Decizia nr. 4076/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2338/2019 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat: - anularea notificării nr. x/30.10.2017 transmise reclamantei de către CNAS prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului III al anului 2017; - anularea adresei nr. x/27.11.2017 prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate împotriva notificării sus-menționate; - obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor în trimestrul III 2017.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2338 din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 2338 din 2 octombrie 2019, pronunțată de instanța de fond, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 16 mai 2022, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a învederat că renunță la judecata cererii dedusă judecății în primă instanță, invocând dispozițiile art. 406 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata cererii dedusă judecății în primă instanță și va dispune anularea sentinței recurate, pentru motivele arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., invocate de către recurenta-reclamantă în susținerea solicitării formulate în recurs: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. [...] (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. [...]" Potrivit dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.[...] (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. (6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă." Constatând că, în speță, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Înalta Curte are în vedere și poziția exprimată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, prin care aceasta a solicitat să se ia act de cererea de renunțare la judecată, să se admită această cerere astfel cum a fost formulată de către recurenta-reclamantă și să se dispună anularea în tot a hotărârii recurate. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 406 alin. (1), (5) și (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, va anula sentința atacată.