ce actul normativ numește "consumul centralizat de medicamente" sunt raportări valorice, nicidecum ale numărului de medicamente consumate. Față de această situație, instanța de fond a concluzionat că, impunerea unei astfel de obligații nu respectă cadrul normativ în materia stabilirii contribuției pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniu sănătății. Cu privire la această interpretare, instanța de recurs reține că în conformitate cu prevederile potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat: "Stabilirea, calculul și declararea contribuției se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informațiilor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8). ". Informațiile furnizate de recurenta CNAS erau reglementate în art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 care avea următorul conținut: "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. I, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate ". Totodată, conform art. 3 alin. (1) ce stabilește modul de calcul al taxei: "Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție". Așadar, în cuprinsul formulei de calcul al contribuției trimestriale aplicarea procentului "p", se face la valoarea consumului de medicamente, iar în speță acesta reprezintă consumul total centralizat. Instanța de fond se află în eroare când apreciază că la dosar nu există în materialul probator elementele necesare pentru a efectua verificările pentru a stabili cu exactitate medicamentele comercializate în România, în condițiile în care la dosarul cauzei există raportările primare unde sunt detaliate și codurile CIM și valorile medicamentelor comercializate de către intimata-reclamantă . Înalta Curte constată că în acest context nu s-a justificat din partea intimatei-reclamante o vătămare, prin indicarea valorii consumului, în notificarile contestate, în condițiile în care pentru a se calcula taxa fiscală pe care o datorează, formula de calcul conține valoarea consumului de medicamente, așa cum de altfel, i-a fost comunicat recurentei chiar de către intimata-pârâtă. Revenind la concluzia instanței de fond conform căreia contribuția trimestrială devine o sarcină para-fiscală impevizibiiă, cu încălcarea art. 34 din Constituția României, Înalta Curte apreciază că reprezintă un raționament greșit. În speță, Înalta Curte va avea în vedere considerentele Curții Constituționale din decizia nr. 249 din 21.05.2013 conform cărora: "taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) din Constituție, în virtutea cărora "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. Ca atare, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speță ai taxei de clawback, respectiv agenții economici care sunt vizați în mod expres de reglementările Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011". Prin urmare, în cauză nu a fost reliefată o situație de încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, respectiv a certitudinii impunerii, precum și a celorlalte principii fiscale, inclusiv a principiului egalității. De altfel, Înalta Curte reține că intimata-reclamantă nu a formulat critici concrete cu privire la valoarea propriu-zisă a consumului comunicat de recurenta-reclamantă, ci a susținut, pe de-o parte, imposibilitatea verificării valorilor furnizate în exclusivitate de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar pe de altă parte, obligarea plătitorul contribuției să suporte sarcini fiscale pentru veniturile realizate de alte entități, motive de nelegalitate care privesc, astfel cum s-a arătat anterior, însăși modalitatea de legiferare a contribuției trimestriale, iar nu un aspect de nelegalitate propriu actului administrativ contestat. În concluzie, Înalta Curte constată că în mod corect intimata-pârâtă CNAS a comunicat reclamantei valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor, raportat la valoarea de compensare din prețul final al acestor medicamente, chiar dacă prețul final include și eventuale adaosuri practicate de agenții economici interpuși în lanțul de distribuție, împrejurare care nu poate fi interpretată ca fiind nelegală ori ca având caracter discriminatoriu. Pe de altă parte, trebuie amintit că în mod constant Curtea Constituțională a României s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, nefiind adusă niciun fel de atingere prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că această contribuție trimestrială a fost introdusă ca un mijloc de suplimentare a veniturilor la bugetul FNUASS, pentru a se asigura accesul neîntrerupt al populației la medicamente și vizează interesul general public. Sub aspectul includerii adaosurilor comerciale ale distribuitorilor angro și farmaciilor în valoarea consumului centralizat de medicamente la care intimata face referire, sunt în contradicție cu cele afirmate de Curtea Constituțională în decizia nr. 263/2013, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1,3 și art. 3A1 alin. (1) - (5) teza întâi din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate invocată. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că "această critică tinde spre modificarea și completarea prevederilor legale existente, în sensul ca plata contribuției clawback să cadă și în sarcina altor agenți economici din lanțul de distribuție a medicamentelor. Or, potrivit dispozițiilor Curții, taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, în virtutea cărora impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". În aceeași notă, Curtea Constituțională a statuat, prin Deciziile nr. 268/2014 și nr. 484/2014 faptul că taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, în virtutea cărora "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Așadar, în contra opiniei instanței de fond taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. Pentru considerentele expuse, în speță constatând ca fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 735 din data de 7 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și în rejudecarea cauzei va respinge în tot cererea de chemare în judecată formualtă de reclamantă, ca fiind neîntemeiată.