ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3862/2022

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – Veche, sub nr. x/2017 la data de 13.09.2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu CASA NAȚIONALA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA a solicitat anularea Adresei nr. x/06.02.2017 emisă de către CNAS privind consumul trimestrial de medicamente suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și/sau din bugetul Ministerului Sănătății, pentru perioada Trimestrul IV 2011 - Trimestrul III 2016 și a Adresei de răspuns a CNAS nr. P/2539/13.03.2017 referitoare la contestația depusă de A. împotriva Notificării, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 251/2020 din data de 23 iulie 2020, Curtea de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF; a respins acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CNAS; a anulat Adresa nr. x/06.02.2017 emisă de către CNAS privind consumul trimestrial de medicamente suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și/sau din bugetul Ministerului Sănătății, pentru perioada Trimestrul IV 2011 - Trimestrul III 2016; a anulat Adresa de răspuns a CNAS nr. P/2539/13.03.2017 referitoare la contestația depusă de reclamantă împotriva Notificării nr. x/06.02.2017; a obligat pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate să achite reclamantei suma de 25.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat redus potrivit art. 451 C. proc. civ.

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

3.1. Cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANAF

Instanța de fond nu a avut în vedere raportul juridic complex dedus judecății de către reclamantă în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANAF în prezenta cauză, referindu-se stricto sensu la prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, instanța de fond ar fi trebuit să facă o corectă aplicare a prevederilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 începând cu data intrării în vigoare a prevederilor acestui act normativ, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuția trimestrială datorată de deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora, vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile și obligațiile Ministerului Sănătății-Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în calitate de creditor bugetar, pe care le succedă de drept în această calitate; în acest sens sunt și prevederile art. 5 alin. (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, natura juridică a taxei clawback este cea a unei obligații fiscale. Denumirea de "taxă clawback" este improprie, în legislația specifică aplicabilă această taxă fiind denumită "contribuție trimestrială" și prezintă următoarele caracteristici: este o contribuție bănească datorată de către toți deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor în România sau reprezentanților legali ai acestora, în vederea finanțării serviciilor de sănătate necesare pentru întreaga colectivitate; este o contribuție obligatorie datorată în conformitate cu dispozițiile legale, reglementată prin acte normative, potrivit principiului "nullum impositum sine legae" ("nici un impozit al statului nu se poate percepe decât în baza legii"); este o contribuție cu titlu nerambursabil, în sensul că aceasta nu este utilizată pentru a servi unor interese proprii, individuale, ci vizează un interes public general, respectiv finanțarea sănătății, obiectiv necesar tuturor membrilor societății; plata taxei clawback are Ioc la datele reglementate prin actele normative aplicabile; administrarea taxei clawback se realizează de Agenția Națională de Administrare Fiscală potrivit prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, față de prevederile din legislația specifică care reglementează taxa clawback și raportat la natura juridică a acesteia, ANAF este autoritatea care are atribuții de administrare a tuturor obligațiilor fiscale, deci și a contribuției trimestriale, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Prin raportare la prevederile legale enunțate, ANAF în cadrul raportului juridic litigios are calitate procesuală pasivă în cauza de fată, având în vedere faptul că aceasta, începând cu data de 1 octombrie 2011 are obligația de a continua procedura de administrare a creanțelor reprezentând contribuția de clawback datorată în temeiul O.U.G. nr. 77/2011, subrogându-se în drepturile și obligațiile sale în calitate de creditor bugetar. Totodată, ANAF are calitatea de parte în proces având în vedere și faptul că în situația de față această calitate corespunde calității de titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății și hotărârea pronunțată în cauza de față urmând a fi opozabilă și acestei instituții.

In egală măsură, calitatea procesuală pasivă a ANAF rezultă și din faptul că în cauza de față se află în prezența a două rapoarte juridice, și anume: un raport juridic care se stabilește între CNAS, prin casele de asigurări de sănătate, și furnizorii de servicii medicale (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă) care raportează datele privind consumul trimestrial de medicamente decontate din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, în temeiul contractelor de furnizare de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate; un raport juridic instituit între subiecții plătitori ai contribuții trimestriale și ANAF care are atribuția administrării acestei contribuții.

Prin adoptarea O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare la art. 5 alin, (1) se prevede că, persoanele care, pentru perioada cuprinsă între trimestrul IV al anului 2009 și trimestrul III al anului 2011, datorează contribuția instituită prin art. 363

indice 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de facilitățile prevăzute de acest act normativ, dacă îndeplinesc cumulativ anumite condiții, iar in cazul îndeplinirii acestor condiții, se anulează penalitățile de întârziere aferente creanțelor fiscale principale, indiferent dacă împotriva acteior administrative fiscale sau titlurilor executorii prin care s-au stabilit acestea s-au exercitat ori nu căile de atac prevăzute de lege.

În completarea cadrului legal care reglementează contribuția clawback, este de menționat că O.G. nr. 17/2012 se completează cu prevederile Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1151/2012 pentru aprobarea formularelor și a instrucțiunilor necesare aplicării prevederilor art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare. In acest sens, a menționat dispozițiile art. 5 din ordinul mai sus menționat, care prevăd că potrivit art. 6, direcțiile de specialitate din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

În consecința celor mai sus menționate, prin actele normative care au reglementat în mod succesiv taxa clawback, ANAF este autoritatea în sarcina căreia legiuitorul a reglementat obligația administrării contribuției trimestriale asimilată unei obligații fiscale, astfel ca aceasta are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prevederile la care a făcut trimitere anterior fiind de strictă analiză și interpretare.

3.2. Motivele de recurs referitoare la nelegalitatea sentinței din perspectiva includerii TVA în consumului de medicamente comunicat de către CNAS subiectului plătitor al contribuției trimestriale

Pârâta a considerat că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că, indiferent de forma legislației clawback aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea contribuției prin raportare la o bază ce conține și TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit, prin raportare la Decizia nr. 39/05.02.2013 a Curții Constituționale, prin care aceasta a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 indice 1 al O.U.G. nr. 77/2011 și a statuat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul prevederilor mai sus-menționate, este neconstituțională.

În speța de față, raportat la trimestrul IV 2011, este incidentă o altă formula de calcul a contribuției trimestriale, incidentă fiind forma inițială a O.U.G. nr. 77/2011 (anterioară celei stabilite prin art. 3 indice 1, articol ale cărui prevederi au fost sancționate de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 39/2013), mai exact cea prevăzută de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, înainte de modificarea adusă prin O.U.G. nr. 110/2011 (prin care a fost schimbată modalitatea de calcul a contribuției trimestriale, înlocuindu-se art. 3 cu art. 3 indice 1, cu aplicare pentru trimestrele I - III 2012), care nu prevedea expres includerea TVA-ului în valorile comunicate, astfel că, pentru această perioadă, Decizia CCR mai sus menționată nu își poate găsi aplicare.

Pe cale de consecință, pentru trimestrul I - III al anului 2012, contribuția trimestrială datorată de fiecare plătitor s-a calculat potrivit art. 3

indice 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011, care produce efecte în forma sa publicată anterior emiterii Decizia CCR nr. 39/2013.

Este de menționat că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor și își produc efectele inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată la data publicării.

În acest sens, a menționat aplicabilitatea prevederilor art. 11 lit. c) alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările șl completările ulterioare, potrivit căruia deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Or, în acest context, având în vedere faptul că Decizia nr. 39/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 5 februarie, rezultă faptul că, în conformitate cu art. 11 lit. C) alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Decizia CCR nr. 39/2013 produce efecte numai pentru viitor, începând cu data de 5 februarie 2013 (data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100). O interpretare contrară a dispozițiilor art. 11 lit. C) alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și a Deciziei CCR nr. 39/2013, ar echivala cu o aplicare retroactivă a acesteia, ceea ce este inadmisibil.

Conform art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca neconstituționale sunt suspendate de drept

Astfel, până la momentul publicării Deciziei nr. 39/2013 a fost respectat cadrul juridic incident ("tempus regit actum"), având în vedere și faptul că deciziile ulterioare ale Curții Constituționale au efect pentru viitor și nu pentru trecut.

Prevederile O.U.G. nr. 77/2011 au fost completate și modificate prin O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, cu aplicare din trimestrul IV al anului 2012, prin care a fost înlăturat art. 3

indice 1 (astfel, se revine la formula de calcul stabilită pentru trim. IV 2011).

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 17/2012, cele două elemente ale formulei de calcul au următoarea formă: CTt reprezintă valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată, suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, raportată Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate; BAt reprezintă bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate șl din bugetul Ministerului Sănătății, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1,515 milioane RON.

Începând cu trimestrul IV 2014, urmare a modificărilor intervenite prim O.U.G. nr. 69/2014, sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. (3) și alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare.

Excluderea TVA-ului din consumul centralizat de medicamente (având în vedere consumul de medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate înregistrat la nivelul CNAS), echivalează cu încălcarea prevederilor legale speciale din legislația națională, întrucât mecanismul clawback presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat, de medicamente înregistrat la nivelul CNAS suportat din FNUASS si din bugetul MS. Acest preț include si TVA, si în mod firesc si consumul înregistrat va include si TVA.

Astfel, rezultă faptul că pârâta nu are temei legal pentru a transmite consumul individual către DAPP decât cu TVA, întrucât în consumul raportat de furnizorii de servicii medicale si medicamente către casele de asigurări de sănătate si suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul MS este inclus si TVA, acesta urmând a fi dedus de DAPP în conformitate cu prevederile legale.

Obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția, precum si calculul și declararea contribuției si deducerea TVA sunt în sarcina reclamantei (în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011), cu modificările si completările ulterioare.

Începând cu trimestrul IV 2012 modul de stabilire al procentului "p" nu conține TVA, iar ca urmare a modificărilor intervenite prin O.U.G. nr. 69/2014, începând din trimestrul IV 2014, sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. (3) și alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

"(3) Stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către* aceștia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuția trimestrială se declară de către plătitori ta organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8)".

Legiuitorul a instituit prevederi exprese în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată pe deplin aplicabile si în situația de fată, astfel că reclamanta_avea posibilitatea de a proceda la deducerea acesteia în condițiile stabilite prin legislația fiscală națională.

Pe cale de consecință, potrivit celor mal sus menționate, deținătorul de autorizație de punere pe piață este cel care are obligația legală de deducere a TVA-ului. De asemenea, este de menționat că raportat la jurisprudența Curții Constituționale, în prezent actualele prevederi reglementează că, contribuția clawback se calculează asupra valorii consumului suportat din bugetul FNUASS și MS, întrucât pe de o parte cei doi indicatori CTt și Bat nu conțin TVA, iar pe de altă parte din consumul comunicat de CNAS, subiecții plătitori sunt înștiințați că valoarea de consum propriu comunicată de CNAS conține TVA pe care aceștia îl pot scade conform O.U.G. nr. 69/2014, având în vedere faptul că acestora le revine obligația de a stabili, calcula și declara contribuția trimestrială.

3.3. Referitor la reținerile instanței de fond potrivit cărora datele transmise de pârâtă reclamantei sunt incomplete sau eronate

Aceste afirmații sunt generale, din cuprinsul lor rezultând că instanța nu a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale în vigoare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că Datele menționate în Notificare sunt incorecte prin raportare la evidențele interne ale reclamantei și informațiile disponibile la nivel public care dovedesc contrariul.

Mecanismul contribuției trimestriale clawback, așa cum a fost instituit de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, nu se raportează la evidențele interne ale subiectului plătitor. Prin raportare la prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, în considerarea cărora subiecții de plată ai contribuției trimestriale nominalizați la acest articol au obligația efectuării plății, după cum urmează: medicamentele incluse în programele naționale de sănătate; medicamentele cu sau fără contribuție personală utilizate în tratamentul' ambulatoriu pe bază deprescripție medicală; medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc; medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

Astfel, instanța de fond s-a raportat în mod eronat la evidențele interne ale reclamantei, având în vedere faptul că aceasta a comparat propriile valori cu cele transmise de spitalele cărora le-au fost solicitate informații de către instanța de fond doar în ceea ce privește pe distribuitorul angro B..

În consecința celor de mai sus, rezultă cu evidență faptul că achiziția de medicamente realizată de către spitale are în vedere și alți distribuitori angro și nu numai pe distribuitorul angro B..

Reclamanta a constatat ea însăși, în fața instanței de fond, că datele B. coincid cu cele ale spitalelor, astfel că aceasta nu a constatat eventuale erori ale consumului de medicamente comunicat de CNAS prin actul administrativ contestat.

Instanța de fond a ignorat atât prevederile legale incidente în cauză, cât și întreaga documentație depusă de CNAS la dosarul cauzei atunci când a reținut faptul că lipsește documentația justificativă relevantă (fără a preciza care ar fi aceea), cât și faptul că CNAS nu a probat în niciun fel faptul că medicamentele prevăzute în notificări au fost suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) și alin. (2

indice 1) din O.U.G. nr. 77/2011, declarația depusă de DAPP/reprezentantul legal creează obligația de plată a contribuției trimestriale cu condiția ca medicamentele consumate (eliberate) să se regăsească printre cete prevăzute la art. 1 din actul normativ mai sus menționat, conform datelor centralizate privind consumul total de medicamente din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Pe cale de consecință, reclamanta datorează contribuția trimestrială pentru medicamentele asumate inclusiv prin propriile declarații depuse în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările ulterioare, referitoare la lista medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială.

De asemenea, în legislația specifică există prevederi clare referitor la modul de raportare a datelor privind consumul centralizat trimestrial de medicamente de către furnizorii de servicii medicale. Prin urmare, baza de calcul a contribuției trimestriale se stabilește potrivit O.U.G. nr. 77/2011 în funcție de raportările furnizorilor de servicii medicale (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă) către casele de asigurări de sănătate.

În ceea ce privește susținerile instanței de fond cu privire la faptul că procentul "p" a fost calculat eronat, prin raportare "la o bază greșită", această afirmație îmbracă forma unei simple presupuneri, fără a arăta în mod concret, raportat la sume, în ce fel a fost influențat indicele CTt al procentului "p", reținerile acesteia fiind generale.

3.4. Referitor la reținerile instanței de fond cu privire la includerea adaosurilor comerciale ale distribuitorilor și ale farmaciilor în valorile comunicate reclamantei cât și cu privire la faptul că reclamanta nu realizează decontări de medicamente, nu încasează bani și nici nu pot pretinde vreo sumă de bani de la FNUASS sau din bugetul Ministerului Sănătății pentru medicamente

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul nu a stabilit că această contribuție trimestrială se aplica vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale Dapp-urilor, acest consum fiind cunoscut de către furnizorii de servicii medicale și medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

Prin Decizia nr. 665/2014, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 76/29.01.2015, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, Curtea Constituțională a statuat că există două categorii de deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, și anume, unii care sunt obligați la plata contribuției trimestriale și alții cărora nu le incumbă această obligație legală. Diferența dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piață de prima categorie se realizează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Or, din această perspectivă, contribuția trimestrială la care sunt obligați acești deținători de autorizații de punere pe piață apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceștia beneficiază de un real avantaj, și anume, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii medicamentelor având, așadar o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri.

În același sens, Curtea Constituțională a reținut faptul că această contribuție trimestriala a fost reglementată de legiuitor exclusiv prin prisma faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), avantaj care nu se acordă și celorlalți subiecți care desfășoară o astfel de activitate comercială. Aceștia din urmă vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru vânzarea medicamentelor, acești subiecți practică un adaos comercial negociat chiar cu deținătorul autorizației de punere pe piață (APP), fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deținătorii de APP.

Astfel, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a statuat faptul că prevederile O.U.G. nr. 77/2011 sunt constituționale în raport de criticile formulate de către autoarea excepției de neconstituționalitate.

În același sens, prin Decizia nr. 789/2015 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 126/2016, Curtea Constituțională a reținut că dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice, sens în care organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc prin lege. în acest sens, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 s-a instituit obligația legală pentru deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali, de a plăti o contribuție trimestrială, în condițiile stabilite în această ordonanță de urgență, iar în ceea ce îi privește pe "ceilalți actori de pe lanțul de distribuție", Curtea a reținut că aceștia au obligații contractuale. Ca atare, Curtea a apreciat că măsurile instituite prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conținutul Legii fundamentale, cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății și, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 și 44 din Constituție, precum și celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenție, referitor la protecția proprietății. Ca atare, legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat își are fundamentul în prevederile constituționale.

Mai mult, Curtea Constituțională a reținut faptul că, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de ÂPP.

În acest context, Curtea Constituțională a statuat prin decizia sus menționată și faptul că pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al ^deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP.

Astfel, în considerarea celor de mai sus, recurenta a considerat că sunt eronate susținerile reclamentei potrivit căruia modul de calcul al contribuției trimestriale ar trebui să țină seama de vânzările acesteia și nu de valoarea de compensare a medicamentelor, raportat la faptul că, în viziunea reclamantei, însăși Curtea Constituțională, prin motivarea sa, a considerat faptul că nu se impune reținerea unei discriminări a DAPP ca subiect plătitor al contribuției trimestriale, raportat la [distribuitorii angro și farmacii, deoarece calculul contribuției trimestriale are în vedere vânzările/acestuia, și nu valoarea consumului de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de,sănătate.

3.5. Criticile privind susținerile instanței de fond referitoare la faptul că notificarea CNAS nu este motivată în fapt, reclamantei cât si instanței fiindu-le imposibil să verifice realitatea valorilor consumului de medicamente comunicat de CNAS

În cadrul sistemului de asigurări de sănătate din România, sistemul de raportare a consumului de medicamente compensat este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011 și prin legislația derivată. Instanța de fond nu a indicat în mod expres care sunt elementele legale obligatorii ale notificării care lipsesc în concret și pe care reclamanta le contestă ca atare și care au pus-o în imposibilitate de a cunoaște voința manifestată de CNAS în cuprinsul actului administrativ și, respectiv, de a-și formula apărarea corespunzătoare. Din cuprinsul notificării contestate rezultă că CNAS a comunicat reclamantei acele elemente de fapt și de drept prevăzute de lege, respectiv valoarea procentului "p" și valoarea consumului de medicamente aferent trimestrului în litigiu, conform anexei la notificare.

În plus, susținerile instanței de fond, în ceea ce privește nemotivarea actului administrativ anulat, sunt vădit eronate în condițiile în care reclamanta a dezvoltat pe larg, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, argumentele contrare obligației de plată a contribuției claw-back aferentă trimestrului de referință.

Totodată, în legislația specifică există prevederi clare referitoare la modul de raportare a datelor privind consumul centralizat trimestrial de medicamente de către furnizorii de servicii medicale, potrivit cărora casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi si centrele de dializă care utilizează medicamente suportate din bugetul FNUASS si din bugetul Ministerului Sănătății.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor legale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic, fiecărui deținător de autorizație de punere pe piață respectiv reprezentant legal al acestuia, consumul centralizat la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum si pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis în tratamentul spitalicesc si pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sănătății.

Prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335/2015, Curtea Constituțională a reținut că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuției trimestriale nu este de natură a contraveni dispozițiilor constituționale invocate, ci reprezintă o consecință a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare și celeritate în comunicarea informațiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 pot fi contestate de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestațiilor nu suspendă obligația de plată a contribuției trimestriale datorate. Contestațiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru oare au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7) și vor fi soluționate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, contestatarul se poate adresa instanței de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

Pe cale de consecință, rezultă cu claritate faptul ca instanța de fond motivează faptul că transmiterea datelor la care se referă art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 se realizează într-o manieră care nu îi dă contribuabilului posibilitatea să verifice modul în care au fost colectate prin raportare chiar la sistemul de raportare instituit de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011 și prin legislația derivată, or, aceste aspecte exced controlului instanței de contencios administrativ și nu pot fi valorificate ca motive de nelegalitate a notificărilor atacate prin acțiune, în cadrul procesual fixat chiar de către reclamantă, care nu a înțeles să invoce excepția de neconstituționaiitate sau de nelegalitate a dispozițiilor legale criticate, aspect trecut cu vederea de către instanța de fond.

Totodată, existența unui sistem netransparent cu privire la modul de calcul al consumului centralizat de medicamente de către CNAS și, pe cale de consecință, furnizarea mai multor informații privind calculul acestui consum creează premisele utilizării în mod discreționar a acestor informații de către deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor, aspect care ar echivala cu o încălcare a principiului confidențialități informațiilor furnizate și totodată ar putea .încuraja înțelegerile anticoncurențiale. Astfel, transparența crescută generată de schimbul de informații crește interdependența dintre concurenți și reduce intensitatea concurenței în piețele ofigopolistice, în sensul că aceste informații extinse despre piață oferă participanților posibilitatea să monitorizeze strategiile concurenților și să reacționeze rapid și eficient la reacția altuia.

Sub acest aspect, însăși Curtea Europeană a arătat că un nivel crescut al transparenței pe o piață deja foarte concentrată nu ar permite concurența reziduală (sau efectul surpriză) între participanții la schimbul de informații care ar fi mai puțin expuși la o eventuală reacție agresivă a altor concurenți.

CNAS a solicitat Consiliului Concurenței comunicarea unui punct de vedere, în sensul de a se preciza cât de detaliat pot fi comunicate în mod individual datele de vânzări ale medicamentelor proprii privind fiecare plătitor de taxă clawback.

Prin adresa nr. x/30.09.2013, înregistrată la Casa Națională de Asigurări de Sănătate sub nr. x/20.09.2013, Consiliul Concurenței a comunicat faptul că transmiterea de date privind identitatea furnizorului nu se încadrează în datele esențiale pentru verificarea modalității de calcul al taxei, singurele elemente necesare fiind cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal.

Pentru a transparentiza procesul de calcul a taxei de clawback, începând cu trimestrul III 2013, CNAS a afișat pe site-ul propriu valorile de consum ale medicamentelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, înregistrate în platforma Informatica a asigurărilor sociale de sănătate, ca urmare a raportărilor canalelor de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011.

În plus față de aceste informații, în aceeași secțiune se regăsește, începând cu aceeași perioadă și "Top x medicamente, în funcție de denumirea comună internațională, eliberate prin farmaciile cu circuit deschis, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate", precum și Consumul de medicamente suportate din bugetul FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății pe cod ATC (restrângerea concurenței libere)- nivel III.

3.6. Cu privire la dispoziția instanței de judecată cu privire la obligarea CNAS la plata cheltuielilor de judecată în cuantum redus de 25.000 RON

Regula este că dovada cheltuielilor de judecată se face cu acte, documente, înscrisuri justificative; în acest sens și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, acordă cheltuieli de judecată numai în măsura în care acestea sunt dovedite cu acte justificative.

Raportat la speța de față, cuantumul cheltuielilor de judecată este nejustificat, având în vedere obiectul litigiului și complexitatea cauzei; întreprinderea oricăror măsuri ce presupun influențe financiare suplimentare negative asupra bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate conduce automat la diminuarea atât a pachetului de servicii medicale, medicamente și materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât și a calității serviciilor medicale acordate acestora.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., precum și pe prevederile legale invocate în cuprinsul recursului.

4.1. Întâmpinarea depusă de pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala

Pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către recurenta - pârâtă Casa Naționala de Asigurări de Sănătate in ceea ce privește solicitarea acesteia de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala (ANAF), menținerea ca legală a sentinței în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANAF și respingerea acțiunii fata de parata ANAF pentru lipsa calității procesuale pasive.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În raport de obiectul cererii de chemare in judecata, ANAF nu este emitenta actelor administrative menționate mai sus, respectiv Adresa (Notificarea) nr. x/06.02.2017 emisă de către CNAS privind consumul trimestrial de medicamente suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate ("FNUASS") și/sau din bugetul Ministerului Sănătății, pentru perioada Trimestrul IV 2011 - Trimestrul III 2016, adresa de răspuns a CNAS nr. P/2539/13.03.2017 referitoare la contestația depusă de reclamantă împotriva Notificării nr. x/06.02.2017.

Prin urmare, așa cum în mod corect a constatat si instanța de fond, singura instituție care are calitate procesuala pasiva in cauza este Casa Națională de Asigurări de Sănătate în calitate de organ emitent al actelor administrative și totodată în calitate de organ de soluționare a plângerii prealabile.

In cauză, s-a solicitat introducerea în cauza a ANAF în raport de prevederile O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. De altfel, articolul la care face referire societatea - reclamantă, respectiv art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, menționează, în mod expres, faptul că aceste prevederi sunt incidente și se aplică începând cu data intrării în vigoare a ordonanței și se referă doar la administrarea creanțelor.

Totodată, din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind Legea contenciosul administrativ rezultă, în mod clar, care sunt părțile într-o cauză de contencios administrativ, respectiv partea vătămată S.C. A. S.R.L. în cauză si autoritățile publice emitente a actelor administrative pretins vătămătoare, care în prezenta cauza au fost emise de către CNAS. Mai mult, excepția invocată este întemeiata și în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, text din care rezultă și faptul că pentru a putea avea calitatea de pârâtă într-o cauză de contencios administrativ, autoritatea publică trebuie sa fie emitentă unui act administrativ care să fi creat o vătămare reclamantei. Or, actele atacate ce formează obiectul prezentei cauze nu au fost emise de către ANAF, situație în care judecarea în contradictoriu și cu ANAF pentru motive ce nu au legătură cu instituția intimată și care contravin prevederilor Legii nr. 554/2004 si a O.U.G. nr. 77/2011, nu se justifică.

De asemenea, judecarea în contradictoriu și cu ANAF a prezentei cauze este neîntemeiată, și în raport de prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, din textele de lege enumerate mai sus, reiese foarte clar faptul că, în contenciosul administrativ, litigiile se nasc între persoana vătămată și autoritatea publică emitentă a actului administrativ vătămător, iar in prezenta cauza, autoritatea emitentă a actelor administrative este CNAS, de unde rezultă că, ANAF nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecății.

Prin urmare, din enumerarea și interpretarea prevederilor legii contenciosului administrativ, rezultă, în mod clar, că pentru a avea calitate procesuală în cauză, ANAF trebuia sa fie emitenta unui act administrativ pretins vătămător pentru reclamantă.

In alta ordine de idei, se arată că reclamanta nu este administrată din punct de vedere fiscal de ANAF - organ central. Astfel, intimata, în calitate de organ fiscal central, nu are competența de a face acte de administrare în ceea ce privește societatea reclamantă în sensul ca nu poate dispune restituirea de sume către un anumit contribuabil. Este adevărat ca ANAF administrează taxa clawback, însă nu de la nivelul organului central ci prin structurile sale teritoriale.

Societatea nu a achitat la ANAF - organ central sumele reprezentând contribuția clawback ci la organul fiscal în a cărei administrare se află la momentul plății.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, "contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent".

Astfel, este cât se poate de clar ca acțiunea formulata de societate împotriva ANAF este formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva, instanța de fond reținând în mod corect acest aspect.

Ca practică judiciară în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a ANAF, au fost menționate mai multe hotărâri judecătorești (decizia nr. 3762/10.04.2014, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2012 în litigiul cu S.C. C. S.R.L.; decizia nr. 2962/20.06.2014, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2012 în litigiul cu D. S.R.L.; - decizia nr. 4252/11.11.2014, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2012 în litigiul cu S.C. C. S.R.L..

4.2. Întâmpinarea depusă de reclamanta A. S.R.L.

Reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

4.2.1. Temeinicia motivului de casare al CNAS privind nelegala admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a ANAF

Motivul de casare vizând greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a ANAF este unicul întemeiat din suita motivelor pe care se sprijină recursul.

Astfel, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul a instituit în sarcina ANAF o serie de competențe speciale, prin intermediul cărora s-a conferă atât capacitatea, cât și obligația ANAF de a fi parte în dosarele pe rolul instanțelor având ca obiect contribuția clawback, după cum urmează: obligația plătitorilor Contribuției de a se înregistra la ANAF; obligația plătitorilor Contribuției de a declara Contribuția la organul fiscal competent; competența ANAF de administrare a Contribuției.

Calitatea procesuală pasivă a ANAF este relevată de mai multe argumente esențiale. Intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011 a avut ca efect subrogarea de drept a ANAF în prerogativele de administrare a creanțelor generate și gestionate până la acel moment de către CNAS, derivând din obligația de plată a contribuției trimestriale datorate de companiile farmaceutice (potrivit art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011).

ANAF a fost învestită cu atribuții specifice legate de gestionarea tuturor aspectelor privind contribuția clawback atât înaintea, cât și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011, aspect care justifică participarea ANAF în cauzele aflate pe rolul instanțelor având ca obiect contribuția clawback, efectul legii constând exclusiv în transferul (de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011) calității de creditor bugetar de la CNAS către ANAF.

Date fiind implicațiile speciale ale litigiilor ce au ca obiect contribuții clawback, o componentă esențială constituind-o natura fiscală a acestor obligații, inclusiv necesitatea asigurării opozabilității hotărârii pronunțate față de ANAF din perspectiva executării silite a deciziei ce se va pronunța de Înalta Curte - cunoscut fiind faptul că din punct de vedere al Curții europene executarea silită este parte componentă a procesului civil - se constituie într-un argument solid, de natură a determina prin el însuși menținerea în cauza a ANAF. Aceasta pentru că, în cazul anulării cu titlu definitiv a actelor administrative contestate în acest dosar, reclamanta va fi indreptățită la restituirea sumelor plătite în considerarea actelor administrative nelegal emise de CNAS, restituire care va fi efectuată în acest caz inclusiv de către ANAF, care a preluat activitatea de administrare a creanțelor rezultând în Contribuție de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011, drept pentru care se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de ANAF.

4.2.2. Netemeinicia susținerile CNAS privind includerea TVA în valorile comunicate în vederea stabilirii taxei clawback

În ceea ce privește includerea de către CNAS a TVA în valorile de consum comunicate Reclamantei pentru calcularea contribuției, instanța de fond în mod corect și legal a constatat nelegalitatea includerii acesteia în valorile comunicate de recurentă.

Contrar susținerilor CNAS, se poate observa cu ușurință că instanța de fond a interpretat în mod corect actele normative aplicabile și a surprins în mod fidel succesiunea modificărilor intervenite de-a lungul diferitelor trimestre, raportându-se totodată și la Decizia Curții Constituționale nr. 39/05.02.2013, după cum în mod evident era necesar.

În legătură cu Trimestrul IV 2011, nici forma inițială a O.U.G. nr. 77/2011 nu prevedea includerea TVA în consumul centralizat, însă datele comunicate de CNAS pentru Trimestrul IV 2011 prin Notificările atacate în prezentul dosar includ în mod nelegal TVA.

Față de susținerile CNAS referitoare la Trimestrul IV 2011, reclamanta a subliniat obligația acesteia de a comunica datele de consum pentru Deținătorii APP fără TVA, obligație care rezultă cu evidență din dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 aplicabile trimestrului respectiv. Soluția face obiectul unei constante practici judiciare și același lucru s-a reținut și in decizia Curții Constituționale nr. 39/05.02.2013, care a clarificat că formula de calcul prevăzută de art. 3 al O.U.G. nr. 77/2011 (aplicabil Trimestrului IV 2011) impune obligația CNAS de a comunica date fără TVA. Argumentele CNAS referitoare la deducerea TVA-ului nu sunt în niciun caz fondate în cazul Trimestrului IV 2011, întrucât prima dată când legislația a prevăzut posibilitatea deducerii TVA din datele comunicate de CNAS a fost pentru Trimestrul IV 2014 (și acel caz, se impunea comunicarea datelor cu și fără TVA de către CNAS, pentru a permite calcularea corectă a taxei clawback).

În legătură cu Trimestrele I - III 2012, în ceea ce privește TVA, Curtea Constituțională a României a statuat că datele comunicate de CNAS trimestrial nu ar trebui să includă TVA, reținând în acest sens prin Decizia nr. 39/05.02.2013 următoarele: "contribuția trimestrială reprezintă, așadar, un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra TVA aplicată prețului medicamentelor ceea ce echivalează cu un impozit la impozit".

Prin această Decizie, Curtea Constituționala a stabilit că sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată", referitoare la includerea TVA-ului în valorile vânzărilor utilizate pentru calcularea Contribuției claw-back în Trimestrul I/2012 - Trimestrul III/2012, este neconstituțională, iar instanțele au anulat notificările care includeau TVA.

În legătură cu Trimestrele IV 2012 - IV 2014, Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 -emisă după ce Curtea Constituțională a sancționat această practică ilegală și neconstituțională de includere a TVA-ului - prevede în mod expres ca, începând cu Trimestrul IV al anului 2012, sumele utilizate pentru calcularea valorii contribuției clawback, respectiv CTt și BAt, să nu includă TVA. Pe cale de consecință, în măsura în care CNAS a stabilit Procentul "P" prin raportare la CTt și BAt care includeau TVA, aceasta a încălcat dispozițiile legale obligatorii, dispoziții invocate și recunoscute chiar de către CNAS în cuprinsul recursului.

De asemenea, nici valorile individuale de consum comunicate de CNAS prin Notificări pentru trimestrele IV 2012 — IV 2014, nu trebuiau să includă TVA.

În legătură cu Trimestrele IV 2014 - III 2016, modificările aduse O.U.G. nr. 77/2011 de O.U.G. nr. 69/2014, aplicabile începând cu Trimestrul IV 2014, prevăd ca "stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceștia."

Totuși, trebuie remarcat faptul că, în practică, informațiile relevante cu privire la valoarea efectivă a TVA care a fost inclusă efectiv în prețurile medicamentelor suportate din FNUASS și/sau din bugetul Ministerului Sănătății sunt disponibile numai pentru autoritățile din domeniul sănătății publice, respectiv pentru CNAS.

Începând cu Trimestrul IV 2014, CNAS ar fi trebuit să comunice valorile privind consumul fără TVA, indicând expres pentru fiecare medicament care era valoarea TVA-ului aplicat.

În plus, CNAS invocă anumite acte normative fără relevanță față de includerea nelegală a TVA în datele de consum comunicate de CNAS, încercând să justifice încălcarea dispozițiilor aplicabile în domeniul contribuției clawback, prin invocarea unor reglementări privind prețul medicamentelor.

Având în vedere cele de mai sus, a solicitat respingerea argumentelor CNAS ca nefondate, instanța de control judiciar urmând a constata legalitatea și temeinicia sentinței în ceea ce privește aspectul includerii TVA.

4.2.3. Referitor la susținerile CNAS privind admiterea de către instanța de fond a faptului că datele comunicate de CNAS sunt incorecte și incomplete

Recurenta afirmă în mod nefondat că instanța s-a raportat în mod eronat la evidențele interne ale re